GRIGORE POPESCU
Făcând abstracţie de emiterea celebrei erate, care a schimbat cursul normal şi legal al scrutinului, fără ştiinţa şi consultarea tuturor membrilor Curţii Constituţionale, dar şi de faptul că textul eratei a anulat, practic, întreaga argumentaţie a deciziei, cei şase judecători care au invalidat referendumul din 29 iulie 2012 au interpretat în mod abuziv şi incomplet legea în materie. Ei au luat în discuţie doar litera legii, ignorând cu desăvârşire spiritul acesteia. Introducerea cvorumului de participare, aşa cum este interpretat de documentele Comisiei de la Veneţia, are rolul de a da autoritate votului, fapt evident consumat în vara anului 2012.
Ancheta desfăşurată de Secţia de Urmă-rire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind introducerea „eratei” în textul Hotă-rârii nr. 3, din data de 2 august 2012, ce a dus la invalidarea referendumului prin care Traian Băsescu a fost demis, reprezintă doar una dintre problemele susceptibile a fi penale în acest caz. Procurorii, dar şi Parlamentul României, nu par, însă, nici la trei ani de la momentul 29 iulie 2012, să atingă un aspect mult mai grav, acela referitor la faptul că, inde-pendent de existenţa sau inexis-tenţa acelei erate, voturile exprimate în favoarea demiterii preşedintelui au depăşit cu aproape trei milioane numărul necesar prevăzut de lege în acest sens, însă, cu toate acestea, referendumul a fost invalidat.
Condiţiile validării referendumului, în litera legii. Şi ce dacă?
Situaţia privind organizarea şi desfăşurarea referendumului pentru demiterea preşedintelui României, din data de 29 iulie 2012, este clară. Legea nr. 3/2000, aflată în vigoare la data organizării referendumului, arăta, la articolul 5, alineat 2, că „referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale”. Pentru a fi demis preşedintele, aceeaşi lege prevedea, în cuprinsul articolului 10, faptul că „demiterea preşedintelui României este aprobată dacă a întrunit majoritatea voturilor cetăţenilor înscrişi în listele electorale”, adică cel puţin jumătate plus un vot din cei care participă la procesul elec-toral. Ce s-a întâmplat în urma votului din 29 iulie 2012? Potrivit rezultatelor finale publicate de Biroul Electoral Central, numărul total al persoanelor înscrise în lista pentru referendum a fost de 18.292.464, iar numărul total al voturilor exprimate, fie cu „DA”, pentru demiterea lui Băsescu, fie cu „NU”, împotriva demiterii sau cele anulate, a fost de 8.459.053. În baza acestor rezultate, atât Biroul Electoral Central, cât şi Curtea Constituţională, prin majoritatea a şase din cei nouă judecători, au considerat că la referendumul din 29 iulie 2012 au participat 46,24% din totalul alegătorilor înscrişi în listă.
Spiritul legii, ignorat la stabilirea rezultatului
Pe textul de lege, pentru ca referendumul să fi fost validat, ar fi trebuit să aibă loc o prezenţă de 50% plus unu din numărul alegătorilor înscrişi în liste, adică jumătate plus unu din 18.292.464 de cetăţeni cu drept de vot. Ceea ce înseamnă că, pentru a putea fi validat referendumul, ar fi trebuit o prezenţă la vot de minimum 9.146.233 de cetăţeni. În situaţia în care toţi aceşti 9.146.233 de cetăţeni s-ar fi prezentat la urne, pentru ca Traian Băsescu să fi fost considerat demis, ar fi trebuit să voteze „DA” minimum 4.573.118 cetăţeni. De fapt, aceasta a fost şi raţiunea politică pentru care fostul PDL, aflat acum în noul PNL, a atacat la Curtea Constituţională Legea Referendumului, invocând că un preşe-dinte nu poate fi demis cu mai puţine voturi decât cele cu care a fost ales. Curtea a respins, însă, excepţia invocată de aliaţii lui Băsescu din Parlament. Astfel, în urma numărării voturilor, Biroul Electoral Central a constatat că, în data de 29 iulie 2012, au participat la urne 8.459.053 de alegători, cu 687.180 de persoane mai puţin decât minimul necesar realizării cvorumului. Însă, la numărătoarea voturilor exprimate pentru demiterea lui Traian Băsescu au fost centralizate 7.403.836 de voturi, adică un număr cu 2.830.718 voturi mai mare decât minimul necesar demi-terii, în condiţiile realizării cvorumului. Dacă ar fi ţinut cont atât de litera, cât şi de spiritul Legii nr. 3/2000, Curtea Constituţională nu avea altceva de făcut decât să constate că Traian Băsescu a fost demis. De altfel, chiar Curtea Constituţională a insistat că acest cvorum de prezenţă de 50% plus unu este în conformitate cu recoman-dările Comisiei de la Veneţia, instituţie care şi-a argumentat, în mai multe documente emise, faptul că „există situaţii când un cvorum de prezenţă este necesar pentru a da auto-ritate votului”, ceea ce reprezintă spiritul legii.
Autoritatea votului, chiar în sensul recomandărilor Comisiei de la Veneţia, a fost realizată în 29 iulie 2012, având în vedere că pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României au fost exprimate cu peste 2,8 milioane de voturi mai mult decât minimul prevăzut în Legea referendumului.
Vinovaţii…fără vină
Nu mai puţin importantă este vânătoarea pe care DNA, în special, a declanşat-o împotriva celor care au organizat politic mişcarea antibăsistă, soldată în vara lui 2012 cu demiterea de facto a capului sistemului. De notorietate sunt audierile la uşa bisericii sau auto-carele pline cu oameni, cei mai mulţi bătrâni, care au plecat în toiul nopţii spre Bucureşti. În 2014 au avut loc audieri de amploare în procesul referendu-mului din 2012. Cinci autocare, cu aproape 300 de oameni, majoritatea persoane în vârstă, au pornit din judeţele Olt, Teleorman, Vrancea şi Gorj către București. Unul dintre cei mai vehemenţi apărători ai lui Băsescu a fost europarlamentarul PDL Monica Macovei. Aceasta a declarat la acel moment, în plenul PE, că UE trebuie să apere procu-rorii români care cercetează fraudele de la referendum, esti-mate la 1,5 milioane de voturi. Anchetele ulterioare au dovedit că a fost vorba doar despre câteva zeci de voturi fraudate.
Dosare penale comandate din sediul de campanie
Anterior publicării eratei, la data de 3 august 2012, Traian Băsescu a ieşit la televizor şi l-a ameninţat pe şeful Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administraţiei şi Internelor, chestorul Constantin Manoloiu:
„Decizia de ieri a CCR a fost declan-şată de un chestor care i-a scris ministrului de Interne, după ce acelaşi chestor dăduse cifrele, dar ieri-dimineaţă a scris că cifrele nu sunt bune. Nu ştiu dacă e bine, domnu’ chestor. Aţi minţit ori înainte de organi-zarea referendumului, ori ieri. Eu v-am făcut chestor. Nu ştiu dacă e bine, domnu’ chestor. (…) Trebuiau să ştie un singur lucru: cazul Năstase. Cred că domnul chestor nu a învăţat nimic din cazul Năstase”. Ulte-rior, efectul acestei ameninţări nu a întârziat să apară. Pe data de 6 august, la trei zile de la afirmaţiile lui Băsescu, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului General a dispus începerea urmăririi penale faţă de chestorul Constantin Manoloiu, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Anchetele penale
Tot în data de 6 august 2012, fostul consilier prezidenţial Sebastian Lăzăroiu l-a ameninţat cu închisoarea pe Liviu Dragnea, secretar general al PSD: „Dragnea văd că se ambiţionează să îşi ia cătuşele din scaunul de ministru, nu din cel de preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman”, scria Lăzăroiu pe Facebook. O lună mai târziu, pe 6 septembrie 2012, DNA a anunţat că a început urmărirea penală împotriva lui Liviu Dragnea, pentru folosirea influenţei sau a autorităţii de către o persoană care deţine o funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite (…) în scopul de a determina alegătorul să voteze în cadrul referendumului. Liviu Dragnea a fost condamnat, în primă instanţă, la un an de închisoare cu suspendare.
Dispoziţie dată din garaj anchetă
După suspendarea lui Traian Băsescu, dar până la data la care a avut loc efectiv referendumul de demitere, plenul Curţii Constituţionale, reunit în 10 iulie 2012, cu unanimitate de voturi, a constatat că Legea pentru modificarea articolului 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea refe-rendumului este constituţională, în măsura în care asigura participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Curtea se referea, atunci, la listele electorale permanente utiliza-te conform legii pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, care nu cuprind, în realizarea cvorumului, voturile cetăţenilor români cu domiciliul sau cu reşedinţa în străinătate. După desfăşurarea propriu-zisă a referendumului de demitere, Curtea Constituţională a emis, la data de 2 august 2012, Hotărârea nr. 3, unde, la pagina 19, precizează: „Raţi-unea pentru care aceşti cetăţeni nu sunt înscrişi în listele electorale permanente rezidă din faptul că nu au domiciliul în ţară, astfel încât numărul acestora nu poate influenţa cvorumul legal de participare la refe-rendum, respectiv majoritatea persoanelor înscrise în listele electorale”. Aflat în garajul de campanie, Traian Băsescu a ordonat, textual, Curţii Constituţionale ca, pentru calcularea cvorumului, să ia în considerare prevederile Legii nr. 370/2004 privind alegerea preşedintelui României, adică să se calculeze cvorumul cu tot cu voturile venite de la românii din străinătate. Ordinul a fost ascultat.
În 6 august, judecătorul Ştefan Minea, de la Curtea Constituţională, a semnat celebra erată care a schimbat sensul Hotărârii nr. 6 din 2 august, în sensul ordonat de Traian Băsescu, incluzând un paragraf că „În speţă, însă, sunt aplicabile dispoziţiile legale ale art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 370/2004 privind alegerea preşedintelui României (…)”. Adică, legea care calculează cvorumul cu tot cu voturile cetăţenilor care au reşedinţa sau domiciliul în străinătate.
Sponsored by 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu