Cristina: Lumea necunoscută a femeilor chirurg

joi, 30 iulie 2015

Lumea necunoscută a femeilor chirurg

30 Iul 2015 - 15:57

Citește și:

Este INCREDIBIL cum îți poate SCHIMBA VIAȚA doar o linguriță din acest INGREDIENT MIRACULOS!
O PLANTĂ miraculoasă SCADE COLESTEROLUL și vine în ajutorul CARDIACILOR. Află despre ce este vorba
10 KG în 5 ZILE! Dieta fabuloasă care le-a înnebunit pe japoneze te poate ajuta să SLĂBEȘTI MIRACULOS!

Ea este omul care te poate repara. Tot așa cum meșterii repară un Pinocchio de lemn; de data aceasta, ea are în față un Pinocchio (sau mai mulți) cu suflet.

Interviu cu Georgiana Nedelea, medic specialist în ortopedie-traumatologie, doctor în medicină, chirurg (Spitalul Foișor).

- Sunteți una dintre puținele femei-chirurg din România; chirurgia fiind, după cum se știe, o specializare aparent rezervată bărbaților. Ar trebui să ne amintim că prima femeie-chirurg din România a terminat facultatea în sec. al XIX – lea: Maria Trancu- Rainer care, în primul Război Mondial, a fost asistată, la operații chiar de Regina Maria, supranumită „mama răniților”. Cum percepeți dumneavoastră, medicul și femeia, această meserie care nu vă aduce într-o zonă foarte elegantă a vieții și cum credeți că au văzut, de-a lungul timpului, femeile-chirurg apropierea de această meserie?

- Într-adevăr, meseria nu este una obișnuită. Perioada studiilor, să zicem, perioada adolescenței, a primei tinereți e una foarte serioasă, necesită muncă multă dar mai ales dedicație. În momentul de față, lucrurile s-au schimbat. Chirurgia nu mai este un domeniu dedicat exclusiv bărbaților. Sunt multe femei-chirurg. Din punctul meu de vedere, chirurgia este cea mai spectaculoasă ramură a medicinii. Rezultatele pe care le obții în chirurgie sunt întotdeauna mai rapide, mai satisfăcătoare. Cred că este cea mai frumoasă și mai bună meserie care există în lume.

- Dacă ne aducem aminte, fiindcă tot am pomenit de războiul în care Maria Trancu- Rainer era chirurg având-o în preajmă pe regina Maria și repara trupurile rănite ale soldaților, în urmă cu și mai multe secole o rană mai gravă se vindeca cu fierăstrăul…

- Da, lucrurile au evoluat. S-au găsit tratamente noi, medicamente noi și tehnici chirurgicale noi. De aceea, chirurgia este atât de spectaculoasă. Pentru că este foarte dinamică. În fiecare an, se inventează, se fac lucruri spectaculoase, pacienții se recuperează mai repde. Nu mai suntem la nivelul de fierăstrău dar, în continuare, sunt momente în care chirurgia este unica soluție. Tot așa cum sunt oameni care consideră că tăierea sau pusul pe masa de chirurgie și de operație este un lucru foarte grav, foarte periculos și foarte neplăcut.

- ...și foarte bărbătesc.

- Sigur că da. Există, însă, specialități în care veți întâlni mai multe femei-chirurg decât bărbați, gen oftalmologie, ORL, ginecologie. Specialități mai fine.

- Mai feminine.

- Da. Ortopedia rămâne, însă, după mine, din păcate, o specialitate în general dedicată bărbaților. Este și o specialitate care necesită forță fizică deloc de neglijat. Deși, nu atât de mult în ultima peroadă, când tehnicile au evoluat, instrumentele de lucru, instrumentarul de operație au evoluat mult și se poate face chirurgie de înaltă performanță chiar în condițiile în care nu ai o forța fizică ieșită din comun. Chirurgia coloanei, în mod deosebit, este o specialitate ortopedică ce nu necesită, în momentul de față, forță fizică deosebită. Eu cred că vor fi și mai multe femei-chirurg de acum încolo, în ortopedie.

- Ținând cont de faptul că, iată, corpul omenesc are 152 de oase, unele de o finețe extraordinară, eu cred că, într-un fel, aveți un atu, ca femeie, pentru că nu este ușor să lucrați și cu zonele acestea foarte fine, pentru că, nu?... nu vorbim numai despre femur, bazin, etc…

- Exact! Vorbim și despre zone delicate ca și aspect, dar și ca funcție foarte importantă și la care recuperarea este foarte dificilă. Și atunci, intervenția chirurgicală trebuie să fie foarte atentă, foarte meticuloasă. În general, în astfel de cazuri, femeile au mai multă răbdare decât barbații. Sunt mai perseverente. Din punctul meu de vedere, cel puțin pentru chirurgia articulațiilor mici, cred că femeile vor avea, în viitor, mai mult succes și mai multă căutare decât bărbații.

(...)

- Sunteți medic specialist în chirurgie ortopedică și în traumatologie, sunteți doctor în științe medicale, sunteți considerată unul dintre cei mai avizați cunoscători ai maladiilor spinale. Ar trebui să ne oprim asupra acestei grupe de boli care afectează și vârstele foarte tinere. Copiii noștri stau toată ziua aplecați deasupra computerului, nu mai este doar poziția greșită la scris de pe vremuri, e mai mult decât atât și iată că apar toate acele deformații ale coloanei, de la cifoză la scolioză… din cauza mersului, a așezării incorecte sau chiar a poziției în timpul somnului.. maladii ale secolului, nu? Care este rolul familiei, al doctorului pediatru și al ortopedului pentru ca generațiile viitoare să nu ia drumul înapoi?

- E simplu. Părinții trebuie să le facă copiilor un program corect și echilibrat. Nu poate să-și petreacă toată ziua la birou, citind și nici toată ziua la calculator. Trebuie să aibă program de sport, activități fizice. Un copil cu o activitate fizică normală nu are nevoie de suport special sau de îndrumare specială, legat de coloană. Nu trebuie să facă kinetoterapie sau înot...trebuie, pur și simplu, să aibă 2-3 ore pe zi în care se joacă, aleargă și desfășoară o activitate fizică normală. Vizavi de medicul pediatru, categoric trebuie să existe un program de screening care, din păcate, nu avem în acest moment în România și în care copiii aflați în perioada de creștere ar trebui văzuți și evaluați, măcar o dată pe an. În aceste condiții, lucrurile ar fi văzute și tratate mult mai din timp și mai la momentul potrivit în care putem să rezolvăm, să corectăm și să ținem sub control boli care, din păcate, pot evolua prost și care pot duce către o intervenție chirurgicală. Deși suntem chirurgi și ne dorim și ne place să operăm, scopul este să nu ajungem cu acești copii la operație. Scopul este să-i aducem la vârsta de 18 ani când practic își încheie perioada de creștere și atunci maladiile de tip diformități la nivelul coloanei sunt considerate a fi sub control, trebuie să-i aducem în acest moment cu o coloană cât mai corect formată. Acest lucru se poate întâmpla fie evaluându-i, medicul pediatru și văzând momentul în care există o curbură anormală și trimis spre specialist care măsoară și apreciază momentul tratamentului, gradul de tratament pe care trebuie să-l facă, evolutivitatea bolii, fie de către părinți . Din păcate, marea majoritate a copiilor de la noi sunt aduși de către părinți, nu la recomandarea unui medic pediatru sau medic de școală. Părintele sesizează cum copilul stă cocoșat, cu umerii într-o parte, stă cu piciorul sub el la calculator și rămâne înțepenit... Ar trebui aduși măcar pentru a fi evaluați. Și după ce facem această evaluare, decidem ce se va întâmpla mai departe, să facă kinetoterapie, să poarte corset...Din păcate, sunt foarte mulți copii care vin cu diformități la 12-14 ani. În mod normal, ei ar trebui să aibă o coloană dreaptă, frumos formată, un tonus muscular bun, o poziție corectă la scris, la joacă, la calculator. Din păcate, ulterior, la 25-30 de ani, lumea își petrece viața la birou, pe scaun, cu ochii în calculator ei spun trebuie să fac asta acum, dacă n-o fac eu cine s-o facă, trebuie să muncesc, să câștig bani...etc Este o concepție total greșită. Viața ne-a fost lăsată să facem de toate, în ritmul potrivit și cu echilibrul potrivit.

- Există recomandări care pot fi făcute până ce pacientul să ajungă la medicul ortoped? Să schimbăm salteaua, scaunul de birou, să punem un adaus la scaun, etc...
Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR