Vocea trădează o persoană fragilă. Vorbele arată un om hotărât.
Gândurile dezvăluie un om puternic. Pe scurt: Maia Morgenstern. E
Luceafărul de dimineaţă - (Morgenstern) fragil? Doar pare pentru că
aşa-l percepem noi când el, de fapt, trezeşte la viaţa lumea! Maia e un
om timid, cald, care trăieşte cu emoţie intensă fiecare clipă. Spune
despre ea că e profund fericită, că s-a împăcat cu ea însăşi şi visează
întotdeauna la ziua de mâine, la ce I-ar plăcea să devină în continuare.
Maia Morgenstern crede că adevărul e aer şi iubirea un miracol.
Sabina
Iosub: O să începem de la teatru pentru că văd că lucrările au început
de ceva vreme. Știu că este un proiect de suflet...
Maia
Morgenstern: Am așteptat multă vreme reconstrucţia teatrului,
restaurarea lui, pentru că vorbim despre un monument istoric. Aștepta de
multă vreme și era imperios necesară, era deja o urgență și cred că
toată lumea a înțeles că acum era momentul. Chiar m-am bucurat de
înțelegerea și sprijinul și trebuie să-i mulțumesc domnului Primar
General, pentru înțelegere, sprijin, dragostea față de cultură și
înțelegea omenească cu care s-a apropiat de acest subiect delicat și
complicat și anume reconstrucția Teatrului Evreiesc de Stat. A durat și
nu a fost uşor și nici nu este, dar știu că vine să viziteze șantierul,
urmărește de aproape cum se desfășoară lucrările, iar lucrările se
desfășoară foarte bine. Sun foarte mulțumită de felul în care merg
lucrurile și de felul cum se întâmplă, de consolidare…
Sabina Iosub: Cum o sa fie?
Maia
Morgenstern: Eu sper și cred că o să fie cum a fost. Păstrându-și
parfumul, păstrându-și specificitatea, păstrându-și identitatea ca
Teatru Evreiesc de Stat așa cum a fost creat și gândit, urmând să-și
ducă mai departe misiunea - noi nu ne-am întrerupt activitatea niciodată
și nu o întrerupem oricât de greu ne-ar fi și oricât de complicat și
oricâte impedimente ar fi.
Sabina Iosub: Jucați în deplasare cum s-ar zice…
Maia
Morgenstern: (Râde) Da, din orice greutate, nenorocire, accident, poate
exista – în general vorbesc – și fața luminoasă a lumii, poate exista
și ceva ce se poate întampla bine. A zburat acoperișul, a fost o
tragedie, dar a fost până la urmă punctul zero după care nu s-a mai
putut amâna, tergiversa nimic. Jucăm în altă parte, jucăm în alte teatre
prin bunăvoința altor teatre din Bucureşti, dar și companii
independente și trebuie să le mulțumesc tuturor celor care ne-au
înțeles, ne-au oferit posibilitatea de a juca, de a prezenta producțiile
pentru a nu ne întrerupe activitatea niciun moment.
Sabina Iosub: Când o să fie gata?
Maia
Morgenstern: Eee, noi sperăm că ieri! Proiectul a demarat ca în
decembrie să fie gata. Acum, după cum bine știți și așa se și întâmplă, e
vorba și de structură și de rezistență și de factori neprevăzuți,
întâmplări neprevăzute – spui sau cel puțin te gândeşti și așa e și în
construcții, în arhitectură și-n știinţele exacte ar trebui să iei totul
în calcul. Intervine și factorul neprevăzut și atunci nu poți lăsa
lucrurile așa.
Sabina Iosub: Vorba aceea, când faci o renovare într-o casă te trezești că durează mult mai mult…
Maia
Morgenstern: Da, dada, darmite aici unde era cazul să se pornească de
la temelie până în vârf, iar asta include și tehnica de scenă. O să ne
bucurăm să ne întoarcem acasă într-un teatru refăcut care-și păstrează
amprenta, identitatea, își păstrează specificul său.
Sabina Iosub: Proiecte noi?
Maia
Morgenstern: Am avut așa, cum ne-a fost greu sau ne-a fost ușor sau cum
ne-a fost. De fapt ne-a fost foarte greu! Am avut multe premiere și mă
refer la Musca Spaniolă cu domnul regizor Andrei Munteanu și mă refer și
mă gândesc acum și la Băiatul din Brooklin, spectacol care a avut
premiera la Teatrul de Comedie, Sala Nouă - și trebuie să le mulțumesc
și să fac o adâncă plecăciune direcției și să le mulțumesc că ne-au
oferit oportunitatea și să repetăm, și să dăm premiera acolo. Sigur,
vorbim unde dăm spectacolele și unde ne desfășurăm activitatea deși și
asta-i foarte complicat de la cele mai mici detalii până la marile
trasee, transport decor, costume, totul, totul. Nu e ca și cum te muți
de colo-colo, le muți un pic la perete și vezi mâine cum le rearanjezi.
Sunt alte spații, transporturi, asta implică și costuri, cheltuieli mult
mai mari, evident. Și organizare și factorul stres și factorul
oboseala, factorul descurajare...
Sabina Iosub: Care în meseria asta este foarte important…
Maia
Morgenstern: În orice meserie! Mi s-a întâmplat odată dacă vreţi un
amănunt picant, m-am dus la o sală și aveam spectacol în altă parte.
Noroc că mă prezint cu doua ore înainte la sală. Am fost absolut confuză
și derutată.
SUNT ÎNDUIOŞATĂ DE CE REALIZEAZĂ NOILE GENERAŢII
Sabina Iosub: E greu să faci teatru în România?
Maia
Morgenstern: Mi-e drag ceea ce fac. Mi-e drag ceea ce fac și acolo unde
sunt chemată să joc, în spectacole mai mici sau mai mari şi văd un
public cum mi s-a întâmplat la Arad, în vara asta. 1600 de oameni! Pe
scaune! Era desigur un spațiu deschis, era un proiect la Consiliului
Județean, spectacol în două personaje, Amantul, pe care o să-l jucam și
pe o scenă mai micuță și atâția oameni au venit și atâția și-au dorit și
știu că și-au ocupat locurile de la ora 5 pe căldurile astea, noi
urmând să jucăm la 8 și jumătate. Și la 8 jumate am jucat, dar începând
cu ora 5 au venit acolo, și-au ocupat locurile, ne-au așteptat. Ei,
lucrurile astea dacă nu te mobilizează și nu te înduioșează, degeaba
faci ceea ce faci. Și mă uit și la noile generaţii de actori. Și mă uit
cum se străduiesc, cum creează evenimente și nu e un cuvânt mare, nu e
un cuvânt golit de conținut.
Sabina Iosub: Pentru că vorbeați de generațiile noi, vin din urmă cu forță?
Maia
Morgenstern: Ooo, da! Se întâmplă în fiecare zi atâtea lucruri noi,
interesante și mai ales diverse. Se întâmplă explozii în fiecare zi. Se
întâmplă, după părerea mea și după cum cunosc lucrurile, ca un fluviu.
Dacă i-aș spune subteran mi se pare cam clișeistic. Dar se întâmplă, în
fiecare zi, se lucrează, aici, acolo în spații neconvenționale, mici,
mari, e formidabil. Sunt absolut înduioșată de ceea ce se întâmplă. Sunt
absolut înduioșată de ceea ce realizează noile generații de artiști .
Ei știu mult mai mult decât actorie. Știu să se organizeze, știu să-și
facă lobby, știu să facă producție, știu o grămadă de lucruri.
Sabina Iosub: De fapt își fac meseria la alt nivel…
Maia
Morgenstern: După părerea mea, da! Sunt la curent cu ceea ce se
întâmplă în lumea artistică, în lumea filmului, în lumea teatrului,
peste tot în lume. E formidabil. Sunt uimită!
Sabina
Iosub: Pentru că ați pomenit de lumea filmului, sunt tot felul de
păreri. Oameni care au lăudat cu tot sufletul felul în care se face film
în România și alții care au criticat temele abordate în filmele
românești, în general aceleași, cumva mergând spre lumea comunismului.
Unde vă situați?
Maia Morgenstern: Eu sunt un spectator
onest, sunt un spectator cinstit, un om căruia îi place grozav să se
ducă să vadă tot felul de lucruri. Cred cu putere în libertatea
creatorului să-și aleagă temele, să-și răspundă conștiinței sale,
talentului sau, preocupărilor sale artistice, etice, morale. E dreptul
fiecărui artist să se exprime, să-și exprime punctul de vedere așa cum
simte, așa cum știe așa cum crede. E o dimensiune a libertății
interioare exprimate în exterior mai ales în ceea ce privește un artist.
Nu vreau sa fac nicio paralelă pentru că nu sunt critic și nici istoric
de artă și nu mi-aș permite. Nu am competența necesară, dar dacă
discutăm despre lucrările impresioniștilor care nu doar au fost negați,
au fost alungați la marginea societății artistice și societății în
general, au fost desconsiderați, niciodată primiți în mari expoziţii și
ale căror lucrări sunt acum pe cele mai înalte culmi financiare. Vreți
să vorbim despre Salonul Degeneraților? Am fost de curând în Italia la
Genova și era o expoziţie - am jucat în Palatul Dogilor - și lângă sala
în care am jucat noi era expoziția impresioniștilor germani. Artiști
considerați degenerați de o anumită societate.
Sabina Iosub: Se poate trăi din teatru în România?
Maia Morgenstern: Depinde ce înțelegeți prin a trăi...
Sabina Iosub: A-ți duce viața.
Maia
Morgenstern: Viața se poate duce în foarte multe feluri. Îți ajunge de
multe ori o cană cu apa și o bucată de nu știu ce, și-ți ajunge costumul
pe care-l ai pentru a interpreta rolul pe care-l ai. Da, se poate!
Depinde, dacă-ți trebuie și bijuteria nu știu care și vacanța nu știu
unde și mai știu eu ce lux, atunci… Ce considerați a trăi?
Sabina Iosub: Depinde ce consideră tinerii care vin din urmă pentru că la ei mă gândeam.
Maia
Morgenstern: Sunt foarte mulți tineri care-și doresc și sunt artiști.
Și pentru ei asta înseamna viață. Și atunci da, se poate trăi din
teatru!
Sabina Iosub: E și un sacrificiu…
Maia Morgenstern: Sacrificiul asumat cred că nu mai este sacrificiu.
Sabina Iosub: Dacă nu ați fi făcut teatru, ce ați fi făcut?
Maia Morgenstern: Probabil aș fi fost medic pediatru. Probabil.
Sabina Iosub: Iubiți copiii?
Maia Morgenstern: DA!
Sabina Iosub: Aveți trei copii!
Maia Morgenstern: Am trei!
Sabina
Iosub: Am văzut din interviurile pe care le-ați dat că nu vorbiți mult
despre ei, dar atunci când o faceți o faceți cu foarte multă mândrie.
Maia
Morgenstern: Cu foarte multă mândrie și foarte multă recunoștință față
de Providență, față de Divinitate care mi-a dăruit 3 copii.
AŞ AVEA FOARTE MULTE SĂ LE POVESTESC NEPOŢILOR MEI
Sabina Iosub: Cum este omul Maia?
Maia
Morgenstern: Sunt un om complicat! Sigur cu toții suntem tentați să ne
creăm o imagine extrem de pozitivă. Ne oglindim în ochii celorlalți. Și
pentru mine ca actriță contează foarte mult. Aș minți, aș fi absolut
ipocrită dacă nu aș recunoaște că e importantă părerea celorlalți pentru
mine. Și mă influențează, şi îmi extrag seva, energia, motivația vieții
din părerea celorlalți. Vorbesc ca actriță! Și atunci încercăm să facem
bine ceea ce facem și să prezentăm o imagine foarte pozitivă. Nu
întotdeauna! Mă gândeam de multe ori dacă mi-aș dori ceva cu adevărat ar
fi ca oamenii să mă perceapă așa cum sunt. Cu păcate, cu derapări, cu
speranțe, cu nădejdi, cu umori, cu disperări. Așa sunt! Și dacă asta
poate constitui un model, precis asta sunt!
Sabina Iosub: Care este cel mai mare defect?
Maia Morgenstern: (se gândeşte zâmbind). Am atâtea, mi-e greu sa aleg!
Sabina Iosub: Mai sunteți timidă?
Maia
Morgenstern: Oooo, sunt timidă şi mi-e frică de foarte multe lucruri.
Frica duce de foarte multe ori la agresivitate. Când ne e frica de
ceva…. Câinele care latră nu mușca.
Sabina Iosub: Spuneați la un moment dat că sunteți timidă, dar vă tratați...
Maia Morgenstern: Da, mă tratez, dar n-aș eradica-o complet.
Sabina Iosub: E ciudat oarecum să afli că un actor este timid în condiţiile în care trebuie sa întâlnească atât de mulţi oameni.
Maia
Morgenstern: Ar trebui să și definim timiditatea. Emoția, din asta
trăim. Din emoțiile noastre, din sensibilitatea noastră. Timiditatea
n-aș eradica-o. Aș trata-o. O tratez!
Sabina Iosub: Sunteți fericită?
Maia Morgenstern: DA! Profund! Profund! În fiecare secundă a vieții mele simt fericirea.
Sabina Iosub: Cum faceți asta?
Maia Morgenstern: Respir! Am două mâini, am două picioare, fac ceea ce-mi place, visez, sper, mă zbat, Trăiesc!
Sabina Iosub: La ce visați?
Maia
Morgenstern: Întotdeauna la ziua de mâine, la proiecte de viitor, la
viitorul copiilor mei, la ceea ce mi-ar plăcea să devin în continuare,
cum.
Sabina Iosub: Unde vă vedeți peste 5 ani, 10 ani?
Maia
Morgenstern: În parc cu nepoții. (Emoționată). Mă văd în parc cu
nepoții. Îmi doresc, aștept ziua în care o să merg în parc cu nepoții,
în care familia se va mări.
Sabina Iosub: Ce fel de bunică veți fi?
Maia Morgenstern: Vreau să sper că o bunică ocupată. Aș avea foarte multe să le povestesc nepoților mei.
Sabina Iosub: Până acum v-a fost bine în viață, v-a fost greu, ați avut cumpene?
Maia
Morgenstern: Întotdeauna când nu mi-am ascultat intuiția a fost prost.
Așa că nu am cuvinte. Și sunt fericită pentru că m-am împăcat cu mine
însămi. Atunci când faci ceva împotriva sufletului tău, atunci ești
foarte supărat pe tine și nu te ierți și nu ai cum să intri într-un
dialog firesc, normal cu viața, cu cei de lângă tine, n-ai cum să dai
răspunsuri pentru că ori prezinți o imagine edulcorată de dragul de a
capta bunăvoința tuturor, ceva nu este în regulă. Atunci când ești
împăcată, ți le asumi, asta e. Şi este absolut în regulă că e așa și nu
altfel.
Sabina Iosub: În meseria asta este vorba despre foarte mult talent, despre foarte multă muncă, amândouă?
Maia
Morgenstern: Talentul nu te va lăsa să nu muncești. Mi se pare atât de
simplu! NU se poate. Poate că și asta este una dintre definițiile
posibile ale talentului. NU am pretenția că știu definiții, că dau
definiții. Nu te lasă. Ești preocupat, atenția ți-e acolo și atunci
munca este altceva decât ceea ce gândim, percepem prin muncă, și oftăm
și ne este greu și am vrea să se termine mai repede. N-ai vrea să se
termine deloc. Ai vrea să mai încerci o dată ai vrea să mai pui
lucrurile cap la cap, te nemulțumești de soluția de azi, ți se pare că
ai rata oportunitatea să creezi în ceea ce ai de creat mai știu eu cum.
OAMENII SUNT NEMULŢUMIŢI, SUNT DEZAMĂGIŢI
Sabina Iosub: Cum percepeți lumea în care trăim acum, societatea românească?
Maia
Morgenstern: Oamenii sunt nemulțumiți sunt dezamăgiți, aici este și
vina eu știu nu știu cum aș putea spune, atenția noastră este abătută de
foarte multe ori în alte direcții decât problemele grave, serioase. Hai
să mergem pe stradă să discutăm acum dacă știm care sunt ultimele
hotărâri ale Parlamentului și care sunt schimbările. NU prea știm. Trăim
într-o societate manipulată și nici măcar nu sunt foarte originală când
spun asta. O societate debusolată, avem nevoie de debușeuri ale
furiilor noastre, ale nemulțumirilor noastre, ale dezamăgirilor noastre
și atunci ne zbârlim la tot felul după care ne luăm vacanță și ne mai
întâlnim la toamnă să mai suferim o dată pe niște teme.
Sabina Iosub: Ce putem face noi, unii pentru ceilalți, că mi-e destul de clar că nu putem aștepta de la nimeni salvarea.
Maia
Morgenstern: Am spus că nu mă erijez în a da definiții și soluții.
Habar nu am! Aș spune lucruri comune și mi-e groază de locuri comune. Că
mai buni, că mai drepți, că mai cinstiți. Nu știu, aș începe prin a nu
arunca o hârtie pe stradă. Aș începe prin a nu răspunde cu agresivitate
la agresivitate. Aș răspunde cu controlarea instinctului revanșard…
Sabina Iosub: De fapt, mergem tot spre educație...
Maia Morgenstern: Asta e clar, dar ce înseamnă educația, ce înseamnă școala?
Sabina Iosub: Și cei 7 ani de acasă...
Maia
Morgenstern: Asta e clar. Cum ne creștem copiii, în ce spirit fiind
atât de ocupați, atât de stresați, atât de ahtiați suntem bombardați în
permanență de știri, de articole despre dezvoltarea personală. E cum
privim la televizor, o reclamă la mâncare, una la slăbit. Și mai
înțelege ceva de aici dacă poți. Apăsăm pe niște butoane. Totul devine
mult mai simplu apăsând niște butoane. Viața noastră a devenit o
atingere.
Sabina Iosub: O să vă rog să-mi dați
niște definiții așa cum le simțiți. o să vă spun niște cuvinte și vrea
să știu prima dvs reacție la ele. Adevăr?
Maia Morgenstern: Aer!
Sabina Iosub: Dreptate
Maia Morgenstern: Ideal de atins
Sabina Iosub: Iubire
Maia Morgenstern: Miracol
Sabina Iosub: Fericire
Maia Morgenstern: O stare permanent asumată. Decizie personală.
Sabina Iosub: Viață?
Maia Morgenstern: Apă!
Sabina Iosub: Moarte
Maia Morgenstern: Somn
AŞ VREA CA SUBIECTUL VIOLATORILOR AFLAŢI ÎN LIBERTATE SĂ NU SE STINGĂ
Sabina
Iosub: E un subiect acum în dezbatere, nu știu dacă ați observat, sunt
foarte multe cazuri în țară de violatori care sunt în libertate. E o
dezbatere națională pornită de la niște cazuri descoperite de presă
Maia
Morgenstern: Știți ce mă doare cel mai tare? Este un subiect acum!
Atins acum, se discută acum. Aș vrea să discutăm tema asta peste o lună,
peste două luni, peste trei luni. Să nu se stingă, cum se stinge orice
temă după ce apare altceva.
Sabina Iosub: Eu
îmi doresc să vorbim pănâ se schimbă ceva, pentru că este clar o
problemă undeva. Mă întreb ce poate simți o mamă când aude astfel de
cazuri. Eu am simțit neputință. Nu sunt mamă, dar am simțit că sunt
neputincioasă în fața a ceea ce auzeam pentru că nu-mi dau seama cum
putem să Ie protejăm.
Maia Morgenstern: Este o temă extrem
de serioasă și nu de azi de ieri și nu pentru că e vară și nu avem alte
subiecte de discuție. Este vorba despre abuzurile comise asupra femeilor
la toate nivelurile. La nivel emoțional, la nivel fizic, este vorba
despre educație, este vorba despre mentalitate, care nu se schimbă peste
noapte. Este vorba despre tema păcatului originar, femeia trebuie să
sufere, este un subiect extrem de complicat, extrem de dureros. Sunt
răni și cicatrici care nu se pot vindeca niciodată.
Sabina
Iosub: Mentalitatea e cred cea care ne blochează în aceste discuții și
în a face ceva concret. Câți ani ne mai trebuie să schimbăm mentalități?
Sau, putem oare să le schimbăm?
Maia Morgenstern: Da, nu
știu câți ani, habar nu am. Din păcate, dacă ar fi România singurul loc
din lume unde se petrec violuri încă ar fi bine. Dar nu se întâmplă
numai aici. Se întâmplă și-n societăți pe care le numim civilizate. Atât
îmi doresc. Să nu fie doar o temă de o vară. Din păcate am ajuns atât
de neîncrezătoare și cred că nu sunt singura. De la ce ni se încearcă a
ni se abate atenția fluturând subiectul asta? Ne întâlnim peste 3 luni?
Tare ar fi bine să ne întâlnim să dezbatem și să schimbăm efectiv ceva.
Sabina Iosub: Revenind puțin la teatru... Ați jucat roluri în registre diferite. Abordați foarte ușor orice.
Maia Morgenstern: Ușor nu, dar mi-e drag orice rolișor…
Sabina Iosub: Unde v-ați simțit cel mai bine? Sau, există cel mai bine?
Maia Morgenstern: În viitorul proiect! Gândul și toată concentrarea se îndreptă către următorul proiect.
Sabina Iosub: Ce urmează?
Maia
Morgenstern: Să ne întoarcem în teatru. Despre marile proiecte îmi
place întotdeauna să vorbesc la timpul trecut după ce ele se vor fi
împlinit. Am primit o propunere foarte interesantă, un Shakespeare, dar…
Sabina Iosub: Un mesaj pentru cititorii Jurnalului Naţional?
Maia
Morgenstern: Să fie sănătoși, să fie bucuroși, să știe a discerne
adevărul din ceea ce se livrează, și-i așteptăm cu drag la spectacolele
noastre.
Sponsored by 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu