vineri, 31 iulie 2015

Nimeni nu se astepta la asta: Bancile s-au dezlantuit impotriva populatiei. Mii de ieseni dati in judecata



• Recuperatorii de creante si executorii judecatoresti au deschis in instanta sute de procese impotriva iesenilor • Oamenii sunt pusi in fata faptului implinit si asteapta neputinciosi momentul executarii silite • In ultimele doua luni, peste 300 de dosare de incuviintare a executarii au fost inregistrate la Judecatoria Iasi, iar numarul datornicilor a crescut alarmant in ultimii ani
Iesenii care nu si-au incheiat socotelile cu bancile primesc o lovitura grea din partea firmelor de recuperari contractate de bancile comerciale sa grabeasca procedeele de executare silita. Peste 300 de dosare de incuviintare au fost deschise in ultimele doua luni la Judecatoria Iasi prin intermediul companiei Kruk, firma poloneza de recuperari creante care are o campanie foarte agresiva pe piata din Romania. In aceste procese se face o adevarata increngatura intre banci, firmele de recuperari creante si executorii judecatoresti. In majoritatea proceselor deschise la Judecatoria Iasi, SC Kruk Romania mandateaza o alta firma - Secapital SARL, care mai departe se foloseste de Birourile Executorilor Judecatoresti BEJ Silimon Valentin si BEJ Angheluta si Asocatii pentru a demara procedeele de executare silita. De precizat faptul ca firma care intermediaza legatura intre Kruk si executorii judecatoresti, adica Secapital SARL, este controlata tot prin intermediul companiei Kruk.

"Este o chestiunea foarte serioasa care afecteaza populatia in mod negativ pentru ca se dau creantele intre banci si firme, se modifica valorile, iar asta fara ca oamenii sa stie sau sa fie informati. In cazul meu scrie in contractul cu BRD ca orice modificare se face cu acordul ambelor parti, insa nimeni de la Kruk sau un executor judecatoresc nu m-a contactat. Este foarte ciudat cum aceste titluri executorii sunt preluate de firme si sunt deschise procese pe banda rulanta chiar in timpul vacantei judecatoresti. Am vazut intamplator ca este un proces pe numele meu din partea Kruk, eu ce pot face acum in instanta daca nici macar nu am fost chemat?", spune Nicolae B., unul dintre sutele de ieseni care s-a trezit luna aceasta cu un proces din partea Kruk.

Se grabeste procedeul de executare silita

Transferul titlurilor executorii de la o companie la alta a starnit un mare val de ingrijorare in randul iesenilor direct interesati de datoriile catre banci. Procesele deschise pe banda rulanta par sa vina pe fondul schimbarii Codului de Procedura Civila. Unul dintre executorii judecatoresti care a primit din partea Kruk sute de dosare spune ca aceste procedee se fac tocmai pentru a se ajunge mai simplu la procedeul de executare silita.

"Este o procedura executorie si nu trebuie anuntati debitorii in aceasta situatie. Masurile se fac pe baza schimbarii Codului de Procedura Civila dupa care creditorul poate cere executarea silita. Eu nu as putea spune cu exactitate de cate cazuri ma ocup, ele au aparut in urma cu mai mult timp si sunt destul de numeroase", a explicat Valentin Silimon, executor judecatoresc. Reprezentantii firmei Kruk nu au putut fi contactati pentru a oferi un punct de vedere referitor la sutele de dosare deschise la Judecatoria Iasi.

Numarul datornicilor s-a dublat in ultimii trei ani

Jumatatea anului 2015 ii prinde pe ieseni intr-o situatie cu adevarat critica din punct de vedere financiar. Conform unui studiu facut recent chiar de catre Kruk, peste 60 la suta dintre ieseni se confrunta cu situatii financiare dificile în care nu reusesc sa îsi plateasca facturile si ratele la timp, motiv pentru care au de-a face cu datorii semnificative la banci comerciale, firme de creditare sau case de amanet. Circa 6 din 10 ieseni cu varste intre 25 si 45 de ani, adica in cea mai productiva perioada a vietii, au imprumutat sume semnificative de bani in ultima perioada. De asemenea, doar o cincime din persoanele peste 55 de ani au imprumutat bani. Aceasta situatie dificila implica si familiile datornicilor sau chiar apropiatii acestora, lucru care provoaca sentimente de stres, rusine si frustrare.

Daca in anul 2011 existau 493 mii de persoane datornice cu o suma totala de circa 4 miliarde lei, anul 2014 gaseste in aceeasi situatie 904 mii de persoane. In zona Moldovei, circa 150 mii de perosane au datorii semnificative. Circa doua treimi din aceste datorii trebuie sa ajunga la bancile comerciale, alte 20 de procente la firmele de telecomunicatii, 8 procente la institutiile financiare, iar doua procente la firmele de asigurari. Media de varsta a unei persoane cu datorii este de 46 de ani in zona Moldovei, majoritatea fiind barbati, adica 60 la suta dintre acestia. Valoarea medie a unei datorii inregistrata de un iesean este de 7.404 lei.

Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Libertatea.ro

Tinerii fac coada la acest cabinet medical. Doctorii nu vad asta cu ochi buni



• Numarul tinerilor care ajung la medicul de specialitate cu aceasta problema este in crestere • Toti prezinta aceleasi simptome • Medicii de specialitate spun ca aceste probleme de sanatate nu ar trebui sa le intalneasca la populatia tanara

Afectiunile cardiace sunt din ce in ce mai frecvente in randul tinerilor. Cu ani in urma, infarctul miocardic era asimilat unei persoane in varsta sau cu boli cardio-vasculare severe. In prezent, numarul tinerilor care au suferit un infarct miocardic este in crestere. Medicii cardiologi sustin ca cea mai frecventa afectiune cardiaca pe care o intalnesc in randul tinerilor este distonia neurovegetativa, urmata indeaproape de sindromul de suprasolicitare si, pe locul trei, complicatiile cardiace provocate de hipertiroidie.

"Sunt multi tineri care ajung la cardiolog cu probleme cardiace. Cele mai frecvente sunt distoniile neurovegetative si sindromul de suprasolicitare. Simptomele specifice distoniei neurovegetative sunt palpitatiile, batai puternice ale inimii sau batai slabe insotite de senzatia ca inima s-a oprit, frecventa cardiaca crescuta. Uneori pacientii simt si intepaturi precordiale. Toti pacientii necesita investigatii complexe pentru a exclude o boala organica. In general aceasta distonie neurovegetativa nu este cauzata de o afectiune cardiaca care sa ne ingrijoreze. Bineinteles ca avem si o categorie de tineri care are tulburari de ritm cardiac pe fondul excesului de cafea si bauturi excitante. Infarctul miocardic este tot mai frecvent in randul populatiei tinere. In general, bolile de inima afecteaza din ce in ce mai multi tineri", a declarat prof. dr. Florin Mitu, seful Clinicii de recuperare cardiovasculara din cadrul Spitalului de Recuperare din Iasi. Persoanele care sufera de distonie neurovegetativa pot prezenta dureri abdominale, cefalee, ameteala, senzatie de teama, nod in gat, oboseala, nervozitate. Medicii de specialitate au precizat ca aceasta afectiune apare pe fond de oboseala excesiva, anxietate, stres psiho-emotional.

Suprasolicitarea imbolnaveste inima

Suprasolicitarea poate creste semnificativ riscul de boli coronariene sau de infarct miocardic. "Sindromul de suprasolicitare, fizica sau psihica duce la aparitia tulburarilor cardio-vasculare. Aceasta afectiune o intalnim si in randul copiilor care sunt suprasolicitati la scoala sau a tinerilor care se pregatesc pentru un examen si depun un efort intens pentru studiu. Sindromul de suprasolicitare este frecvent intalnit in randul tinerilor. Aceste tulburari cardiace care apar pe fond de suprasolicitare se pot trata daca pacientul respecta si sfaturile medicului cardiolog. Odihna este foarte importanta", a spus prof. dr. Florin Mitu.
Persoanele diagnosticate cu hipertiroidie, boala frecvent intalnita la adultii tineri si persoanele de varsta mijlocie, pot ajunge la complicatii cardiace daca boala nu este tratata corespunzator. "Avem tineri care pe fond de hipertiroidie dezvolta probleme cardiace, cum ar fi extrasistole, insuficienta cardiaca, fibrilatie atriala, frecventa cardiaca mare. Aceste probleme cardiace pot fi evitate daca boala este tratata", a spus seful Clinicii de recuperare cardiovasculara.

Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM

Ea este doctorița care îți REPARĂ OASELE CU BISTURIUL! Povestea excepțională a femeilor-chirurg, cum să nu ajungi sub „cuțitul” lor. De ce RECOMANDĂ ÎNTOARCEREA LA OPINCI

Chirurgia, o profesie pentru femei! De ce nu?

Ea este omul care te poate repara. Tot așa cum meșterii repară un Pinocchio de lemn; de data aceasta, ea are în față un Pinocchio (sau mai mulți) cu suflet.
Interviu cu Georgiana Nedelea, medic specialist în ortopedie-traumatologie, doctor în medicină, chirurg (Spitalul Foișor). 
- Sunteți una dintre puținele femei-chirurg din România; chirurgia fiind, după cum se știe, o specializare aparent rezervată bărbaților. Ar trebui să ne amintim că prima femeie-chirurg din România a terminat facultatea în sec. al XIX – lea: Maria Trancu- Rainer care, în primul Război Mondial, a fost asistată, la operații chiar de Regina Maria, supranumită „mama răniților”. Cum percepeți dumneavoastră, medicul și femeia, această meserie care nu vă aduce într-o zonă foarte elegantă a vieții și cum credeți că au văzut, de-a lungul timpului, femeile-chirurg apropierea de această meserie?
- Într-adevăr, meseria nu este una obișnuită. Perioada studiilor, să zicem, perioada adolescenței, a primei tinereți e una foarte serioasă, necesită muncă multă dar mai ales dedicație. În momentul de față, lucrurile s-au schimbat. Chirurgia nu mai este un domeniu dedicat exclusiv bărbaților. Sunt multe femei-chirurg. Din punctul meu de vedere, chirurgia este cea mai spectaculoasă ramură a medicinii. Rezultatele pe care le obții în chirurgie sunt întotdeauna mai rapide, mai satisfăcătoare. Cred că este cea mai frumoasă și mai bună meserie care există în lume.
- Dacă ne aducem aminte, fiindcă tot am pomenit de războiul în care Maria Trancu- Rainer era chirurg având-o în preajmă pe regina Maria și repara trupurile rănite ale soldaților, în urmă cu și mai multe secole o rană mai gravă se vindeca cu fierăstrăul…
- Da, lucrurile au evoluat. S-au găsit tratamente noi, medicamente noi și tehnici chirurgicale noi. De aceea, chirurgia este atât de spectaculoasă. Pentru că este foarte dinamică. În fiecare an, se inventează, se fac lucruri spectaculoase, pacienții se recuperează mai repde. Nu mai suntem la nivelul de fierăstrău dar, în continuare, sunt momente în care chirurgia este unica soluție. Tot așa cum sunt oameni care consideră că tăierea sau pusul pe masa de chirurgie și de operație este un lucru foarte grav, foarte periculos și foarte neplăcut.
- ...și foarte bărbătesc.
- Sigur că da. Există, însă, specialități în care veți întâlni mai multe femei-chirurg decât bărbați, gen oftalmologie, ORL, ginecologie. Specialități mai fine.
- Mai feminine.
- Da. Ortopedia rămâne, însă, după mine, din păcate, o specialitate în general dedicată bărbaților. Este și o specialitate care necesită forță fizică deloc de neglijat. Deși, nu atât de mult în ultima peroadă, când tehnicile au evoluat, instrumentele de lucru, instrumentarul de operație au evoluat mult și se poate face chirurgie de înaltă performanță chiar în condițiile în care nu ai o forța fizică ieșită din comun. Chirurgia coloanei, în mod deosebit, este o specialitate ortopedică ce nu necesită, în momentul de față, forță fizică deosebită. Eu cred că vor fi și mai multe femei-chirurg de acum încolo, în ortopedie.
- Ținând cont de faptul că, iată, corpul omenesc are 152 de oase, unele de o finețe extraordinară, eu cred că, într-un fel, aveți un atu, ca femeie, pentru că nu este ușor să lucrați și cu zonele acestea foarte fine, pentru că, nu?... nu vorbim numai despre femur, bazin, etc…
- Exact! Vorbim și despre zone delicate ca și aspect, dar și ca funcție foarte importantă și la care recuperarea este foarte dificilă. Și atunci, intervenția chirurgicală trebuie să fie foarte atentă, foarte meticuloasă. În general, în astfel de cazuri, femeile au mai multă răbdare decât barbații. Sunt mai perseverente. Din punctul meu de vedere, cel puțin pentru chirurgia articulațiilor mici, cred că femeile vor avea, în viitor, mai mult succes și mai multă căutare decât bărbații.
- Ținând cont de faptul că uneori oasele sunt foarte distruse, recuperarea și reașezarea lor în ordinea corectă vă apropie, oarecum, de munca unui arheolog?
- Să nu exagerăm! Este o muncă fizică migăloasă. Adunăm fiecare oscior și-l punem la loc, cât mai aproape de varianta lui anatomică.
- Să ne întoarcem la Maria Trancu-Rainer pentru momentul din viața ei, cel în care s-a înscris la examen pentru postul de medic secundar în chirurgie. În jurnalul său, povestește că s-a confruntat, mai întâi, cu dezaprobarea medicilor specialiști din epocă, a colegilor medici. În jurnal, ea povestește toate acele momente de derută provocate de colegi, de nevoia ei de a se convinge că a ales drumul corect pe care trebuie să meargă mai depare. Dumneavoastră ați avut momente din acestea de îndoială?
- Da, categoric. Trebuie să recunosc, ortopedia nu a fost prima mea opțiune, ca medic secundar. Evident că, fiind o specialitate dedicată aproape exclusiv bărbaților …în anul meu de rezidențiat nicio femeie nu a ales ortopedia din cele peste 20 de locuri care au fost pe țară. Evident că au fost momente în care m-am întrebat dacă chiar îmi doresc, dacă chiar pot să fac lucrul ăsta, dacă voi avea succes-pentru că nu sunt o persoană care să se mulțumească doar făcând ceva. Vreau să fac foarte bine acel ceva, indiferent ce este el. Bineînțeles că au fost momente în care am avut îndoieli. În care am crezut că nu am luat cea mai bună decizie. Ulterior, rezultatele m-au convins că a fost o alegere bună și corectă pentru mine. Pe de altă parte, trebuie să fiu mulțumită, pentru că am avut colegi minunați care mi-au dat încredere și care m-au încurajat să fac această parte a otopediei care nu este ușor de practicat și care, în general, nu este aleasă…Mai degrabă, avem suspiciuni sau îndoieli din partea pacienților decât din partea colegilor vizavi de femeile-chirurg și femeile-ortoped.
- Și cum ați depășit aceste suspiciuni? Cum i-ați convins că trebuie să se lase pe mâna dumneavoastră?
- Trebuie să recunosc că nu am insistat să-i conving niciodată dar, atunci când am fost supărată, i-am trimis la colegii mei bărbați, mai ales că au insistat să fie văzuți de un domn doctor, nu de o doamnă...Să zicem că foarte mulți pacienți vin în continuare...noi lucrând într-un spital în care nu facem traumatologie foarte multă și atunci, mulți pacienți vin cu patologii cronice, care pot aștepta și care, practic, vin la recomandări. Recomandările au funcționat mai mult decât puterea mea de convingere.
- Sunteți medic specialist în chirurgie ortopedică și în traumatologie, sunteți doctor în științe medicale, sunteți considerată unul dintre cei mai avizați cunoscători ai maladiilor spinale. Ar trebui să ne oprim asupra acestei grupe de boli care afectează și vârstele foarte tinere. Copiii noștri stau toată ziua aplecați deasupra computerului, nu mai este doar poziția greșită la scris de pe vremuri, e mai mult decât atât și iată că apar toate acele deformații ale coloanei, de la cifoză la scolioză… din cauza mersului, a așezării incorecte sau chiar a poziției în timpul somnului.. maladii ale secolului, nu? Care este rolul familiei, al doctorului pediatru și al ortopedului pentru ca generațiile viitoare să nu ia drumul înapoi?
- E simplu. Părinții trebuie să le facă copiilor un program corect și echilibrat. Nu poate să-și petreacă toată ziua la birou, citind și nici toată ziua la calculator. Trebuie să aibă program de sport, activități fizice. Un copil cu o activitate fizică normală nu are nevoie de suport special sau de îndrumare specială, legat de coloană. Nu trebuie să facă kinetoterapie sau înot...trebuie, pur și simplu, să aibă 2-3 ore pe zi în care se joacă, aleargă și desfășoară o activitate fizică normală. Vizavi de medicul pediatru, categoric trebuie să existe un program de screening care, din păcate, nu avem în acest moment în România și în care copiii aflați în perioada de creștere ar trebui văzuți și evaluați, măcar o dată pe an. În aceste condiții, lucrurile ar fi văzute și tratate mult mai din timp și mai la momentul potrivit în care putem să rezolvăm, să corectăm și să ținem sub control boli care, din păcate, pot evolua prost și care pot duce către o intervenție chirurgicală. Deși suntem chirurgi și ne dorim și ne place să operăm, scopul este să nu ajungem cu acești copii la operație. Scopul este să-i aducem la vârsta de 18 ani când practic își încheie perioada de creștere și atunci maladiile de tip diformități la nivelul coloanei sunt considerate a fi sub control, trebuie să-i aducem în acest moment cu o coloană cât mai corect formată. Acest lucru se poate întâmpla fie evaluându-i, medicul pediatru și văzând momentul în care există o curbură anormală și trimis spre specialist care măsoară și apreciază momentul tratamentului, gradul de tratament pe care trebuie să-l facă, evolutivitatea bolii, fie de către părinți . Din păcate, marea majoritate a copiilor de la noi sunt aduși de către părinți, nu la recomandarea unui medic pediatru sau medic de școală. Părintele sesizează cum copilul stă cocoșat, cu umerii într-o parte, stă cu piciorul sub el la calculator și rămâne înțepenit... Ar trebui aduși măcar pentru a fi evaluați. Și după ce facem această evaluare, decidem ce se va întâmpla mai departe, să facă kinetoterapie, să poarte corset...Din păcate, sunt foarte mulți copii care vin cu diformități la 12-14 ani. În mod normal, ei ar trebui să aibă o coloană dreaptă, frumos formată, un tonus muscular bun, o poziție corectă la scris, la joacă, la calculator. Din păcate, ulterior, la 25-30 de ani, lumea își petrece viața la birou, pe scaun, cu ochii în calculator ei spun trebuie să fac asta acum, dacă n-o fac eu cine s-o facă, trebuie să muncesc, să câștig bani...etc Este o concepție total greșită. Viața ne-a fost lăsată să facem de toate, în ritmul potrivit și cu echilibrul potrivit.
- Există recomandări care pot fi făcute până ce pacientul să ajungă la medicul ortoped? Să schimbăm salteaua, scaunul de birou, să punem un adaus la scaun, etc...
- Teoretic, de acestea nu prea este nevoie. Copilul trebuie să aibă o saltea normală, să nu fie moale, nu una dura, rigidă, anatomică, etc. Scaunul trebuie să fie adaptat la înălțimea lui și la poziția corectă a luminii...nu are nevoie de adausuri speciale pentru scaunul de birou în condițiile în care el își petrece adecvat timpul la birou. Dacă își petrece pe scaunul de calculator 10 ore, poate să aibă orice scaun de pe acest pământ pentru că până la urmă tot va avea probleme cu coloana.
- ...dincolo de faptul că va avea probleme cu ochii, cu sistemul nervos…
- ...cu socializarea, cu relațiile interumane și cu toate celelalte…
- Kinetoterapia e recomandată de la ce vârsta? Sau e recomandată indiferent de vârstă?
- E recomandată indiferent de vârstă, însă cu scopuri diferite, în funcție de vârstă. În general, noi recomandăm kinetoterapia copiilor care au probleme cu coloana. Au o atitudine scoliotică, să zicem. Deci, nu au o boală propriu-zisă, nu au scolioză dar stau într-o postură incorectă. Recomandăm kinetoterapie pentru a-și întări musculatura paravertebrală și a menține coloana în poziția corectă. La un adult, recomandăm kinetoterapie post-traumatică sau în alte situații. De exemplu, dacă petrece prea mult timp așezat pe scaun sau la birou, musculatura nu este antrenată iar poziția șezând este o poziție solicitantă pentru coloană și trebuie să avem un tonus muscular suficient de bun astfel încât greutatea să fie preluată sau susținută și de musculatură, nu exclusiv în disc și în coloana vertebrală, astfel încât să existe riscul ca acel pacient să facă o discopatie, o hernie de disc sau altă patologie asociată coloanei vertebrale. Scopul pentru care o recomandăm este total diferit. La un pacient operat, recomandăm kinetoterapie pentru a-și reface musculatura pe care noi practic o lezăm în timpul intervenției chirurgicale. Și-atunci, tot timpul trebuie făcută kinetoterapie, din punctul nostru de vedere. Fie pentru o postură frumoasă, fie pentru un tonus bun, fie pentru a recupera un deficit caștigat din varii motive, fie pentru a susține un efort mai mare pentru care coloana respectivă nu este pregătită. Dar kinetoterapia este recomandată și utila absolut tot timpul.
- Să ne întoarcem în acest minunat spital clinic de ortopedie și traumatologie Foișor, pentru că aici lucrați și operați de ani buni, și să facem o scurtă trecere în revistă a istoriei acestui spital, unul dintre primele, de altfel, construite în București, în 1892. A fost unul dintre spitalele de care s-au interesat în mod direct regii României. Știu că atât regele Carol I cât și regele Carol al II lea au făcut donații și sponsorizări, cum am spune astăzi, pentru ca spitalul să funcționeze la o capacitate corespunzătoare nevoilor de atunci. Regele Ferdinad, a cărui aniversare a fost marcată de curând și regina Maria s-au implicat, vorbim aici de o istorie seculară...Cred că îmbătrânse spitalul la un moment dat, sutele acestea de ani cred ca i-au tasat și lui vertebrele dar, iată că ne aflăm în fața unei reîntineriri, pentru că se întâmplă ceva foarte frumos, aici, la Spitalul Foișor.
- Așa este. Spitalul a fost renovat, acum 7 ani. Clădirea veche, despre care ați vorbit, considerată istorică, la care cred că ați remarcat că este păstrată arhitectura, inclusiv culorile în care a fost vopsit spitalul în perioada interbelică. Au fost cercetate, în sensul acesta, documente și fotografii de epocă. Pe de altă parte, în spatele spitalului, avem o clădire nouă care va fi dată în folosință în curând, cu un bloc operator nou, cu saloane noi, cu saloane de terapie intensivă noi. Contează, în primul rând, pentru eficiența actului chirurgical. Chirurgia și mai ales ortopedia este, din păcate, o specialitate scumpă, care necesită investiții serioase pentru a putea funcționa și a avea rezultate maxime. Nu se poate face chirurgie ortopedică de performanță fără implanturi bune, fără o sală de operații bună, fără aparate de anestezie performanțe. Pentru pacienți, de asemenea sunt convinsă că e important acest lucru. Există multe spitale private la care una dintre primele atracții sau dorințe a fost să ofere un aspect diferit față de ceea ce există la stat și-atunci, aspectul nou al spitalului Foișor aduce un beneficiu foarte mare și pentru noi și pentru pacienții noștri.
- Un beneficiu de imagine, unul de sănătate și de securitate a actului medical.
- Categoric. Actul chirurgical depinde nu numai de chirurg. Depinde de mulți alți factori, aproape la fel de importanți. Chirurgia sau operația în sine este doar o etapă a vindecării pacientului. Anestezia, programul de kinetoterapie, mediul ambiant, tipul sălii de operație, lucruri care influențează mult riscul de infecție, mediul ambiant în care pacientul se va recupera și în care se va face inițial actul chirurgical contează foarte mult și influențează semnificativ rezultatul final. Și atunci, este foarte important iar din punctul meu de vedere, categoric contează foarte mult și aspectul clădirii, al camerelor, confortul pacientului care, practic, își petrece 5-7 zile din viață departe de familie. În mare parte fiind la un spital de specialitate ortopedică, adică adresată aparatului locomotor, pacientul este dependent de alte persoane din jurul lui și atunci e important să aibă un confort cât mai aproape de ceea ce-și dorește sau își imaginează că s-ar putea întâmpla în spital și eu cred că asta se și întâmplă, aici.
- Să vorbim puțin despre evoluția omului, legat de poziția lui bipedă și erectă. El a fost creat pentru a merge desculț. Prăbușirea bolților plantare cu diferite niveluri sunt numite, generic, boli de asfalt, provocate de faptul că nu mergem pe bulgări de pământ, nu în iarba verde și crudă, ci pe asfalt și oricât de groasă ar fi talpa pe care o purtăm la pantof, tot resimțim impactul cu asfaltul. Cât de important este să ne întoarcem în natură pentru a ne vindeca de aceste boli ale aparatului locomotor, de aceste boli ale oaselor ?
- Pot să răspund foarte simplu, recomandând tuturor vârstelor, începând de la 1-2 ani, când copilul începe să meargă dar are o poziție incorectă a picioarelor, să se descalțe, să meargă cu picioarele goale, pe nisip, pe iarbă, pe pământ. Cu asta, am spus tot. Din păcate, noi la această vârstă sau după 20 de ani, mare lucru nu mai putem corecta la picioarele noastre pe care le-am stricat conștient în anii anteriori. Dar măcar părinții copiilor cu vârstă fragedă ar putea ține cont de recomandarea noastră.
- Vă întreb, întoarcerea la opinci ar fi o opțiune?
- Este o opțiune. Da, categoric.
- Pentru că, azi, nici țăranii nu mai poartă opinci.
- Lucrurile s-au schimbat. Și nu neapărat în bine. Progresul nu e întotdeauna înțeles așa cum trebuie. Să avem, totuși, răbdare să vedem ce ne face bine, ce ne trebuie și să avem răbdare și perseverență să selectăm dintre aceste lucruri care ne invadează inclusiv mediatic, ceea ce ne trebuie cu adevărat. Din păcate, acum, tendința este cu totul alta. Ne îmbrăcăm sofisticat... Ar trebui să nu părăsim ceea ce ne-a făcut bine și care a funcționat bine pentru noi, pentru sănătatea noastră.
- Vorbim despre generații și nu neapărat despre persoana noastră.
- Categoric.
- Să ne întoarcem în București, în Spitalul Foișor și să vorbim depre echipa de medici cu care lucrați, despre colegii dumneavoastră medici : mulți dintre ei sunt cadre didactice universitare, oameni care au trecut de primele atestate și care sunt adepții formării continue în această profesie și eu cred că profesia de medic necesită ore de studiu în fiecare săptămână indiferent de ziua în care ați dat ultimul examen. Practic, fiecare noutate științifică și fiecare caz pe care îl aveți de operat, de vindecat e, de fapt, un alt examen. Un examen chiar mai important decât cele scrise. Vorbiți-mi și despre colegii dumneavoastră medici rezidenți, inclusiv depre cei care vin dinafara României și care se integrează în colectivul spitalului Foișor.
- Spitalul Foișor e un spital universitar, ceea ce înseamnă că, în fiecare an, vin studenți în stagiu de ortopedie. Din punctul meu de vedere, responsabilitatea medicilor cadre universitare este uriașă. Ei au misiunea grea de a transmite unor tineri de 20-21 de ani, nu foarte interesați de ortopedie, care nu este o specialitate foarte spectaculoasă pentru mulți studenți. E foarte important să-i atragi, să-i înveți și să reușești să le dezvălui tainele ortopediei-o meserie care, din punctul meu de vedere, este foarte frumoasă. Colegii mei? Nu există chirurgie fără echipă. Nu s-a văzut așa ceva și nici nu se va vedea. Fiecare pacient, fiecare caz, este un examen. Nu seamănă niciun pacient cu celălalt. Am făcut aceeași operație de o sută de ori și nu a fost același lucru iar a 101 a oară va fi, categoric, diferită de toate celelalte. Categoic, întotdeauna avem ceva de învățat, trebuie să avem mintea deschisă și disponibilitatea necesară de a vedea diferențele și de a scoate tot ce este mai bun din fiecare intervenție și de a face ca lucrurile să funcționeze din ce în ce mai bine. Oricât de mult studiem și oricât de mulțumiți suntem de o operație, totdeauna se va putea și mai bine. Trebuie să încercăm să învățăm să scoatem mai mult din acea intervenție - ca rezultat, ca recuperare, ca mulțumire a pacientului. Colegii mei de echipă sunt, practic, familia mea. Am încredere deplină în ei - acesta mi se pare cel mai important lucru pe care noi îl putem împărtăși , încrederea unul în celălalt. Practic, un pacient își pune viața în mâinile noastre. Timp de 3-4 ore, din colaborarea noastră, din cunoștințele noastre, din mîinile noastre, sperăm noi, să-i schimbăm viața în bine, având încredere deplină unul în celălalt. Colegii mei de echipă și cu mine ne înțelegem, practic, din priviri. Avem mască, nu ne vedem decât ochii și nu e nevoie să comunicăm în cuvinte marea majoritate a timpului.
- Ideea de echipă eu o văd așa - ca o mână cu cinci degete, nu seamănă un deget cu celălalt, prea multă putere nu are câtă vreme palma este deschisă dar dacă se strânge pumn, toată forța se adună în acel pumn. Și aș vrea să vă rog să-i numiți pe colegii dumneavoastră de echipă. Să știm cine sunt acei de la care dumneavoastră căpătați putere.
- Celelalte degete ale mâinii… Da. Ei sunt dr Adrian Ciobanu. Prieten foarte bun, chirurg minunat, doctor excelent, om extrem de răbdător, perseverent și calm. La acest nivel, este oarecum opusul meu, din punct de vedere al calmului... Este născut în Basarabia, este deja la a doua specialitate de chirurgie în România pentru că, la început, a făcut specialitatea de chirurgie generală, ceea ce pentru mine este foarte important, pentru că îmi dă o încredere deosebită, are o tehnică chirurgicală impecabilă, lucru pe care-l pot spune și despre alți colegi de-ai noștri veniți din Republica Moldova. Au un sistem universitar medical oarecum diferit de al nostru și vin foarte bine pregătiți. Adrian este prieten de familie și ne petrecem weekendurile împreună… suntem, da, o echipă și dincolo de spital. În echipa mea mai există doctorul Petru Dmitriev, tot basarabean, rezident în anul al VI lea, un chirurg foarte bun, un doctor foarte bun în sensul de clinician de diagnostice corecte, de tratamente corecte înainte de a ajunge la chirurgie, un tip mucalit, calm și cu mult simț al umorului. Doctorul Oană Sebastian, membru activ și, să zicem, persoana care ne grăbește tot timpul, care e permanent nemulțumit - în sensul bun și constructiv al cuvântului, care vrea totdeauna să facem mai mult, mai bine și mai repede. Iar cel mai tânăr coleg al meu este Teodor Jipa, rezident în anul I, care a început ortopedia acum 6 luni, chirurg promițător și o persoană foarte apropiată de familia noastră. Să zicem că ne-am făcut o familie, deja.
- Deci, n-am greșit când am spus că sunteți cinci. Ca degetele unei mâini.
- Chiar cinci, da. Așa este. Cinci oameni diferiți. Dar, având același scop. Personalitățile noastre, practic, nu se recunosc în sala de operații. Simțul umorului, graba, viteza de lucru, părerile personale sunt lucruri pe care le împărtășim înafara sălii de operații. În sala de operații suntem o singură mână care face un singur lucru.
- Deși știu că vă e greu, când sunteți în sala de operații, să faceți statistici, aș vrea să vă întreb care sunt cele mai frecvente cazuri medicale pe care le întâlniți și pe care trebuie să le vindecați. De ce acestea sunt cele mai frecvente?
- Sunt diferite cazuri, în funcție de vârstă. Pînă la 18 ani, sunt diformitățile cifoză și scolioză, din motive destul de simple, practic, doar 15% dintre pacienții pe care-i operăm cu diferități ale coloanei sunt pacienți cu o problemă congenitală sau cu o boală care a evoluat și n-a putut fi controlată terapeutic conservator. Restul de 80% sunt cei care sunt copii înăltuți și sedentari care nu fac nimic pentru spatele lor, pentru coloana lor și care își petrec vârsta de 12-16 ani la calculator și care ajung la 17 ani să-și dea seama că tricoul nu stă drept pe ei sau că pantalonii nu sunt egali jos. Pentru că au scolioză. Și atunci, ajung la intervenția chirurgicală. Pentru vârsta adultă, lucrurile diferă. Sunt traumatisme, fracturi care, în marea majoritate, sunt consecințe ale accidentelor rutiere din motivele binecunoscute în România. Pe locul al doilea ar fi accidentele de muncă, însă noi nefiind un spital de traumatologie, e o patologie pe care n-o rezovăm foarte frecvent. Cea mai mare parte a cazurilor la adulți sunt patologii degenerative. Asta însamnă hernii de disc, etc în general afecțiuni apărute, o parte, prin traumatisme repetate gen ridicat-cărat greutăți mari sau lucrat la birou foarte mult, și sunt destul de mulți pacienți, din păcate, care sunt cu recidive de hernii de disc sau consecințe ale unor operații nu foarte bine făcute, din păcate... Probabil că jumătate din patologia de adulți pe care o rezolvăm într-o lună este cu pacienți reluați.
- Când trebuie un pacient să vină la dumneavoastră? Când simte că nu mai poate sau la primele semne?
- În mod normal, la primele semne. Vorbim de statistică și de eficiența medicinii. Cu cât vine mai tărziu, cu atât e mai complicat. Soluția mai complicată și rezultatul mai nesigur. Întotdeauna. Există, din păcate și acel gen de pacienți care au venit pentru că le-a pocnit ceva în spate. Sau pentru că nu s-au putut răsuci. Lucruri total nesemnificative. Nu avem soluții pentru că le-a pocnit ceva în spate. Ei vin prea devreme, înainte să aibă ceva...Însă, dacă, în principiu, avem o durere de spate, de colană lombară în mod deosebit, care nu cedează 2-3 zile, care ne blochează mișcările...dacă luăm un antiinflamator banal pe care în România cam toată lumea îl are în casă și nu a cedat, trebuie să neprezentăm la medic.
- ...ca să nu ajungeți la momentul în care chiar aveți nevoie de bisturiu pentru ei.
- ...să nu ajungem la momentul în care au venit și au și rămas la spital pentru intervenție chirurgicală. Sau putem încă să-i trimitem acasă cu tratament conservator.
- Pentru vârstnici?
- La ei, din păcate, sunt frecvente fracturile, în special la femeile de peste 70 de ani. Uneori, e foarte greu să le convingem că au o fractură, pentru că ele spun nu am căzut, nu m-am lovit, da dar au osteoporoză pe care nu o tratează din varii motive și atunci, orice traumatism minor (se ridică mai greu, se răsucește brusc în pat) poate determina un colaps vertebral care e foarte dureros dar care se tratează foarte ușor dacă pacientul vine la timp la medic. La bărbați, e aceeași patlogie degenerativă, dar bărbații nefăcând în general osteoporoză nu fac nici fracturi pe fond de osteoporoză și atunci ei vin cu leziunile de muncă sau post-muncă asiduă.
- Se vorbește mult despre a avea coloană vertebrală. Sigur, ne referim la cu totul altceva. Nu acea coloană pe care o tratați dumneavoastră. Spuneți-mi așa, din ...lecturile dumneavoastră, ce alte expresii uzuale comune se referă la domeniul dumneavoastră de activitate fără să intre însă în sistemul oficial al terminologiei medicale?
- Aș putea zice că nu am întâlnit o asemenea situație frecvent dar aud, adesea, expresii precum „am rămas paralizat de emoție”, sau „am amorțit de nu mai pot, de nu-mi mai simt picioarele”, sau „nu-mi mai simt picioarele de oboseală”. La mine, când pacientul mi-a spus așa, eu vreau, instantaneu, să-i fac un RMN și să văd ce se întâmplă cu coloana lombară. Sau, o doamnă, pentru că a purtat tocuri de 12 cm o zi sau două...Nu-mi vin alte exemple în minte..
- Va simțiți medic chirurg și înafara spitalului? Acasă, de exemplu.
- Mă străduiesc să nu. Dar da, din păcate...
- De fapt, acest lucru voiam să vă întreb. Cine sunteți dincolo de porțile spitalului?
- E un pic complicat. Pentru că, cel puțin până acum, mare parte din viața mea s-a desfășurat aici, în spital. În consecință, dincolo de porțile spitalului, sunt fiică, soră, prietenă, iubită...Încerc de fapt să fiu de toate, chiar dacă timpul nu-mi prea permite. Încerc să mă descurc. Mai greu cu marea majoritate a lucrurilor. Dar încerc să-mi fac timp pentru toată lumea și să împac pe toată lumea care are nevoie de mine cu adevărat.
- Vă mulțumesc pentru acest interviu și pentru că mi-ați mărturisit înainte că vă plac culoarea verde, gustul de ciocolată și parfumul de iasomie, vă doresc să vă fie viața un câmp înverzit pe care să pășiți ușor și să nu simțiți nicio durere. Dacă se întâmplă, totuși, știu eu un medic.
- Vă rog să mi-l recomandați. Mulțumesc!

Radu Tudor: Traian Băsescu nu poate ieşi singur pe stradă. E cea mai mare umilinţă

31 Iul 2015 - 00:13
Radu Tudor: Traian Băsescu nu poate ieşi singur pe stradă. E cea mai mare umilinţă
„Cred că cea mai mare umilinţă pentru un om politic, pentru un om de stat care are privilegiul de a ocupa o funcţie importantă de-a lungul vieţii sale este să nu poată ieşi singur pe stradă după ce a terminat mandatul. Traian Băsescu şi acum este păzit ca un fel de Kim Ir-sen al Europei. Umblă cu maşină blindată, cu SPP-işti după el, cu arme. Este un spectacol absolut greţos”, a declarat radu Tudor în emisiunea Sinteza Zilei.

„Traian Băsescu nu poate ieşi singur pe stradă”, a adăugat Radu Tudor.  

 

Mai multe titluri din categorie

Preţul plătit slăbiciunilor pentru femei. Din dragoste de politician

Autor: Diana Lazăr 30 Iul 2015 - 23:28
Preţul plătit slăbiciunilor pentru femei. Din dragoste de politician MALINA NEGREA / AGERPRES FOTO
Telenovela amoroasă a primarului de Iaşi şi stenogramele dintr-o şedinţă secretă a PNL au atras atenţia asupra unui subiect considerat tabu: cum își construiesc cariera unele dintre femeile-politician. Tinere, frumoase şi cu ambiţii nemăsurate, doamnele care îi seduc pe politicieni aspiră la rândul lor la funcţii importante în stat.

Că instituţiile de stat sunt căpuşate de neamuri şi iubite ale politicienilor, o recunosc chiar ei în discuţiile informale, precum stenograma unei recente şedinţe secrete a PNL. În intervenţia sa, un liberal afirmă că amantele au deja alocate posturile din decon¬centrate şi aşteaptă doar mo-mentul accederii la guvernare. În spaţiul public, fragmentul din stenogramă mai degrabă a amuzat decât să stârnească revolta. În plus, discuţiile dintre liberali au apărut în plin scandal Nichita, primarul de la Iaşi care se folosea de Poliţia Locală ca să-şi urmărească amanta de 33 de ani, pe care o suspecta că ar avea o altă relaţie. Poate nu la fel de renumită, protejata lui Emil Boc, Cyntia Curt, a beneficiat şi ea în carieră de ajutorul fostului premier. Botezată de presă blonda lui Boc, Curt a fost adusă de la Cluj de fostul primar pentru a-l consilia la Guvern. Mai târziu, ea a fost promovată consul general la Barcelona. Despre cei doi, presa locală a speculat că nu ar avea doar o relaţie profesio¬nală. Nici social-democraţii nu sunt uşă de biserică. Asistenta lui Liviu Dragnea, tânara Cătălina Ştefănescu, a ajuns în 2012 deputat datorită, spun gurile rele, lui Dragnea pentru frumos.


Acuzată în dosarul Alinei Bica, Crinuţa Dumitrean a fost promovată de boss-ul de la Bistriţa, Ioan Oltean. Presa locală scria în urmă cu câţiva ani că Dumitrean ar fi obţinut funcţia de şef al ANRP dato¬rită calităţilor fizice cu care l-a impresionat pe Oltean.

Paradigma blondă

E lena Udrea a ajuns, în doar zece ani, de la simplu membru de partid și consilier în Primăria Capitalei, şef de Cancelarie prezidenţială, ministru, lider de partid şi candidat la prezidenţiale. Totul datorită relaţiei de apropiere cu Traian Băsescu. În man-datele acestuia, specu¬laţiile că relaţia cu blonda de la Cotro-ceni nu ar fi doar profesională au fost la ordinea zilei. Când Elena Udrea intra în Palat seara pe uşa din dos, Băsescu nega că s-au văzut. „În orice caz, eu am dormit cu nevastă-mea. Dacă s-a dus, s-a dus la vreun consilier”, spunea atunci Băsescu. Elena Udrea a fost sursă alternativă de informare pentru Băsescu, după cum ea însăşi a declarat. I-a fost, în plus, şi purtător de mesaje în spaţiul public. Episodul bileţelului roz care a marcat începutul deteriorării relaţiei Băsescu - Tări-ceanu sau ruperea PDL reprezintă doar câteva exemple în acest sens. Tot de dragul ei, fostul preşedinte s-a aruncat fără jenă în campania pre-zidenţială de anul trecut, luându-se la trântă cu serviciile secrete şi cu ceilalţi competitori. Chiar şi după arestarea Elenei Udrea, Băsescu i-a rămas aproape.
 

Înscrierea în şcoli şi grădinițe, cu aviz de la medicul de familie

Înscrierea în şcoli şi grădinițe, cu aviz de la medicul de familie

Înscrierea în şcoli şi grădinițe, cu aviz de la medicul de familie
31 July
03:00 2015
Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice şi Ministerul Educaţiei pregătesc un ordin comun care va stabili că şcolile şi grădiniţele nu vor mai solicita analize bacterologice pentru intrarea copiilor în colectivitate, ci doar adeverinţă de la medicul de familie
“Pregătim un ordin comun al Ministerului Sănătăţii şi Ministrului Educaţiei, pentru a prezenta explicit condiţiile medicale necesare înscrierii copiilor în unităţile de învăţământ, la începutul anului şcolar. Începând din anul şcolar 2015 – 2016, elevii vor prezenta o adeverinţă de la medicul de familie prin care se atestă faptul că respectivul copil este clinic sănătos şi nu suferă de o boală contagioasă”, a spus Dorel Săndesc, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii.
Secretarul de stat a precizat că, de fapt, nici actualele reglementări nu obligau la efectuarea exudatului faringian sau coproculturii, dar, într-un vechi obicei care datează de mulţi ani în urmă, multe unităţi de învăţământ mai solicită, obligatoriu, prezentarea unor analize bacterologice.
În cazul în care medicul de familie consideră necesară realizarea acestor analize, întrucât suspectează o anumită boală, acesta va trimite copilul să facă analizele bacterologice, după care va putea elibera avizul medical pentru intrarea în colectivitate.

Comentarii

La mulți ani, stimate profesor Petru Sandu!

La mulți ani, stimate profesor Petru Sandu!

La mulți ani, stimate profesor Petru Sandu!
31 July
03:17 2015
Directorul Liceului cu Program Sportiv Roman va împlini 67 de ani, duminică, 2 august.
Sandu 4Petru Sandu s-a născut în Dolheşti (Suceava), în 1948, 2 august. De mai mult de 20 de ani, este în fruntea şcolii numite Liceul cu Program Sportiv Roman. A urmat cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău, în perioada 1976-1979, pe care le-a absolvit cu specializarea fotbal. A fost repartizat să profeseze la Liceul Teoretic, la Dolhasca. N-a durat prea mult şi a venit la catedra de fotbal a Clubului Sportiv Școlar Roman.
Reamintim dintre cele spuse de formatorul de caractere Petru Sandu cu alte ocazii: “Am fost profesor şi director la Clubul Sportiv Școlar Roman. În 1990, am înfiinţat Liceul cu Program Sportiv Roman. Am propus colegilor mei, atunci, înfiinţarea liceului cu secţiile sportive din cadrul clubului sportiv, adică preluarea secţiilor de handbal şi atletism. Mai târziu, au luat fiinţă secţiile de judo, lupte şi baseball. Am întâmpinat greutăţi din cauza bazei sportive şi a localului pentru liceu. S-au făcut demersuri şi, apoi, am reuşit să preluăm toată baza sportivă de la Constantinescu Nehoi, în afară de sala de atletism. Încet, încet, am reuşit să funcţionăm în clădirea actuală, cu săli de clasă, cabinete şi laboratoare, dar şi cu internat, cantină, teren şi săli de antrenament. Am pornit de la o singură clasă, preluată de la Liceul «Roman-Vodă», clasă cu program sportiv. În primii ani, am funcţionat doar la clasele de la a 9-a şi până la a 12-a, apoi am avut şi clase de gimnaziu. De-a lungul timpului, unindu-ne forţele, profesori, sportivi şi părinţi, cu foarte multă muncă, s-au obţinut rezultate mari. Bianca Perie este sportiva de referinţă. Ne mândrim şi cu toţi sportivii de la celelalte ramuri sportive cooptaţi în loturile naţionale, în special la handbal. Tereza Tamaş, Simona Popa, Roxana Varga şi Ana Maria Iuganu sunt nume cunoscute. La fotbal ne lăudăm cu calificări la turnee semifinale şi finale. Avem şi jucători care au ajuns la echipe mari, precum Steaua. Eugen Baciu a fost elevul nostru. Dumitraş a fost elevul nostru. Cornel Codreanu, Iosif Susanu, Ovidiu Ciobanu sau Dumitru Cepoiu, spre exemplu, au şi ei scris, undeva, în cartea lor de vizită, LPS Roman”.
Sandu 3“Să-i dea Dumnezeu sănătate! Avându-l pe domnia sa la conducere, LPS Roman va rămâne în frunte. Ceea ce a făcut pentru club şi pentru oraş este greu de egalat. Nici un liceu cu program sportiv din ţară nu are ce avem noi. Uitaţi-vă ce bază sportivă avem! Îl iubim pentru ceea ce a făcut pentru noi. Când ne ceartă – şi ne ceartă -, nu ne ceartă degeaba. Zeci de ani a venit la serviciu dimineaţă, înainte de ora 7 fără zece. Aşa este şi acum, inclusiv sâmbăta”, a spus Sergiu Munteanu, organizator de competiţii la LPS Roman, în numele colegilor de la instituţia amintită.
La mulţi ani, dom’ profesor!

Comentarii

2 comentarii

Mobila pentru casa si birou la un click distanta. Transport si montaj GRATUIT!

Ai ceva de vanzare? Pune ACUM anunt pe anunturi.maildirect.ro!
Mobila pentru casa si birou la un click distanta. Transport si montaj GRATUIT!

Daca nu puteti citi acest newsletter, va invitam sa accesati versiunea online.

Adauga promo@maildirect.ro in lista ta de contacte pentru a te asigura ca primesti in inbox mailurile MailDirect.

In cazul in care acest email se afla in folderul 'Spam', va rugam sa dati click pe 'Not spam' apoi veti gasi mailul in 'Inbox'.
In acest fel veti putea accesa link-urile din interiorul emailului. Multumim!



Daca nu puteti citi acest newsletter, va invitam sa accesati versiunea online.



MailDirect Singura companie din Romania pentru E-mail Marketing Legal!

Campanie realizata prin intermediul www.maildirect.ro de SC Marginean Holding AG SRL
RO 25691769, J40/7082/2009, Str. Nitu Vasile, Nr. 51E, Bucuresti, Sector 4