Acolo, de unde soarele rasăre
Și infinitul ne-a dus de-atâtea ori,
Acolo, mă aștepti mereu c-o floare
În turnuri de visare, printre nori.
A ta privire scrutează răsăritul
Și-atunci, apusul cale-ntoarsă face,
Să ne aducă de peste tot iubitul
Care s-a rătăcit încolo și încoace!
Pe-aripi de nori, vântul mă poartă lin
Și mă aduce-ncet, încet la tine,
Și pe-amândoi ne-nvăluie-un zefir
Și ne ascunde în clipe de iubire!
Dormim în iarbă și ne scăldăm în flori,
Iar noaptea, cu-a ei mantie de stele,
Ne-acoperă de-un infinit de ori
Și tu mă ții în brațe, printre ele!
Eu te cuprind încetișor și-n taină,
Așa cum tu iubind m-ai învățat!
Cu sărutări, mângâind orice rană,
Ne furișăm pe-un țărm îndepărtat!
Din scoicile ce ne-așteaptă-n mare
Și din sideful lor în larg lăsat,
Azi, împletim o punte de visare
Ce duce în al dragostei palat!
Trăim și-n vis cu-a noastră fericire
Și nimeni azi nu știe că noi doi
Suntem ursiți de-o veșnică iubire
Să fim mereu de mână, amândoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu