SĂ NU LAŞI VAL SĂ TE DOBOARE

SĂ NU LAŞI VAL SĂ TE DOBOARE

Să nu laşi timpul să te doară,
Chiar dacă totul ţi-i durere,
Să-ţi faci din neputeri putere
Şi din putere o povară.

Să nu laşi lumea să te-alinte,
Alintul nu-i decât uitare;
În orice nor e-un strop de soare
Şi soarele-i un nor fierbinte.

Să nu laşi lumea să te certe,
Nu ştie ea ce e cu tine,
Nici când ţi-e rău, nici când ţi-e bine,
Nici când ţi-s lacrimile fierte.

Să nu laşi trântorii să-ţi spună
Ce nu eşti tu, că tot greşeşti,
Rămâi mereu aşa cum eşti,
De-ţi fie steaua rea ori bună.

Ascultă, totuşi, ia aminte,
Dar lasă-ţi gândul să gândească
Şi scoate-ţi sufletul din iască,
Şi merge-ţi drumul înainte.

Să nu laşi prostul lângă tine,
Nici pe parşiv să-ţi zică frate,
El te va vinde pe la spate
Şi-ţi va zâmbi fără ruşine.

Să nu suporţi nicicând minciuna,
Iar crez să-ţi fie adevărul,
Deasupra lui nu e nici cerul
Şi viaţa ta e numai una.

Să nu laşi val să te doboare,
Nici să te poarte peste poate,
Există o măsură-ntoate,
O demnitate şi-o onoare
Gheorghe V.