M-am vaccinat impotriva rujeolei. Cele 5 lectii ale vaccinului fara de care ne-ntoarcem in Evul Mediu. Haute Culture

de Monica Stoica, Eugen Istodor     HotNews.ro

Miercuri, 3 mai 2017, 13:43 Actualitate | Haute Culture

Vaccin

Foto: Hotnews

​Moarte de copil din rujeola vs. Olivia Steer, Liviu Dragnea. Ai uitat sa fii om? Ai uitat ca traiesti in 2017? Uite, 5 lectii Haute Culture ca sa nu te intorci in Evul Mediu

Uneori prostii au dubii, se intreaba. Incredibil! Doar ca ei ignora o intreaga evidenta. Uita ca sunt oameni. Uite 5 lectii pe care Haute Culture le ofera GRATUIT:

1. Lumea nu e perfecta. Nici tu nu esti. Nicio religie, nicio mancare, niciun extraterestru, nici un internet. Nimic si nimeni nu e perfect. De unde stiu? Imi spune: moartea. Voi muri, tu mori. Este legea vietii.

2. Tu esti unic. Da, felul in care trupul tau reactioneaza social sau medicamentos este diferit, de fapt. Razi ca prostul sau mori ca prostul. Societatea nu este perfecta, de aia poti sa razi de toate hidoseniile/imperfectiunile ei. Niciun medicament nu este perfect. In aceste conditii, nu? Omul imperfect-medicament imperfect. De ce? Tu la office sau in jungla construiesti infinite combinatii chimice si, mai presus de toate, da, tu traiesti in Natura. Iar Natura inventeaza alti si alti virusi, dusmani ai vietii. De aceea, se inventeaza si re-inventeaza la nesfarsit remedii. De aceea, nu scapi de imperfectiunea da, ci incerci s-o ameliorezi. Sa nu mori ca prostul

3. Medicina traditionala este buna. Dar sa nu exageram. Cine traieste fara vaccin, poate trai. Intr-un clopot de sticla. La mama si tata acasa, daca mama si tata nu ies din casa. Microbii si fratii lor misuna. Intra prin gaura cheii. Niciun detergent nu-i omoara pe linoleum, nu mai crede publicitatea. Daca cu totii traim traditional fara a avea niciun contact sexual, social ne alienam si/sau murim de foame, ca si cum n-am fi trait cu adevarat. Unii se detoxifica si vietuiesc si mor. Altii se detoxifica si tot mor. Fiecare om este altfel. Medicina traditionala si-a atins limitele, dar, trebuie sa recunoastem, are beneficiile ei. Mitologice si tamaduitoare, inca.

Medicina farmaceutica si ea si-a atins limitele. Industrializarea ei a dus la beneficii adevarate, insa. Ne-a scos din Evul Mediu. Suntem tot mai multi ca oameni prin ea. Am scapat de ciuma, lepra datorita ei. Pentru ca fiecare dintre noi are dreptul la viata. Ciugi, talambi, tigani, evrei, mame, urate, grasi. Toti avem dreptul la viata. Aminteste-ti! Fiecare este unic. Nu doar Tu! Da, medicina asta cu medicamente a devenit monopol. Nu-i nimic. Trebuie doborat, prin prezenta fiecaruia, fiecare, Tu, chiar, poti spune cum te simti dupa Nurofeni.

4. Autism si moartea subita provocate de vaccin-teoria Steer. Nu, nu sunt de acord cu vaccinarea- zice Dragnea. Da, unii mor vaccinati. De asta omul e unic. Cercetarea ar trebui incurajata sa vada-gaseasca remedii, sa vada care-i reactia care duce la o asemenea moarte. Nici vedeta, nici politicianul nu gandesc astfel. Sunt prea sus! isi pot inchipui cum moartea le bate la usa? In clopotul lor de sticla, ei dicteaza. Dicteaza o lume perfecta. Dicteaza o lume care a uitat de nuante. Dicteaza o lume care a uitat de o intreaga istorie a vaccinului. Ei traiesc in clopotul lor de sticla. Lumea ii urmeaza. Dictatul lor ignora sute de ani de experiente medicale, miliarde de oameni care au supravietuit.

5. Dictatul lor ignora copiii care mor astazi. Nevinovatii

Uite ce a facut Monica. De ce? Cultura, bun-simt si frica, de ce nu?
Fisa medicala. Toate vaccinurile cerute de medicina: BCG, Di-Te-Per, Anti-poliomelitic, Anti-hepatita B, anti-HPV-cancer de col uterin, Anti-rubeolic. Nu sunt autista. N-am murit niciodata. Imi lipsea din fisa vaccinul anti-rujeolic. Cel de pe prima pagina in presa scrisa ori online. In plina epidemie. Am intrat in panica provocata de Steer, acum Dragnea.

ALARMA: Rujeola poate fi letala. De aia m-am vaccinat

Primul pas. Despre imunitate. 

Am vrut sa stiu ce-i cu vaccinurile? Nu de pe net. Nu din mass-media. Simplu: de la tatal meu, care practica medicina de 25 de ani. Da, nu e vraci, vreun charismatic de duzina. E doctor cu diploma. O fi gresit si el. Dar un lucru a-nvatat din cartea lui: se moare fara vaccinare. Si mai mult contaminezi nevinovatii, omori nevinovatii. Esti criminal.

Cuvinte letale

Virusuri, uneori si bacterii. Li se spune antigeni. Ne ataca corpul. Protectie: Producem anticorpi si limfocite specific-sensibilizate. Limfocite cu memorie. Ca un procesor de computer. E fascinant. La un nou contact cu virusul, post-vaccin, se activeaza procesorul de memorie si limfocitele se divid si inghit virusul. Il nimicesc. Chestie de Star Trek, nu? Vaccinul activeaza “procesorul” fara sa ne imbolnaveasca. Iata ce-i vaccinul: Ne ofera imunitate, fara boala.

Urmatorul pas

Mi-am cumparat vaccinul anti-rujeolic. Mi s-a administrat. Nicio o reactie adversa. Nici moarte. Nici autism. Epilog. Au trecut mai mult de 72 de ore. Sunt inca in viata, ca sa scriu povestea asta.

Sentinta: Olivia Steer nu are nicio vina, de fapt. A emis doar o ineptie. La fel, Dragnea! Pentru electoratul lui ceea ce spune este Invatatura si Putere. Vina nu e a lor. Nu, avem o trilogie de maladii ale spiritului. Maladii ale celor care ii iau drept formatori de opinie: ignoranta, fanatismul conspiratiei, spiritul de turma.

Bieti Steer si Dragnea. Bieti voi cei care credeti: 

1. Lumea e perfecta

2. Moartea nu exista

3. Sunt fanatic pana la moarte Medicina traditionala/farmaceutica

4. E bine sa traiesti in bula, ca bula da confort spiritual. Imi confirm prostiile

5. Confortul meu este Sa omori oameni nevinovati. Sa moara copii e bine

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.

Arta de a gîndi împreună - Hitchcock/Truffaut la Festivalul Filmului European, 2017

[Cronicile ne-cinematografice care preced Festivalul Filmului European 2017 nu se adresează atât cititorilor a căror dilemă este "film european sau de Hollywood?", ci mai degrabă celor care se întreabă "ce film european?". Şi, de altfel, aceste texte nici nu oferă răspunsuri, ci doar expun dilemele autorilor lor, critici de film - declarat amatori(!), dar spectatori pentru care luna mai înseamnă, de peste douăzeci de ani, sărbătoare de film european. Doar cîteva dintre cele peste 50 de filme din actuala ediţie vor fi disecate aici (iar selecţia a fost făcută pe criterii absolut arbitrare), însă toate merită văzute. Veniţi să vă convingeţi!]

Aveam 14 ani în 1989. Am crescut pe muchia dintre epoca unei tăceri asurzitoare, în care nici unei voci nu îi era permisă ieşirea din rînd, şi epoca unui zgomot omniprezent, în care nenumărate monologuri se suprapuneau, aproape cacofonic, în spaţiul public. Erau timpuri interesante, trăiam o schimbare de paradigmă care avea să influenţeze semnificativ viaţa mea şi a generaţiilor care au urmat. Cu toată neorînduiala sonoră a vremurilor, am rămas din timpurile acelea cu amintirea unor dialoguri formatoare, citite în pagini de carte, ascultate la radio, urmărite pe ecran de televizor sau uneori de pe marginea unei poiene a lui Iocan, constituite ad-hoc într-un apartament înghesuit de bloc, în foaierul unui teatru sau în curtea unei case de ţară. Stăteam cu urechile ciulite, cu mintea avidă de informaţie, cu gura căscată de originalitatea şi calitatea argumentelor, dar şi de carisma interlocutorilor.

M-am format ascultîndu-l în amiezi nesfîrşite pe Iosif Sava în dialoguri miezoase cu oamenii culturii şi societăţii libere din România aceea de început. M-am ordonat (la fel de mult ca prin îndelungile căutări matematice care mi-au dominat prima jumătate a vieţii) citind dialogurile lui Platon, exemple de edificare a unui corp de idei prin definirea unor termeni, explorarea unor variante de lumi posibile şi argumentarea unor opţiuni alternative. Am asistat la literarul dialog de la distanţă între Emil Cioran şi Petre Ţuţea, cu poveştile lor fabulos-fantastice, sau la amicale confruntări de idei (uneori înglobînd năucitor de diverse domenii culturale) dospite de Alex. Leo Şerban în compania prietenilor săi nenumăraţi. Am imitat, în cercuri efervescente de oameni apropiaţi, modelul de adolescenţă al lui Horia-Roman Patapievici, cel care s-a format şi salvat prin prietenii de idei, prin dialog.

Aşadar, istoria mea personală mă identifică drept ţinta perfectă pentru un documentar bazat pe dialogul între doi vorbitori de elită, în spusele cărora se amestecă idei mustoase şi umor de calitate, care au curiozităţi de adîncime şi care descoperă împreună lucruri memorabile, de cultură şi de viaţă. Visez deseori să fiu musca de pe peretele unor camere ce găzduiesc astfel de discuţii şi Hitchcock/Truffaut e ocazia perfectă pentru 80 de minute în care visul se transformă în realitate.

În ciuda entuziasmului, e greu să vorbeşti şi să recomanzi filme de talia lui Hitchcock/Truffaut. Pe de o parte pentru că pare de domeniul evidenţei că un astfel de film merită urmărit, pe de altă parte pentru că au făcut-o deja atît de mulţi oameni care fac parte deja din istoria cinematografului. Lista celor care apar în acest documentar şi vorbesc despre dialogul dintre cei doi imenşi regizori şi despre părţi din opera acestora e intimidantă: Martin Scorsese, David Fincher, Richard Linklater, Peter Bogdanovich, Wes Anderson, Olivier Assayas, Kiyoshi Kurosawa, Richard Linklater, Paul Schrader, Arnaud Desplechain, James Gray. Iar articolele care s-au scris despre film depăşesc de cîteva ori volumul de dialoguri care este punct de plecare pentru acest documentar. Deci, ce mai este de spus?

Pe scurt, povestea documentarului curge astfel: Acum 51 de ani (în 1966), a fost publicat în Franţa, iar un an mai tîrziu în Statele Unite ale Americii, un consistent volum de interviuri luate de François Truffaut lui Alfred Hitchcock. Întîlnirile dintre cei doi au avut loc în toamna lui 1962, la Hollywood, timp de opt zile, în perioada în care filmul Păsările era în post-producţie. François Truffaut - deja, la 30 de ani, fost critic semnificativ al revistei Cahiers du cinéma, devenit apoi cineast recunoscut la nivel mondial după primele sale trei filme -, era un admirator frenetic al lui Hitchcock, considerîndu-l pe acesta cel mai mare regizor al lumii, în ciuda perplexităţii generale pe care aprecierea sa o năştea în rîndurile criticii americane. Interviurile, care vorbesc in extenso despre fiecare dintre filmele lui Hitchcock, erau menite să demonstreze acest lucru tuturor spectatorilor şi cineaştilor vremii, care vedeau în regizorul american doar un maestru al suspense-ului, al unui cinematograf popular. Deşi mijlocite de o traducătoare, căci cei doi regizori nu vorbeau aceeaşi limbă, felul în care Truffaut intră în lumea filmelor discutate transformă rapid interviurile într-un dialog despre arta şi meşteşugul filmului, purtat într-un limbaj delicios de accesibil, dar care caută mereu profunzimile semnificative ale operei lui Hitchcock. Documentarul Hitchcock/Truffaut rezumă o parte dintre interviuri, ilustrînd acest rezumat cu o mică parte din cele peste 25 de ore de înregistrări ale acelor dialoguri-interviuri (descoperite la un moment dat într-o cutie de carton dintr-o arhivă de film) şi multe imagini din filmele lui Hitchcock, completate cu scurte intervenţii ale regizorilor importanţi amintiţi mai devreme, care vorbesc despre influenţa pe care cartea rezultată şi cinematografia lui Hitchcock au avut-o asupra vieţii lor artistice. E în aceeaşi măsură un documentar rotund, cît şi un teaser al întregului volum de interviuri, "poate cea mai indispensabilă carte despre cinema apărută vreodată" şi un îndemn la o (re)vizionare a integralei filmelor lui Hitchcock.

Dincolo de substanţa excepţională a ideilor, ceea ce poate face documentarul în plus faţă de carte, e să aducă spectatorului atmosferă: un amestec spectaculos de imagini, tonul sfătos-pasional-atotcunoscător şi atotstăpînitor al vocii lui Hitchcock, mici rîsete-complicităţi din studioul în care are loc interviul, umanitatea întîlnirii dintre doi oameni cărora tindem, din admiraţie, să le uităm normalitatea. E puterea cinematografului în raport cu litera scrisă, şi parcă nicăieri nu e mai potrivită această suprapunere de informaţie, acest amalgam de unghiuri din care este privit un om şi opera sa. În plus, dincolo de ceea ce aduce nou din punct de vedere informativ acest film, el face transparentă o complicitate între cei doi regizori, o limbă comună care depăşeşte barierele lingvistice şi de vîrstă, o artă de a gîndi împreună a unor oameni pe care îi uneşte o pasiune comună, o curiozitate insaţiabilă şi o creativitate înnăscută.

Dacă e ceva de reproşat acestui film e că lipseşte din el privirea cititorului obişnuit, cel care a crescut citind cartea de acum 50 de ani şi devenind, nutrit cu poveştile din ea, nu un cineast profesionist, ci un cinefil, un iubitor de film. Căci nu este deloc o carte academică, deşi e o carte plină de detalii despre cum se fac filme. E o carte destinată unui public destul de larg, aşa cum acest documentar este un documentar destinat unui public destul de larg. Poate că e amănuntul care s-ar putea adăuga într-un alt film care se va face peste 50 de ani despre impactul pe care acest documentar îl va avea asupra vieţii celor care se vor întîlni cu el. Aşa că mergeţi la acest film, poate veţi deveni astfel personaj al unui viitor film pentru nepoţii voştri.

(Răzvan Penescu este fondatorul site-ului cultural LiterNet.ro şi Senior Manager în departamentul de consultanţă al PricewaterhouseCoopers.)

Hitchcock/Truffaut (Franţa, 2015) este programat la Bucureşti la Institutul Cervantes, vineri, 5 mai 2017, ora 19:00.

Cea de a XXI-a ediţie a FFE 2017 se desfăşoară în Bucureşti (4 - 11 mai 2017), Iaşi (12 - 14 mai 2017), Tîrgu Mureş (19 -21 mai 2017), Gura Humorului (19 - 21 mai 2017) şi Timişoara (26 - 28 mai 2017).
Programul complet: ffe.ro/2017//2017/programfilme.
Detalii suplimentare despre film: ffe.ro/2017//2017/programfilme/hitchcock-truffaut.

Din culisele diplomaţiei - Quai d'Orsay / Ministrul francez la Festivalul Filmului European, 2017

[Cronicile ne-cinematografice care preced Festivalul Filmului European 2017 nu se adresează atât cititorilor a căror dilemă este "film european sau de Hollywood?", ci mai degrabă celor care se întreabă "ce film european?". Şi, de altfel, aceste texte nici nu oferă răspunsuri, ci doar expun dilemele autorilor lor, critici de film - declarat amatori(!), dar spectatori pentru care luna mai înseamnă, de peste douăzeci de ani, sărbătoare de film european. Doar cîteva dintre cele peste 50 de filme din actuala ediţie vor fi disecate aici (iar selecţia a fost făcută pe criterii absolut arbitrare), însă toate merită văzute. Veniţi să vă convingeţi!]

Nu avem prea des ocazia să pătrundem în intimitatea unui palat ce adăposteşte un minister, mai ales atunci cînd e vorba de unul menit să ascundă firele încurcate ale comunicării cu diverse etnii sau comunităţi religioase şi politice. Situată în cel de-al VII-lea arondisment al Parisului, clădirea care găzduieşte Ministerul Afacerilor Externe francez, este adesea identificată metonimic cu spaţiul în care a fost înălţată la jumătatea veacului al XIX-lea: Quai d'Orsay. Impunătoarea şi aparent inaccesibila construcţie îşi expune însă secretele privirilor curioase ale cititorilor benzilor desenate create de Christophe Blain şi Abel Lanzac (Quai d'Orsay, Ed. Dargaud, 2010) sau ale spectatorilor comediei Quai d'Orsay / Ministrul francez semnate de Bertrand Tavernier.

Călătoria prin labirinticele coridoarele ale palatului îşi modifică ritmul în funcţie de călăuză: pasul alert, obişnuit cu jogging-ul şi călcătura fermă, al ministrului Alexandre Taillard de Worms este contrabalansat de mersul delicat, vădit obosit, al directorului de cabinet, Claude Maupas, ce veghează constant la buna desfăşurare a activităţilor şi la soluţionarea situaţiilor de criză. Printre cei ai diplomaţilor de carieră şi ai secretarelor obişnuite cu atitudinile dinamice şi teatrale ale ministrului, se strecoară treptat paşii unui tînăr absolvent al Şcolii Naţionale de Administraţie, căruia i se încredinţează redactarea discursurilor. "Băiatul cu limbajul" va parcurge toate etapele unui rit de iniţiere în tainele diplomaţiei, nefiind scutit de partea dureroasă specifică trecerii de la statutul de neofit la cel de membru (cu drepturi depline) al comunităţii. Turul consilierilor responsabili cu diverse zone ale lumii pare a fi o contemporană descindere în limburile Infernului (a se citi în măruntaiele palatului), la care Arthur Vlaminck (personajul interpretat de actorul Raphaël Personnaz) se supune cu inocenţă, la recomandarea lui Claude Maupas.

Ezitant la început, copleşit de multitudinea de informaţii şi de chipuri noi, de necesitatea de a se adapta unor contexte în continuă schimbare şi unor atitudini pe care nu le desluşeşte cu uşurinţă, responsabilul cu limbajul este întruchiparea tînărului idealist, obligat să se confrunte cu tertipurile colegilor şi cu cerinţele unui şef aproape imposibil de mulţumit. Discursurile lui sînt ciopîrţite şi reasamblate pentru a putea încăpea în şabloane ce îşi modifică pe nesimţite forma şi dimensiunile, în funcţie de starea de spirit sau de intuiţia de moment a ministrului. Textele trec prin mai multe "versiuni-martir" (pentru a folosi sintagma predecesorului lui Vlaminck, invocată de una dintre secretare) înainte de a prinde glas în frazele rostite cu aplomb de către carismaticul om politic, sub trăsăturile căruia se desluşeşte chipul lui Dominique de Villepin, ministru al Afacerilor Externe (2002-2004), ulterior al Internelor (2004-2005) şi prim-ministru (2005-2007) desemnat de preşedintele Jacques Chirac.

Interpretat de un actor cu experienţă (Thierry Lhermitte), personajul Alexandre Taillard de Worms este poate cel mai potrivit pentru a fi "decupat" dintr-o bandă desenată şi transpus într-un discurs cinematografic: gesturile mîinilor sale sînt ample şi tranşante, mimica este demnă de cea a unui actor dintr-un film mut, iar neastîmpărul şi dorinţa de a trece rapid de la o întîlnire la alta, de la un apel telefonic la altul, de la o călătorie dinspre acest colţ al lumii către unul total diferit, insaţiabile. Markerele galbene - cu care subliniază în cărţi sau în discursuri secvenţele pe care le consideră esenţiale - şi citatele extrase din volumul roşu, cu fragmente din opera lui Heraclit, devin un fel de monogramă a şarmantului diplomat. Limbajul de lemn specific politicienilor capătă o anumită supleţe în rostirea lui, căci îl modulează cu trimiteri la autori şi texte celebre, iar expunerile energice de idei şi dicţia impecabilă îl recomandă ca pe un orator iscusit. Discursul din finalul filmului, rostit cu prilejul unei reuniuni a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, reia liniile de forţă ale mesajului transmis de Dominique de Villepin în februarie 2003, împotriva unei intervenţii militare în Irak (şi primit în realitate, ca şi în scena de încheiere a peliculei, cu aplauze entuziaste).

Dacă trama narativă prea simplă sau chipurile de funcţionari adesea îngroşate burlesc nu par să vă furnizeze suficiente motive pentru a vă uita la această ecranizare după o serie de benzi desenate, atunci poate curiozitatea de a vă plimba nestingheriţi prin încăperile Ministerului Afacerilor Externe şi ale Palatului Bourbon (sediul Adunării Naţionale) sau de a pătrunde în Sala Consiliului de Securitate al ONU va aduce un argument în plus. Efectul de hiper-realitate este creat nu numai de decorurile filmate în contextele lor originare, ci şi de prezenţa în echipa de scenarişti a lui Antonin Baudry, unul dintre diplomaţii care au lucrat direct cu Dominique de Villepin, şi care a inspirat figura lui Arthur Vlaminck.

Într-o lume în care politicul devine din ce în ce mai inconsistent, iar discursurile politicienilor oferă doar mostre de vorbărie goală, cu vocabule zornăitoare şi lipsite de autenticitate, încercările disperate ale lui Arthur de a găsi cuvîntul potrivit, de a doza corect mesajul transmis, au o anumită candoare şi frumuseţe, care contrastează cu vicleniile celor îmbarcaţi de mai multă vreme în corabia diplomaţiei. Preţ de aproape două ore atmosfera unui cabinet ministerial este recompusă şi luminată din diverse unghiuri (uneori nu foarte flatante), oferind spectatorului prilejul de a se gîndi, fie şi numai ipotetic, dacă şi-ar dori să lucreze într-un astfel de domeniu, atît de strălucitor de la distanţă şi atît de mărunt la o vedere mai atentă, din proximitate. Privind însă comparativ înspre realitatea lumii politice româneşti actuale, figurile puse în scenă de Bertrand Tavernier, cu toată tenta lor de caricaturi groteşti, tind să fie aureolate de o lumină seducătoare, iar energia inepuizabilă a ministrului, diplomaţia precaută a directorului de cabinet, precum şi entuziasmul tînărului însărcinat cu scrierea discursurilor se convertesc în calităţi dezirabile şi întrucîtva inaccesibile diplomaţilor români.

(Cristina Bogdan este conferenţiar univ. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti.)

Ministrul francez / Quai d'Orsay (Franţa, 2013) este programat la Bucureşti la Cinema Muzeul Ţăranului - Studioul "Horia Bernea", luni, 8 mai 2017, ora 20,30.

Cea de a XXI-a ediţie a FFE 2017 se desfăşoară în Bucureşti (4 - 11 mai 2017), Iaşi (12 - 14 mai 2017), Tîrgu Mureş (19 -21 mai 2017), Gura Humorului (19 - 21 mai 2017) şi Timişoara (26 - 28 mai 2017).
Programul complet: ffe.ro/2017//2017/programfilme/.
Detalii suplimentare despre film: ffe.ro/2017//2017/programfilme/ministrul-francez

Eclipsă totală de soare din 5 mai 2017 în cinematografe! - Vara s-a sfârşit

Icon Production aduce din 5 mai pe marile ecrane cel de-al treilea lungmetraj semnat de Radu Potcoavă - Vara s-a sfârşit.

Acţiunea filmului se desfăşoară pe fondul eclipsei totale de Soare ce a avut loc în anul 1999 şi surprinde începutul prieteniei dintre Mircea şi Alex, doi puşti ce-şi petrec vacanţa de vară la Cernavodă, pe malul Dunării. Pe măsură ce legătura dintre cei doi devine din ce în ce mai strânsă, Mircea (Nicholas Bohor) acceptă să-l ajute pe Alex (Dan Hurduc) să-şi şantajeze tatăl absent înscenându-şi răpirea, fără să-şi dea seama de consecinţele pe care jocul lor le-ar putea avea.

"Vara s-a sfârşit este un film despre copilărie. Despre cum era în anii '90, când nu aveam nici smartphone-uri, nici tablete şi nici Facebook. Când să fii online însemna să ieşi în curtea şcolii, maidanul din spatele blocului era cel mai tare afterschool, iar blugii largi şi şapca cu Chicago Bulls erau cel mai tare status (şi un statement, în acelaşi timp)" spune Radu Potcoavă, regizorul filmului, aflat la cel de-al treilea lungmetraj (după Happy End în 2006 şi Cuscrii în 2014) şi continuă: "Am făcut acest film cu gândul la prietenii mei din copilărie şi la copilăria mea, implicit. Sunt sigur că fiecare dintre noi am avut în preajmă câte un Alex pe care să îl admirăm sau o Ioana de care să fim îndrăgostiţi în secret şi, mai ales, poate unii dintre noi am fost chiar Mircea, copilul cuminte şi tăcut. Îmi doresc ca Vara s-a sfârşit să ne aducă aminte de ei şi de noi, fie chiar şi pentru un moment."

Mai jos puteţi urmări trailerul filmului a cărui edit este semnat de Anthony Icuagu:

Filmul ce a fost selecţionat în competiţia oficială a Festivalului Internaţional de Film de la Montréal, 2016 va putea fi văzut în prima săptămână în Bucureşti, Bârlad, Braşov, Cluj, Constanţa, Sibiu şi Timişoara.

Rolurile principale sunt interpretate de copii Nicholas Bohor şi Dan Hurduc. Din distribuţie fac parte actorii: Ofelia Popii, Şerban Pavlu, Valentin Popescu, Virginia Rogin, Dorian Boguţă, Crina Tofan, Mihai Albu şi Cristina Mihăilescu. Scenariul este semnat de Cristina Bîlea, imaginea este realizată de Oleg Mutu şi montajul de Cătălin Cristuţiu, Mălina Ionescu este cea care semnează scenografia, iar Svetlana Mihăilescu costumele. Muzica originală este compusă de Cristian Călin, integrată în coloana sonoră realizată de Alex Dragomir.

Vara s-a sfârşit este produs şi distribuit în România de Icon Production şi va avea premiera naţională pe 5 mai 2017, fiind realizat cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei şi al Cinema City.

Parteneri: Carrefour Romania.
Parteneri media: Radio Guerrilla, Cinemagia, Zile şi Nopţi, Cinema Rx, Cinefan, Oraşul Meu, Cooperativa Urbană, Liternet, Veioza Arte, All About Romanian Cinema.

VARA S-A SFÂRŞIT
un film în regia lui: Radu Potcoavă
cu: Nicholas Bohor, Dan Hurduc, Ofelia Popii, Şerban Pavlu, Valentin Popescu, Virginia Rogin, Crina Tofan, Mihai Albu, Dorian Boguţă, Cristina Mihăilescu
durata: 105 minute.
Facebook: https://www.facebook.com/varasasfarsit
Imdb: http://www.imdb.com/title/tt4873170

Un mileniu de război împotriva virusurilor

Autor: Florin Condurateanu 02 Mai 2017 - 20:10

SIMION MECHNO / AGERPRES FOTO

Interviu cu profesor doctor Adrian Streinu  Cercel, manager general al Institutului de Boli Infecţioase “Matei Balş” 

Florin Condurăţeanu: - Continuă contestatarii vaccinărilor să facă reproşuri cum că un vaccin nu lasă organismul să se lupte cu agresiunea microbilor, viruşilo şi astfel imunitatea celui vaccinat devine moale. Ca atare sunt îndemnaţi părinţii să nu-şi mai vaccineze copiii. Stă în picioare critica aceasta ?

ADVERTISING

inRead invented by Teads

Prof. Adrian Streinu Cercel: - Contestarea conţine erori. Vaccinarea stimulează imunitatea, o activează. Vaccinurile în marea majoritate se fabrică azi prin inginerie genetică. Vaccinul are în componenţă structuri esenţiale specifice din microorganisme, cu ele se confruntă organismul celui vaccinat şi se produc anticorpi, ei sunt activaţi fără  ca omul să se lupte direct cu agresorii, adică cu virusurile şi bacteriile.  Astfel că prin vaccinare în organismul omului se crează anticorpi de apărare pentru situaţia când cel vaccinat se întâlneşte cu microorganismele agresoare generatoare de boli.

F.C: - Spuneţi că virusul varicelei, al vărsatului de vânt, este un exemplu şi pentru vaccinare...

Prof.A.S.C:- Cei ce se vaccinează împotriva varicelei nu se mai îmbolnăvesc de acest vărsat de vânt. Şi nu mai suferă eventual la maturitate şi de zona zoster. Cei care se îmbolnăvesc în copilărie de varicelă nu mai repetă această boală a “copilăriei”. Virusul rămâne ascuns în organism, în măduva spinării şi atunci când imunitatea e slăbită se reactivează provocând zona zoster. Herpesul zosterian are la bază tot virusul de varicelă. Specialiştii au prezis că mileniul în care am intrat va însemna un război împotriva virusurilor.

F.C:- Virusul A, cel care provoacă acele hepatite întâlnite în şcoli, grădiniţe lasă urme de afectare în ficat pentru toată viaţa, ficatul celui care a suferit un episod de hepatită A va avea ficatul tot timpul în “piuneze”?

Prof.A.S.C:- În peste 90 % din cazuri după un episod de hepatită A pacientul nu rămâne cu suferinţe cronice la ficat. Hepatita A este numită hepatita mâinilor murdare. Copiii dar şi oamenii maturi sau în vârstă trebuie să aibă grijă de igiena mâinilor, să se spele des pe mâini, nu numai înainte de masă. Copii trebuie să fie învăţaţi ca după folosirea toaletei să deschidă robinetul de la chiuvetă cu mâna cu care n-a utilizat hârtia igienică. Altfel poate împrăştia virusul A şi la ceilalţi utilizatori ai chiuvetei.

F.C:- Vaccinul împotriva virusului hepatic B a fost declarat ca obligatoriu şi din 1995 toţi sugarii au fost astfel vaccinaţi şi răspândirea hepatitelor B a scăzut semnificativ. De ce încă nu s-a inventat şi un vaccin împotriva virusului C?

Prof. A.S.C:- Virusul B rămâne în celula hepatică şi după tratamentul actual care doar împiedică multiplicarea virusului. Dacă se întrerupe terapia, virusul B se reactivează, de aceea medicaţia actuală se face toată viaţa. S-au descoperit medicamente experimentale în clipa de faţă care au misiunea de a scoate virusul B din ficat. Noile medicamente experimentale împiedică sinteza componentelor de suprafaţă ale virusului fără de care virusul B nu poate să existe. Tratamentul actual foloseşte interferoul sau entecavirul, tenofovirul, adefovirul şi lamivudina. Terapia experimentală înlocuieşte interferonul, noul medicament va fi aplicat împreună cu inhibitori nucleozidici sau nucleotidici. Actualele medicamente îl fac abonat la ele pe hepatic pentru toată viaţa ca să nu dezvolte boala cronică.Noile medicamente experimentale vor fi utilizate pe o perioadă finită, de ordinul săptămânilor, și se speră scoaterea virusului B din celula hepatică şi vindecarea. Cu medicamentele experimentale purtând acum doar număr de cod se tratează cei prinşi în campania experimentală, dar utilizarea lor va trece la scara de masă în câţiva ani.

Citeşte mai multe despre:   interviu,   adrian streinu cercel,   matei bals

email print

Ce informații nu este deloc indicat să dezvăluiți pe rețelele de socializare

02 Mai 2017 - 13:31

Este extrem de important pentru siguranța noastră, a familiei și a celor apropiați nouă să avem mare grijă ce informații publicăm pe rețelele de socializare, mai ales pe Facebook.
Mai jos descriem 12 lucruri de care trebuie să ținem cont atunci când abordăm rețelele de socializare.
1. Data nașterii
Această informație este o piesă importantă dintr-un puzzle în care sunt integrate date despre dvs. printre care numele și adresa ceea îi poate ajuta pe unii să vă acceseze contrul bancar.
2. Numărul de telefon
Dacă nu doriți să fiți trezit în miez de noapte de vreun hărțuitor, ar fi bine să nu vă faceți public numărul de telefon pe Facebook.
3. Faceți curat în lista de ”prieteni”
Robin Dunbar, profesor de psihologie la Oxford, susține că oamenii pot întreține aproximativ 150 de relații stabile.
Profesorul susține că restrângând cercul de prieteni ne face mai sănătoasă interacțiunea în social media.
4. Nu publicați fotografii cu copiii
Specialiștii apreciază că înainte de a ne lăsa pradă impulsului de a publica poze cu copii familiei ar trebui să ne punem întrebarea: Ce fel de informații vor dori copii să vadă despre ei în viitor?
5. Niciodată nu indicați unde merg la școală cei mici
În ultima perioadă a crescut numărul agresiunilor sexuale asupra minorilor și probabil că nu doriți să dați adresa școlii copiilor dvs. unor astfel de agresori.
6. Nu indicați public locul în care vă aflați
Indicarea locului în care vă aflați se poate face de pe Facebook, când intrați de pe telefon. Dezactivați opțiunea. S-ar putea să dați nas în nas exact cu cine nu doriți.
7. Șefii
Aveți grijă ce postați pe Facebook, șefii dvs. vă pot accesa wall-ul și pot vedea tot ceea ce este acolo.
Există o opțiune în preferințe unde îl puteți exclude pe șef din update-urile dvs. însă este o grijă în plus.
8. Nu mai tăguiți localizarea dvs.
Oamenii uită că atunci când fac acest lucru dezvăluie fără să vrea propria adresă.
9. Nu spuneți când plecați în vacanță
Dacă faceți acest lucru s-ar putea atunci când reveniți să vă descoperiți că locuința v-a fost spartă.
10. Statusul legat de relația în care sunteți
Dacă vreți să sărbătoriți inflorirea unei noi relații nu o faceți pe Facebook. Dacă aceasta nu va merge, să reveniți la statusul de ”single” va fi și mai dureros.
11. Detalii legate de cartea de credit
Niciodată. Niciodată nu este o bună idee.
12. Fotografii cu biletul de avion
Nu uitați că pe biletul de avion este trecut un cod de bare unic ceea ce oferă unora posibilitatea de a ajunge la informațiile personale pe care le-ați furnizat companiei aeriene.

Seminarii - Conferinte - Wolters Kluwer Romania

 

Stimate Partener,

 

Avem placerea de a va invita la evenimentele juridice organizate de Wolters Kluwer pe diverse materii de drept. Seminariile/Conferintele sunt gandite intr-o maniera practica, aplicata, concepute de profesionisti, specialisti sau somitati in domeniu.

 

Verificati lista de mai jos pentru a vedea in ce masura sunt de interes pentru dumneavoastra, iar pentru orice solicitare sau oferta personalizata, va stam la dispozitie de luni pana vineri intre orele 09:00-17:30, la telefon 031.22.44.149 – Andra Rosianu sau puteti raspunde oricand, direct acestui mail.

 

Cand?	Seminarii & Conferinte	Trainer(i)	Pret/persoana	Oferta speciala
			(Lei, fara TVA)	(Lei, fara TVA)
4 mai 2017	A treia editie a Conferintei Nationale de Contencios Administrativ – Bucuresti, 10 puncte INPPA	Alexandru Sorin Ciobanu, Ionut Bogdan Dima	350
5 mai 2017	Seminar Gestionarea riscurilor fiscale. Despre drepturi si obligatii in fata autoritatilor fiscale - Bucuresti	Claudiu Ristea, Cerasela Dragos	550	Reducere 25% (Perioada 27.04 – 03.05)
11 mai 2017	Seminar Capitalul de proprietate intelectuala al companiei tale - Bucuresti	Paul Cosmovici	450
18 mai 2017	Seminar Camera preliminara. Aspecte controversate si posibile solutii - Bucuresti	Alexandra Mihaela Sinc	450
19 mai 2017	Seminar Contraventiile in dreptul concurentei. Incalcari cu un pronuntat caracter penal - Bucuresti	Dan Virgil Pascu	450
24 mai 2017	Seminar Engleza juridica - legalese for professionals - Bucuresti	Mihaela Grigore	500
24 mai 2017	Conferinta 2 + 1 GRATIS - Publicitatea inselatoare in campaniile promotionale - Bucuresti	Marcel Bogdan Pandelica, Andreea Tigau,  Radu Herjeu, Bogdan Marius Chiritoiu, Raluca Comanescu	450	Reducere 150 Lei (Membrii IAA, IAB SI RAC)
26 mai 2017	Seminar Majorarea si reducerea capitalului social - Bucuresti	Sebastian Bodu	550	Reducere de 100 Lei (Early Booking pana la 11 mai)
8 iunie 2017	Seminar Noul regulament general de protectie a datelor personale (GDPR) - Bucuresti	Andreea Lisievici	450	Reducere de 100 Lei (Early Booking pana la 11 mai)

 

Va rog sa regasiti atasate prezentarile detaliate pentru fiecare eveniment.

 

*costurile nu includ TVA-ul (19%), cu exceptia Conferintei Nationale de Contencios Administrativ (350 ron TVA inclus/participant)

 

**Voucher-ul de 100 ron oferit pentru evenimentele viitoare poate fi folosit doar pentru seminariile și conferințele organizate strict de Wolters Kluwer, nu și cele în parteneriat, un voucher per participant și doar din costul întreg de participare (reducerile nu se cumulează). De asemenea, voucherul are o valabilitate de 3 luni de la data desfasurarii evenimentului.

 

*** În cazul neprezentării nenotificate în scris cu minim 3 zile înainte de desfăşurarea evenimentului la adresa la andra.rosianu@wolterskluwer.com, suma achitată nu se va restitui, însă poate fi folosită pentru un alt eveniment organizat de Wolters Kluwer România. De asemenea, relocarea pentru un alt eveniment este posibila o singura data, in decursul a trei luni din data desfasurarii evenimentului.

 

De ce sa participati la cursurile si seminariile Wolters Kluwer Romania?

• Aflati solutii practice de la profesionisti si experti in domeniu
• Va rafinati si va perfectionati abilitatile de management, vanzari sau marketing
• Comunicati mai eficient cu partenerii de afacerii si cu colegii de munca

 

! Inscrierea consta in emiterea unei facturi fiscale, in baza careia puteti achita taxa de participare.

Factura poate fi emisa fie pe persoana fizica, fie pe societate/cabinet/PFA. Pentru emiterea acestei facturi este necesar sa ne comunicati datele complete ale dumneavoastra sau ale societatii/cabinetului/PFA-ului, date de contact si adresa livrarii facturii in original (daca nu corespunde cu adresa sediului social).

 

Va asteptam cu drag!

 

Cu deosebita consideratie,

 

_________________________________

Andra Rosianu

Consultant

 

Bucharest, 22 Tudor Vladimirescu Blv., Green Gate, 6th Floor, 050881            

Phone: 031.22.44.149

Fax: 031.22.44.101

andra.rosianu@wolterskluwer.com

www.wolterskluwer.ro

 

Program consistent de evenimente dedicate profesioniștilor, la standul Suediei din cadrul Bookfest 2017

Program consistent de evenimente dedicate profesioniștilor,

la standul Suediei din cadrul Bookfest 2017

• Suedia este țara invitată de onoare a ediției din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest (24-28 mai, Romexpo)

• Suedia deține una dintre cele mai de succes modele de piață de carte din lume: literatura suedeză – una dintre cele mai traduse (în top 10 mondial) / 98% dintre suedezi au vizitat la un moment dat o bibliotecă / Suedia găzduiește cea mai râvnită distincție literară din lume: Premiul Nobel pentru Literatură.

• 9 oaspeți suedezi de primă mărime vor sosi la Bookfest: scriitori, ilustratori, editori și manageri culturali.

• Peste 20 de evenimente în programul țării invitate, cu un accent special pe educație și literatură pentru copii, egalitatea de gen, incluziunea socială și promovarea diversității; detalii – htps://www.facebook.com/events /491195007717817  

​

Suedia, țara invitată de onoare din acest an a Salonului Internațional de Carte Bookfest, deține una dintre cele mai de succes modele de piață de carte din lume.

Ficțiunea suedeză se află în topul 10 al celor mai traduse literaturi ale lumii, cărțile autorilor suedezi văzând lumina tiparului în peste 50 de limbi, 98% dintre suedezi au vizitat la un moment dat o bibliotecă, designul de carte suedez este apreciat în întreaga lume, iar autoare precum Astrid Lindgren sau Selma Lagerlöf au reușit să creeze personaje-cult, iubite de copiii de pe tot mapamondul (Pippi Șosețica, Nils Holgerson). În plus, Suedia găzduiește cea mai râvnită distincție din întrega lume ce revine unui scriitor în viață, Premiul Nobel pentru Literatură, precum și unul dintre cele mai frumoase parcuri tematice din lume: Junibacken, creat din dorinţa de a celebra spiritul lui Astrid Lindgren, un centru care găzduiește anual peste 1500 de spectacole pentru copii.

Acesta este motivul pentru care programul pregătit anul acesta de țara invitată de onoare a Salonului de Carte Bookfest include, pe lângă evenimentele dedicate literaturii și întâlnirilor cu scriitorii, și o serie consistentă de manifestări dedicate profesioniștilor care activează în lumea publishingului de carte: editori, graficieni, ilustratori, traducători sau manageri culturali. 

Cu siguranță, una dintre cele mai așteptate întâlniri din programul țării invitate este cea cu editorul Jacob Dalborg, director general în cadrul Bonnierförlagsgrupp, unul dintre cele mai importante concerne din lume – fondat la 1804, Trustul Bonnier derulează astăzi afaceri în Statele Unite ale Americii, Germania, Marea Britanie şi Europa de Est, dar şi în multe alte ţări din lume, însumând un total de peste 8.000 de angajaţi. 

De asemenea, o întâlnire-eveniment care îi vizează pe toți cei interesați de cărțile pentru copii și tineret este cea cu Mårten Sandén, preşedinte al Academiei Suedeze a Scriitorilor pentru Copii, unul dintre cei mai cunoscuți editori suedezi de astăzi. De interes pentru cei care vor să afle mai multe despre cărțile pentru copii și tineret editate în Suedia, dar și despre designul de carte sunt și evenimentele la care ia parte Stina Wirsén, designer grafic şi ilustratoare, autoare multipremiată, cu o experienţă bogată în workshop-uri de ilustraţie pentru copii. 

Johannes Klenell, editor al uneia dintre cele mai vechi reviste europene de bandă desenată alternativă din lume, „Galago”, și al editurii cu același nume, dedicată benzii desenate, se află de asemenea pe lista oaspeților suedezi care vor lua parte la evenimente în cadrul Bookfest 2017. 

Unul dintre evenimentele plănuite de Suedia la Bookfest 2017 depășește granițele publicului lumii editoriale, fiind de interes pentru managerii culturali din România și pentru toți cei dornici să înțeleagă cum poveștile pot deveni „rețete” de succes în proiectele de business: este vorba despre prezentarea unuia dintre cele mai importante parcuri tematice din întreaga lume: Junibacken din Stockholm. Creat din dorinţa de a celebra spiritul lui Astrid Lindgren și inaugurat în 1996 de către familia regală a Suediei, Junibacken găzduiește anual peste 1500 de spectacole. Cea care va realiza prezentarea proiectului la Bookfest este managerul cultural și editorul de origine română Arina Stoenescu, cea care, alături de autoritățile publice locale, face parte din echipa care plănuiește inaugurarea unui astfel de parc tematic și la București: „Harap Alb, Casa Poveștilor”. 

Pe lângă aceste evenimente dedicate profesioniștilor, programul pregătit de Suedia, țară invitată de onoare a Salonului Internațional de Carte Bookfest, ediția 2017, reunește peste 10 evenimente ce au în centru literatura, în prezența unor nume importante ale prozei și poeziei suedeze de astăzi: Aris Fioretos, Majgull Axelsson, Cecilia Hansson sau Athena Farrokhzad.  

Standul Suediei, în calitate de țară invitată de onoare a Salonului de Carte Bookfest, ediția a XII-a, va fi amplasat în Pavilionul C4, iar cele aproximativ 20 de evenimente organizate de Ambasada Suediei în România, în colaborare cu partenerii săi, vor avea loc atât la stand, cât și la spațiul de evenimente AGORA din cadrul Pavilionului C4. În spațiul Bookfest Junior (la etaj), vor avea loc activitățile interactive pentru copii, realizate în parteneriat cu Eematico, o organizație autohtonă care care dezvoltă programe educaționale bazate pe joacă. Profesorii și educatorii din București sunt invitați să participe împreună cu grupuri de 10-20 de copii între 3-12 ani la activitățile din cadrul Bookfest Junior. Programările se fac la adresa de e-mail: mihai.leontescu@gov.se. 

  

PIAȚA DE CARTE DIN SUEDIA:

În Suedia există aproximativ 300 de edituri, dintre care 61 sunt membre ale Asociaţiei Editorilor, acestea din urmă reprezentând 70% din întreaga cifră de afaceri a pieţei de carte. Industria publishingului de carte suedez este dominată în prezent de trei mari concerne: Bonnierförlagsgrupp, KF Media şi Natur & Kultur, giganţi care s-au impus pe piaţă nu numai ca edituri, ci şi ca difuzori de carte, reușind să-şi crească cifra de afaceri de la an la an. În centrul atenţiei lor se află nu doar bestseller-urile internaționale, cât mai ales autorii suedezi. În ultimii ani, putem remarca apariția unor edituri mici, care acoperă diverse nişe ale pieţei de carte. Și, tot ca o tendință a ultimilor ani, specialiştii constată cu îngrijorare o diminuare a numărului de librării, nu numai în rândul business-urilor de mici dimensiuni, ci şi în cel al marilor lanţuri de distribuție. Aceştia au luat deja măsuri de restructurare a ofertei de carte, în sensul preluării spre vânzare a multor produse conexe. 

Amazon nu a pătruns în Suedia, dar sunt semne că se pregăteşte să o facă.

Statistica Asociaţiei Editorilor din Suedia pe anul 2016 ne indică plasarea pe un trend ascendent a cifrelor de vânzări, în special în zona cifrelor provenind din online şi a editărilor de cărți electronice: vânzarea în librării a scăzut cu 4.9%, în vreme ce vânzările online au crescut cu 6%. Producţia de titluri noi a crescut cu 8%; producţia de e-books, cu 33% din titlurile publicate, iar vânzarea de carte electronică, cu 2%.

În prezent, literatura suedeză este tradusă în peste 50 de limbi, cu precădere în daneză, germană, norvegiană, finlandeză, neeralndeză şi poloneză. Jumătate dintre aceste traduceri se încadrează în genul „Nordic Noir” sau roman poliţist scandinav.

Dar, chiar şi înainte de boom-ul romanului poliţist, titlurile suedeze erau cunoscute în plan internaţional. Selma Lagerlöf, prima scriitoare laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, şi August Strindberg, cunoscutul dramaturg, au marcat profund literatura suedeză şi internaţională. Au fost urmaţi de Astrid Lindgren, autoarea care a vândut în jur de 145 de milioane de exemplare, situată astăzi pe locul al optesprezecelea în topul celor mai traduşi scriitori din întreaga lume.

Bibliotecile din Suedia au o lungă tradiţie. Astăzi, există peste 1.300 de biblioteci, răspândite în întreaga ţară. 98% dintre suedezi au vizitat la un moment dat o bibliotecă. Într-o zi normală din săptămână, un cetăţean obişnuit din Suedia îşi dedică 21 de minute din timpul său cititului unei cărţi, 38 de minute unui ziar sau reviste şi 68 de minute activităților de pe Internet.

Suedia are o mulţime de site-uri menite să atragă turiştii literari. De exemplu, poţi să te înscrii la „Millenium Tour” şi să vizitezi locurile cheie descrise în romanele lui Stieg Larsson. Suedia găzduiește unul dintre cele mai celebre parcuri tematice din întreaga lume, Junibacken, un centru cultural pentru copii în care cartea joacă rolul principal, creat din dorinţa de a celebra „spiritul lui Astrid Lindgren. Inaugurat în 1996 de către familia regală a Suediei, Junibacken găzduiește anual peste 1500 de spectacole. 

Târgul de Carte de la Göteborg este cel mai important eveniment anual dedicat cărţii din zona nordică a Europei. Târgul este important atât pentru comerţul cu cartea, cât şi pentru biblioteci. Evenimentul are loc în septembrie şi, în ultimii ani, a reuşit să atragă, anual, în jur de 100.000 de vizitatori.

Persoană de contact:

Mihai Leontescu, Coordonator Proiecte și Comunicare, Ambasada Suediei – mihai.leontescu@gov.se

--

www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, 

bl. 21, ap. 201, sector 4, Bucureşti

0722-609.478

Studiu. România se îndreaptă către o criză acută de personal calificat; aproape 60.000 de locuri de muncă vacante în 2016

01 Mai 2017 - 15:03

Economia românească se îndreaptă către o criză acută pe piaţa forţei de muncă, numărul salariaţilor şi gradul de profesionalizare înregistrând o scădere în ultimii ani, iar acest fenomen s-ar putea accentua în viitor, în condiţiile în care datele statistice arată că numărul locurilor de muncă vacante aproape s-a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016, relevă un studiu efectuat de KeysFin referitor la piaţa muncii din România.
"Nu există, probabil, firmă în România care să nu se confrunte în prezent cu efectele crizei de personal. Indiferent că vorbim de programatori IT, ingineri sau specialişti în finanţe, sunt tot mai multe companii care reclamă faptul că nu găsesc personal calificat. Dovadă statisticile INS care arată că, după boom-ul economic din 2007-2008, numărul locurilor de muncă vacante aproape s-a dublat, de la 38.625 în 2009 la 59.753 în 2016", se arată în studiul KeysFin realizat pe baza datelor statistice INS, CNP şi Eurostat, legate de piaţa muncii din ultimii 10 ani.
Potrivit sursei citate, cea mai puternică cerere de forţă de muncă este în jurul Capitalei, acolo unde statisticile arată că sunt disponibile peste 16.000 de posturi, urmate de polii de creştere economică reprezentaţi de oraşele Cluj-Napoca, Timişoara, Braşov, Ploieşti şi Constanţa. Industria prelucrătoare, cu 15.793 de locuri de muncă vacante, sectorul de sănătate (8461) şi comerţul (5216) se aflau, alături de sectorul public, pe lista principalilor angajatori.
"Cea mai mare cerere de forţă de muncă este în rândul specialiştilor (17.731 posturi), aproape dublă faţă de 2009, dar rămâne mult sub nivelul record din 2007 (22.295 posturi). Datele statistice arată că sunt la mare căutare şi meseriaşii din domeniul serviciilor (8.205 posturi), alături de operatorii de instalaţii şi maşini/asamblori de maşini şi echipamente (7.035) şi de muncitorii calificaţi (6.904 posturi). Pe ansamblu, pe fondul creşterii economice, cererea de angajaţi calificaţi în economie a evoluat susţinut în ultimii ani, însă rămâne sub nivelul de acum 10 ani", afirmă analiştii de la KeysFin.
Potrivit studiului, România avea, în 2016, o populaţie ocupată de 8,45 milioane (privat şi sistemul public), faţă de 9,35 de milioane în 2007. În privinţa evoluţiei pe sexe, în 2007, în ţara noastră erau angajaţi 5,19 milioane de bărbaţi, iar în 2016 cifra a fost de 4,8 milioane. O scădere similară, însă chiar mai accentuată, se înregistrează şi în rândul femeilor.
"Datele statistice confirmă, în parte, exodul românilor către Occident. De la intrarea în UE, în 2007, au fost foarte mulţi români care au ales să plece în ţările dezvoltate, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite, a unui trai mai bun", au explicat analiştii.
Din păcate, criza din 2009-2010 a lovit extrem de puternic iniţiativa privată, dovadă că numărul antreprenorilor a scăzut în 2016 la 1,6 milioane faţă de puţin peste 2 milioane în 2007.
'Reculul s-a simţit puternic în economie. Dincolo de scăderile salariale, multe business-uri au murit din cauza blocajului financiar, a scăderii abrupte a cererii şi a înăspririi condiţiilor de creditare. În acest interval au dispărut, practic, 400.000 de antreprenori. Priviţi această cifră din punct de vedere al relaţiilor de business pe orizontală, în economie, şi veţi avea dimensiunea reală a impactului socio-economic', au explicat experţii KeysFin.
În privinţa evoluţiei salariilor, studiul arată că aderarea la Uniunea Europeană, în 2007, a generat mari speranţe angajaţilor români, perspectivele unor câştiguri similare cu cele din Occident determinând mulţi români să îşi supraestimeze potenţialul financiar, iar mare parte din efectele crizei s-a datorat acestui fenomen.
Studiul arată că în ciuda faptului că salariile nu creşteau pe măsura aşteptărilor, românii au privit tot timpul cu un optimism debordant viitorul, iar efectele s-au văzut, poate cel mai bine, în bula imobiliară din anii dinaintea crizei.
"Creditul cu buletinul, investiţiile imobiliare riscante, consumul fără limite, din impuls, au avut consecinţe dure în anii care au urmat. De ce s-a ajuns în această situaţie? Educaţia financiară deficitară a românilor şi supraestimarea perspectivelor financiare din viitor s-au dovedit a fi extrem de păguboase", au explicat analiştii.
Potrivit studiului KeysFin, salariu mediu net în România a crescut de la 1.042 lei în 2007 la 2.047 lei în 2016. Pe hârtie, evoluţia pare semnificativă însă, având în vedere inflaţia, acest avans s-a regăsit prea puţin în nivelul de trai.
Dovadă stă şi comparaţia la nivel regional. În comparaţie cu Bulgaria, ţară care a aderat la fel ca noi în 2007, salariul minim pe economie a crescut în România cu 140%, în timp ce la vecini a avansat cu 150%.
"Un indicator relevant îl reprezintă evoluţia produsului brut pe cap de locuitor. Dacă în Polonia, acesta a crescut între 2007 şi 2016 cu peste o treime, până la 11.200 euro/locuitor, în România, după o creştere similară de aproape 25%, a patra ca dinamică după Polonia, Malta şi Irlanda, am ajuns abia la 7.600 de euro în ultimii 10 ani", mai arată studiul menţionat.
Concluzia celor de la KeysFin este că în România se observă un decalaj avansat faţă de alţi membri din UE, unde fiecare locuitor produce aproape 30.000 de euro pe an, adică de 4 ori mai mult.
Dincolo de comparaţia regională, au fost destul de mulţi români, în aceşti 10 ani, care şi-au văzut veniturile într-o creştere semnificativă.
Potrivit studiului KeysFin, cele mai mari salarii, în medie, le-au înregistrat cei care lucrează în sectorul de intermedieri financiare şi asigurări (4.000 lei), acolo unde câştigurile au avansat cel mai mult în ultimii 10 ani. Un câştig semnificativ l-au înregistrat şi cei care lucrează în IT&telecom, acolo unde nivelul mediu salarial a avansat de la 2.119 lei în 2008 la 3.822 lei în 2015, angajaţii din sectorul extractiv, de la 2.287 lei la 3.454 lei, şi cei din sectorul furnizării de servicii de utilităţi (2.389 lei faţă de 3.077 lei).
La polul opus s-au situat angajaţi din agricultură, construcţii, HORECA, comerţ şi sănătate, unde salariul mediu nu a depăşit încă echivalentul a 350 de euro. Din punct de vedere regional, evoluţia salarială a înregistrat, de asemenea, fluctuaţii semnificative. În toţi aceşti ani, în Bucureşti-Ilfov s-au plătit cele mai mari salarii, în medie de 2.645 de lei, comparativ cu 1.562 de lei, cât a fost în Moldova.
"Evoluţia salarială a urmat dinamica economiei, la nivel regional. Din păcate, în absenţa unor investiţii semnificative, zone precum Moldova şi Oltenia au rămas în urmă, iar acest lucru s-a simţit şi în potenţialul de angajare, în nivelul salarial, în puterea de cumpărare", au explicat analiştii.
Potrivit datelor Comisiei Naţionale de Prognoză, se estimează că piaţa muncii nu va avea creşteri considerabile în viitor.
Estimările CNP arată că numărul mediu de salariaţi va creşte până în 2020 la 5,6 milioane, faţă de 4,95 milioane în 2017. Dintre aceştia, 4,6 milioane vor fi în mediul privat, restul la stat.
Perspectiva autorităţilor privind evoluţia salarială până în 2020 prevede avansul salariului mediu net pe economie cu puţin peste 130 de euro (590 de lei) de la 2.274 de lei în 2017 la 2.864 de lei în 2020. Cel mai bine se va câştiga, în următorii trei ani, în Bucureşti-Ilfov, unde salariul mediu net ar urma să ajungă în 3 ani la 880 euro (3.969 lei), iar cel mai puţin în Oltenia, aproximativ 542 euro (2442 lei).
"Perspectivele salariale denotă, în fapt, accentuarea discrepanţelor economice la nivel regional şi tendinţa de polarizare economică şi demografică a României. Cel mai probabil se va accentua migraţia forţei de muncă către centrele economice din jurul oraşelor precum Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara, Braşov sau Constanţa", avertizează analiştii de la KeysFin.
KeysFin oferă servicii de business information şi credit management dedicate mediului de afaceri, de la rapoarte de credit, monitorizare, analiza competiţiei, la studii şi analize de sector necesare companiilor care doresc să dezvolte un business sănătos pe piaţa romanească.

Sursa: www.agerpres.ro

Citeşte mai multe despre:   economie,   criza,   personal