In
toamna anului trecut, sapte tineri dintr-o localitate vasluiana au
gandit ca e loc de mare distractie sa violeze rand pe rand o eleva care
se deplasa pe drum spre casa. “Distractia” i-a costat scump: toti cei
sapte tineri au fost arestati in urma plangerii victimei. Pana aici, se
poate afirma ca justitia a functionat ireprosabil, mai ales ca in cazul
unui viol in grup probele care sa genereze o arestare a tuturor
participantilor la infractiune sunt greu de obtinut, victima neavand
martori, ci cel mult probe medico-legale. A contat dibacia
anchetatorilor vasluieni, in special a politistilor care au realizat
cercetarile, reconstituirea si audierile incrucisate, care i-a
determinat pe trei din cei sapte tineri sa recunoasca comiterea faptei
si sa plateasca daune victimei.
De
aici mai departe, ceva a intervenit pe lantul procurori-judecatori,
astfel incat Judecatoria Vaslui si Tribunalul Vaslui i-au pus in
libertate pe violatori in aprilie 2015, schimbandu-le masura arestarii
preventive, in cea de arest la domiciliu. Pentru ca in luna iunie 2015,
dupa ce Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional arestul la
domiciliu pe perioada nedeterminata (una din gafele noilor coduri),
tinerii violatori sa scape si de arestul la domiciliu, fiind pusi sub
control judiciar. Adica liberi, astfel incat sa poata iesi pe strada si
sa dea nas in nas cu eleva pe care au violat-o si cu familia acesteia,
si sa le rada in nas. Sa-i sperie, sa-i agreseze.
Acest
sir de anomalii judiciare, la intelegere intre judecatori si procurori,
care nu au atacat punerile in libertate, au deteminat parintii unor
violatori, dar si pe unii dintre acestia, sa creda ca pot scapa basma
curata. Si sa deschida pe reteaua de socializare Facebook o avalansa de
informatii impotriva elevei violate, in scop de denigrare si
constrangere, de punere sub presiune si blamare in ochii publicului.
Iata
prin urmare un caz clasic de infractiune cu pericol social major –
pentru viol in grup pedeapsa merge de la 5 ani la 12 ani de inchisoare -
care a produs un sentiment de teama si de revolta in societate,
generata de cativa judecatori si procurori aiuriti, care nu au inteles
raspunderea majora ce le-a fost incredintata prin natura functiilor
incredintate.
Tinerii
violatori nu trebuiau eliberati! Si asta pentru ca si-au recunoscut
vina! Cativa dintre ei au semnat si acorduri de recunoastere a
vinovatiei!
Art. 223 din Codul procedura penala privitor la arestarea preventiva
arata ca arestul se aplica atunci cand sunt indeplinite mai multe
conditi cumulative:
-exista indicii ca inculpatul a comis o infractiune;
-infractiunea in cauza este una de pericol social major, in cazul nostru de viol;
-privarea de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica;
Este si motivul pentru care initial violatorii au fost arestati.
Cand
au disparut aceste conditii cumulative? Cum oare au putut gandi
judecatorii si procurorii din Vaslui, care au girat punerea in libertate
dupa cateva luni de arest, prin luarea acestei masuri si neatacarea ei,
ca a disparut starea de pericol social pentru ordinea publica, in
conditiile in care trei dintre violatori si-au recunoscut fapta, semnand
acorduri de recunoastere a vinovatiei?!?
Tocmai
recunoasterea faptei trebuia sa conduca la mentinerea in arest,
intrucat pentru un viol calificat (comis in grup) nu poti primi cu
inchisoare cu suspendare, iar lasarea infractorilor in libertate intr-o
localitate mica, in care toti oamenii se cunosc intre ei, e ca si cand
ai lasa victima unei tentative de omor fata in fata cu infractorul care a
lovit-o incercand sa o omoare!
Poate altfel ar fi putut sta situatia daca inculpatii nu si-au fi recunoscut faptele si ar fi pledat ca sunt nevinovati.
Insa cand inculpatul iti recunoaste ca a comis infractiunea, in
speranta unei pedepse mai blande, lasarea lui in libertate nu mai poate
avea niciun temei si reprezinta un atac al magistratului la siguranta
publica sau in cel mai bun caz la siguranta victimei, pe care o pune
automat intr-o situatie si mai traumatizanta, de panica si neincredere
absoluta in autoritatile statului.
Violul
fiind o infractiune fata de care actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila este posibila retragerea ei de catre victima,
astfel ca punerea elevei violata fata in fata cu violatorii, incoltita
intr-o localitate mica, poate sa o intimideze pana la a accepta sa isi
retraga plangerea. De teama de a nu fi omorata! Si cum mai poate crede
victima unui viol ca nu va fi omorata, cand vede ca justitia nu a facut
nimic celor care au violat-o desi acestia au recunoascut fapta!?
Cazul
de la Vaslui poate fi consecinta unui act de coruptie judiciara ori a
unui caz de incompetenta profesionala, de lipsa de responsabilitate.
Modul in care cativa magistrati, judecatori si procurori, au putut
gestiona acest caz, a facut ca parintii unora dintre violatori sa creada
ca infractorii pot scapa, si sa puna pe Facebook, cu numele si
prenumele elevei violate, informatii denigratoare la adresa acesteia, in
scop de discreditare si intimidare, acreditandu-se ideea ca aceasta era
o persoana de moravuri usoare si ar fi trebui sa fie multumita ca a
avut parte de o “surpriza”. Asta e consecinta lipsei de fermitate a
celor cativa magistrati vasluieni, care au tratat cazul cu
iresponsabilitate. Sa fi fost vreunul dintre ei in locul elevei violate,
ce ar fi spus sa se intalneasca pe strada cu violatorii?
Societatea a reactionat, s-a ajuns la o petitie on-line pentru arestarea violatorilor!
Si brusc, pe fondul unei anchete demarate de Inspectia Judiciara pe
modul in care magistratii vasluieni si-au exercitat atributiile
functiei, s-a gasit sa apara vestitul Vasilica Danilet de la CSM, sa
trambiteze public ca o petitie nu poate avea consecinte asupra unor
proceduri judiciare, putand fi doar “subiect de dezbatere”. Nu zau?
Apreciez ca iesirea lui Danilet e una in favoarea magistratilor
vasluieni care au gresit impardonabil in acest caz, de tip solidaritate
de breasla prost inteleasa!
Acest caz poate fi remediat. Prin rearestarea violatorilor care si-au recunoscut fapta!
Acest lucru e posibil prin interventia ferma a parchetului, iar
Procurorul General al Romaniei Tiberiu Nitu poate face asta! Se poate
solicita rearestarea inculpatilor pe acelasi articol 223 din Codul de
procedura penala, care arata ca o asemenea masura poate fi luata si
atunci cand “inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate”. Adica pentru un caz nou, survenit celui pentru care s-a luat masura preventiva initiala si care a incetat.
La
momentul actual, inclusiv prin pagina de Facebook, inculpatii, direct
sau indirect, intretin presiuni publice sustinute ca eleva violata sa
isi retraga plangerea si sa scape de inchisoare. Cu nesimtire, prin acte
de intimidare, de denigrare.
Cum mai poate eleva violata, traumatizata psihic si ingrozita de
vederea infractorilor in libertate sa faca fata unor asemenea presiuni? E
drept ca legea permite un acord intre autorul unui viol si victima
acestea, in scopul retragerii plangerii, insa acordul poate fi alterat
atunci cand victima e pusa intr-o situatie de panica, de teama pentru
viata si intergritatea ei corporala. Cand victima constata ca legea nu o
apara si scaparea de o eventuala noua agresiune la adresa ei se poate
realiza doar acceptand un targ cu violatorii. Un targ fraudulos si
umilitor, dar mai “sanatos” pentru pielea ei, cand constata ca nimeni nu
o apara!
Daca
nu se va solicita rearestarea violatorilor pentru felul in care se duce
public o campanie de denigrare si intimidare a acesteia – eleva violata
va fi tinuta de autoritati in mod deliberat in stare de pericol - iar
alti infractori pot proceda la fel, pentru ca vor avea convingerea ca se
poate!
Accesari:198
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu