El o sădi în patimi și cuvinte,
Cu roua dimineții o stropi
Și îi șopti mai multe jurăminte,
Pe care numai Ea le auzi.
Ea răsărise și se făcu mare,
El stele de pe cer îi dărui
Și din adâncuri, ca să fie tare,
Mărgeane rare îi descoperi.
Trecuse vreme. Acum o declarase
Regina Nopții și-a Luminii Stea
El Lumea la picioare-i aruncase,
Punând acolo chiar și viața sa.
Ea se-nvățase-n ochi să îl privească,
Să vadă acolo curcubeu în zori,
Și cer nocturn în ei să plămădească,
Pășind în Galaxii, după fiori.
Ea-i dăruise muzica fiinitei
Și-a neființei Ei cu brațe reci,
Se cufundă în albia smerinței,
Vrănd să-l atragă după Ea pe veci.
Să rătăcească-n doi prin Universuri,
Unde să fie numai El și Ea -
Și Dragostea cu ale ei aversuri,
Cu tot frumosul ce va încăpea.
Căci Dragostea din Dragoste se naște
Și de prisos e orice legământ -
Acest detaliu lumea îl cunoaște,
Căci el mentine viața pe Pământ.
Valentina G.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu