Cum verdele se schimbă-n ruginiu,
Cum mierea Lunii bate-n auriu,
Mai sper să plec spre tine când se poate
Ca o cădere liberă, în moarte;
Să te compun din nou din cele sfinte
Cu-obrazul pur al câtorva cuvinte,
Iar mâna ta pe după umeri, castă,
Să-mi stea din nou, pe rochia albastră
Și-ncet, încet, bolnavă cum îmi pare
Fără de tine ziua următoare,
Să îmi petreacă pașii drepți afară
Spre luminarea serilor de ceară.
De unde să te iau? eu nu știu unde
și umbra căre-i toamne te ascunde...
Întreb și dau la schimb forma în care,
Am scris cuvinte-n versuri și culoare
Le ia, Cer 'nalt! Pământ, așijderi, sapă,
Bea din căușul sufletului apă,
Iar literele mele să-mi plătească
Aât cât pot, Iubirea omenească!
Când verdele se schimbă-n ruginiu,
Văd mierea Lunii, bate-n auriu
Și te găsesc în mine, dimineață,
Ca o cădere liberă, ...în viață!
Shanti Nilaya
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu