joi, 31 martie 2016

Alegeri Primare: piesa lipsă din construcția unui sistem politic nou

De câteva săptămâni, feisbucosfera politică anti-sistem e zguduită de ceea ce am putea numi “scandalul alianței neconsumate”. Pe scurt, doi dintre candidații la Primăria Bucureștiului, Nicușor Dan si Ciprian Ciucu, își aruncă reciproc săgeți pe subiectul unei eventuale alianțe electorale a partidelor anti-sistem (înțeleg prin asta partidele si grupările relativ noi, ca M10, USB, Inițiativa România, etc.).
După, se pare, o serie de întâlniri și conversații private, disputa a devenit publica odată cu un interviu al dlui. Dan la Digi 24 . In interviu, dânsul a susținut în esență ca singura cale de victorie a unui candidat anti-sistem ar fi domnia sa, și a lăsat sa se înțeleagă – mai mult sau mai puțin direct – ca ceilalți candidați  ar face bine sa-l susțină, dar ca partidul domniei sale nu e interesat de alianțe electorale.
Dl. Ciucu a răspuns într-o relatare pe Hotnews, în care a expus liniile generale ale ofertei făcute. Pe scurt, propunerea era o împărțire în trei a locurilor pe liste, cu USB si M10 preluând cam o treime, iar alte formațiuni neprecizate treimea rămasă.
Cele doua ieșiri publice au inflamat rapid conversațiile pe Facebook, conducând pe de o parte la acuze de oportunism pentru dl. Ciucu și pe de alta parte la acuze de lipsa de viziune politica și deschidere  pentru dl. Dan.  In plus, un număr însemnat de comentarii se înscriu în nota național-fatalisto-sceptica: “noi romanii suntem dezbinați / nu e nimic de făcut / oricum nu se schimba nimic”.
Ieșirile publice ulterioare ale celor doi au continuat în aceeași nota, cu dl. Dan anunțând clar pe Facebook: “Nu exista o alianță a partidelor noi”, iar domnul Ciucu revenind în Revista 22: “Trebuie construita o alianță antisistem până în parlamentare, dar Nicușor Dan nu e interesat“.
Ce m-a surprins în întreaga desfășurare a episodului nu este atât dificultatea de a ajunge la o înțelegere. In orice țara și în orice sistem politic, crearea unei coaliții este un proces dificil. Lucrurile care însa ma frapează sunt doua:
1.     Lipsa de înțelegere a faptului ca orice mișcare politica câștigătoare trebuie sa coaguleze oameni cu puncte de vedere diferite.
2.     Absenta oricărui proces echitabil și transparent de construire a unei alianțe.
Sa le luam pe rand:
Politica este întotdeauna despre alianțe
Nu exista nicăieri pe lumea asta vreun partid sau grupare care sa ajungă sa guverneze și să-și implementeze ideile în condiții de puritate ideologica. Pur și simplu e imposibil sa găsești și doi, darămite mii sau milioane de oameni care sa gândească și sa vrea sa acționeze la fel ca tine.
In consecință, una din abilitățile fundamentale ale unui politician de succes e construirea de alianțe; talentul de a găsi numitorul comun de idei și proiecte care sa facă 50%+1 din electorat sa te voteze.
Domnul Nicușor Dan pare convins ca o figura noua din afara sistemului, pornita Don Quijoteste, este suficienta pentru a coagula o noua majoritate. Si este fără îndoială meritul lui ca a construit mișcarea pe care a construit-o, încăpățânat și tenace, într-o perioada în care nimeni nu spera și nu era angajat în asa ceva. Dar aceeași încăpățânare și tenacitate poate fi o lipsa de viziune strategica când refuza orice colaborare; un fel de “autism” politic care nu anunță nimic bun.
Domnul Dan, matematician de profesie, a studiat sondajele și a constatat ca ele spun ca 2+2=3. Cu alte cuvinte, ca sunt destui votanți ai uneia din parți care nu doresc o alianță cu cealaltă parte, și în consecință formațiunea rezultata ar avea un scor inferior celor doua luate separat. Ca atare, considera ca cea mai buna opțiune sunt liste separate.
Ceea ce domnul Dan nu pare sa analizeze este potențialul bazin de votanți care în momentul de fata sunt profund sceptici la adresa tuturor partidelor, inclusiv cele noi, dar care ar putea fi atrași de un mod radical nou de a face politica. Ceea ce ma duce la a doua idee:
Despre transparență si meritocrație în politica
A doua parte frapanta a recentului scandal este felul în care dl. Ciucu pare sa fi făcut propunerea. Undeva, la o cafea sau o bere, netransparent, cu o oferta oportunista și evident inacceptabila (cel puțin ținând cont de diferența masiva de notorietate intre cei doi). In plus, o discuție despre un “ceva” ce nici unul din cei doi nu dețin: voturile eventualilor suporteri.
După prima salva de ieșiri publice am hotărât sa le pun amândurora o întrebare. Pe Facebook, ținând cont ca acolo s-a cam desfășurat schimbul.  Redau una din variante: “Domnule Ciucu, as dori sa-mi răspundeți la o întrebare: Sa presupunem ca sunt un suporter al lui Nicușor Dan și citesc de propunerea făcuta de dvs? De ce as accepta ca 65% din votul meu sa se ducă spre M10 și alte partide, fără ca eu sa fiu consultat în vreun fel? Îmi veți spune ca în felul asta se strâng mai multi votanți. OK, dar de ce 65%, de ce nu 50% , sau 25% sau 10% pt dvs și restul pentru dl Dan? De ce negocierile astea se poarta undeva în spatele unor uși și eu (și multi alții ca mine) nu suntem întrebați? De ce nu faceți alegeri primare cu alte cuvinte? Va puneți toți pe o lista, iar noi, potențialii  suporteri, venim și votam. Si vedem cine rămâne candidat la primărie, cine la sectoare, cine pe liste pentru consiliu, etc. “.  Regretabil – n-am primit nici un răspuns.
Din păcate, episodul reflecta după părerea mea exact problemele cheie ale politicii românești, care duc la lipsa de reprezentativitate a partidelor, și pe care le-am mai discutat într-un articol anterior: (1) cultura dialogului cu cei reprezentați lipsește cu desăvârșire, iar (2) partidele românești sunt niște cluburi închise, cu metode de promovare și selecție netransparente. Iar o alianță intre doua cluburi închise este, în fond, o biata tranzacție cu voturi.
Exista o soluție, testata de mai bine de 100 de ani în democrații mai mature: alegeri primare deschise, la toate nivelele. Nu e o soluție perfecta, dar are câteva beneficii importante:
-        Creează un mecanism clar, transparent de selecție și ierarhizare a candidaților
-        Oferă o cale legitima de intrare în politica pentru figuri noi
-        Permite existenta unor puncte de vedere diferite in competitie in acelasi partid/alianta
-        Favorizează angajamentul politic “grassroots” (la rădăcina ierbii) al suporterilor si forțează candidații sa intre în dialog cu aceștia
-        Limitează (nu complet) puterea discreționară a liderilor de partid
-        Poate ajuta enorm la mediatizarea candidatului propriu (imaginați-vă un set de dezbateri TV Nicușor Dan – Ciprian Ciucu, urmate de vot).
-        Oferă un filtru suplimentar pentru candidații “cu pete”.
Evident, alegerile primare nu sunt o soluție perfecta – după cum putem lesne observa în alegerile primare prezidențiale din SUA anul acesta. Dar în general oferă un proces mai echitabil și transparent de selecție a candidaților și de construire a unei alianțe. Iar pe termen lung, poate ajuta la construcția unei  clase politice mai apropiata de nevoile cetățeanului.
Nu sunt optimist ca asa ceva e realizabil în România la acest moment. Nu neapărat din lipsa de timp sau resurse, cat datorita unei lipse tragice de viziune politica pe termen lung. Ca în multe alte domenii, “antreprenorii” politici romani gândesc doar la următoarele alegeri și la interesul propriu imediat.
Dar sunt la fel de sigur ca în absenta procesului de mai sus, partidele noi, asa zis anti-sistem, vor continua sa eșueze electoral. Nu pentru ca nu ar exista potențiali votanți.  La ultimele alegeri generale, în 2012 doar 42% din electorat a votat. In orașele mari procentul e chiar mai mic. Exista mai mult de jumătate din electorat care nu votează, iar aceștia pot sa răstoarne rapid balanta (cum s-a întâmplat în noiembrie 2014) și sa transforme matematica unei alianțe în 2+2=5. Dar acești potențiali votanți sunt scârbiți, suspicioși și detașați de politica. Doar o construcție noua, transparenta la toate nivelele și care sa funcționeze meritocratic i-ar putea scoate la vot. Cererea pe “piața” politica exista, oferta însa se lasă așteptată. Păcat.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Tratamente naturiste. Cafeaua – cheia longevității? 10 mituri despre licoarea neagră a dimineților tale

31 Mar 2016 - 00:00
Alimentele pe care le consumăm zilnic ascund în ele un potențial terapeutic de care uneori nu ne dăm seama. Dacă am ști, le-am putea folosi corect pentru diferite tratamente naturiste.
Pentru mulți dintre noi, o dimineață fără cafea este ca o zi fără soare. Stârnind controverse de mai bine de 1000 de ani, din cauza efectelor sale asupra organismului uman, licoarea care ne trezește simțurile a dat naștere multor mituri.
Iată care sunt câteva dintre ele:
1. Cafeaua dăunează inimii – fals
Studiile au demonstrat că nu există o asociere între consumul moderat de cafea şi problemele cardiovasculare, inclusiv ateroscleroza, infarctul de miocard şi hipertensiunea. Pentru cei care nu au consumat cafea o anumită perioadă de timp, cofeina poate provoca o presiune a sângelui mai ridicată. Cofeina consumată în exces însă, poate afecta muşchiul inimii, provocând palpitaţii.
2. Cafeaua combate durerile de cap și migrenele – adevărat
Explicația rezidă din faptul că medicamentele care combat cefaleea conțin cafeină. Prin urmare, atunci când ai dureri de cap, bea o ceașcă de cafea și durerile de cap vor dispărea.
3. Cafeaua creează insomnie - fals
Corpul uman absoarbe cafeina rapid, dar o și elimină la fel de repede. Procesată în principal prin intermediul ficatului, viața cafeinei din organism este scurtă. În medie, durează aproximativ patru-cinci ore pentru eliminarea a jumătate din cantitatea din corp și după încă cinci ore, 75% din alcaloid dispare. În schimb, dacă ești foarte sensibil, o ceașcă de cafea consumată dimineața îți poate afecta somnul.
4. Cafeaua este cheia longevității - adevărat
...................
Află mai mult despre cafea și cum o poți folosi pentru tratamente naturiste.

ALERTĂ - Medicii de familie NU VOR ELIBERA REȚETE și nici TRIMITERI pacienților

31 Mar 2016 - 14:06
ALERTĂ - Medicii de familie NU VOR ELIBERA REȚETE și nici TRIMITERI pacienților
Medicii de familie vor acorda consultaţii pacieţilor, dar nu vor da trimiteri şi nu vor prescrie reţete compensate şi gratuite, vineri şi luni, întrucât au expirat contractele cu casele de asigurări, a declarat pentru News.ro Rodica Tănăsescu, preşedintele Societăţii Naţionale de Medicina Familiei (SNMF), precizând că aceasta este şi o formă de protest faţă de “nepăsarea autorităţilor”.
"Vrem ca, odată pentru totdeauna, să intrăm în legalitate. De 15 ani suntem obligaţi să semnăm contracte retroactiv. Aceste contracte au expirat la 1 aprilie. Chiar dacă este prelungită valabilitatea, noi trebuie să semnăm acte adiţionale", a spus medicul Rodica Tănăsescu.
Preşedintele SNMF a afirmat că decizia de a nu prescrie reţete compensate şi gratuite sau de a nu da trimiteri timp de două zile este şi o formă de protest fată de nepăsarea autorităţilor la cererile medicilor, care nu vor altceva decât să se intre în legalitate.
"Cerem o lege stabilă şi coerentă. Vom semna actele adiţionale imediat ce vom fi solicitaţi să le semnăm, dar vrem să se ştie că nu mai putem funcţiona în ilegalitate şi nici «umanitar», întrucât Curtea de Conturi nu judecă activitatea nostră în funcţie de gesturile umanitare", a adăugat Tănăsescu.
Preşedintele SNMF a precizat că zeci de medici de familie care au prescris reţete unor pacienţi cu afecţiuni oncologice pe baza scrisorii medicale eliberate de specialişti au fost obligaţi să plătească tratamentele, ceea ce nu este corect.
"Avem zeci de imputări pentru tratamente oncologice, şi nu vorbim de zone care abundă de oncologi, ci unde numărul lor este foarte mic. La  fel şi în cazul pacienţilor cu diabet. Dacă într-o zonă există un singur diabetolog şi 16.000 de bolnavi, nu este firesc ca medicul de familie să scrie reţeta în baza scrisorii medicale eliberată de specialist. Asta vrem să rezolvăm", a adăugat Tănăsescu.
Ea a ţinut să menţioneze că pacienţii au înţeles acţiunea medicilor de familie şi îi susţin. "Pacienţii ne-au înţeles şi ne susţin. Unii mai au ceva rezerve acasă, alţii cumpără pentru o zi sau două", a spus Tănăsescu.
Ministerul Sănătăţii a iniţiat un nou proiect de Hotărâre de Guvern pentru prorogarea până la data de 1 iulie 2016 a termenului de aplicare a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 161/2016 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului-cadru care reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2016-2017, deşi acest act a fost aprobat de Executiv şi publicat în Monitorul Oficial din 23 martie pentru intrarea în vigoare la 1 aprilie.
Amânarea intrării în vigoare a noului contract-cadru a figurat pe lista solicitărilor organizaţiilor medicilor de familie. Medicii de familie au anunţat că sunt decişi să refuze semnarea contractului cadru de acordare a serviciilor medicale începând cu 1 aprilie, dacă nu vor fi majorate bugetele alocate asistenţei primare. Ei au cerut retragerea de la publicare a contractului cadru 2016 - 2017 şi prelungirea actualului contract până la elaborarea unuia nou convenabil pentru ambele părţi.
”Acest contract pe care îl semnăm cu CNAS impune mari restricţii, nu putem prescrie medicamente uzuale, pe care colegii noşti din Europa le pot prescrie. Nu putem recomanda investigaţii medicale uzuale, pe care colegii noşti din Europa le pot prescrie. Circuitul pacientului este o mare problemă. Accesul pacientului la anumite servicii este îngrădit”, a spus preşedintele SNMF.
Sursa: news.ro

Fii propriul tău specialist în finisare!

Caminul propriu este universul in care ne petrecem cea mai mare parte a vietii si este, deopotriva, oglinda universului interior si a propriei personalitati oferita oricui ne trece pragul. De aceea detaliile sunt deosebit de importante pentru a oferi frumusete si functionalitate casei proprii. Ca atare trebuie sa se acorde o importanta deosebita finisajelor in decorarea si amenajarea caminului.
DIEGO este un participant influent pe piaţa produselor pentru amenajări interioare din Bazinul Carpatic, distribuind în special parchet laminat, covoare şi mochetă, covoare PVC, perdele şi draperii, împreună cu toate accesoriile aferente decorării uşoare şi practice a căminului ideal. Compania pune la dispoziţie o gamă largă de produse de calitate impecabilă, la preţuri avantajoase, în peste 150 de magazine DIEGO deschise de-a lungul timpului în România, Ungaria şi Slovacia și are peste 1000 de angajaţi în magazine şi în centrul logistic.
Conceptul de bază al reţelei DIEGO este oferirea produselor adunate în colecţii sezonale fixe în trend cu ultimele tendinţe în decoraţiuni interioare. Datorită elementelor atent selecţionate, clienţii pot beneficia de soluţii complexe de design, prin care orice încăpere se poate transforma într-o poveste de succes sau într-un subiect de prima pagină pentru orice revistă de amenajări interioare. Pe lângă produsele individuale de o amplă diversitate, doar la DIEGO oferta de parchet laminat este unificată sub o marcă proprie, din ce în ce mai populară datorită calităţii oferite la un preţ avantajos, pentru care se oferă avantaje garanţiale extinse – sistemul de parchet laminat WOODSTEP.
Cea mai proaspătă noutate în oferta DIEGO este brandul de covoare Tulipo, care acoperă o colecţie colorată, veselă, plină de imaginaţie. Caracterul deosebit al acestor covoare constă în efectul 3D al modelelor care ies în relief în datorită contururilor tunse manual.

Este mai rentabil să faceţi cumpărături cu cardul de fidelitate, deoarece puteţi beneficia lunar de promoţii speciale cu reduceri de până la 50%! La meniul Card de fidelitate DIEGO puteţi afla mai multe detalii despre promoţii, despre produse, respectiv puteţi aplica gratuit pentru propriul card de fidelitate.

Avantaje


  • promoţii lunare excepţionale cu reduceri de până la 50%, pentru care merită să vă întoarceţi la noi
  • din newsletterul nostru puteţi afla printre primii despre promoţiile actuale, astfel nu veţi rata nici o ocazie
  • servicii DIEGO unice, oferite exclusiv posesorilor de card de fidelitate
  • aplicaţia este simplă, fără obligaţie de cumpărare
Klubkártya


 miracle2.png

Produse avantajoase


Parcurgeţi lista produselor destinate posesorilor de card de fidelitate, disponibile la preţuri avantajoase cu reduceri de până la -50% în magazinele noastre!

Card de fidelitate DIEGO


Aplicaţie simplă, fără obligaţie de cumpărare! Aplicaţi acum, ca să nu rataţi nici o ocazie!
Despre utilizarea cardului de fidelitate, condiţiile de aplicare şi termenii generali puteţi afla mai multe AICI.


 diego_RO

miercuri, 30 martie 2016

How to become a general

MOTTO: Nimic nu este mai scump decat ceea ce primești pe gratis.(Proverb japonez)
Cer scuze tuturor celor ce vor citi aceste rânduri, pentru că am scris titlul în limba engleză, dar nu l-am ales întâmplător. Chiar dacă încercăm să evităm subiectul „facerii generalilor în armata română”, actualitatea este cea care îndeamnă la adoptarea unei poziții. Sunt cetățeni care asimilează gradul de general cu orice altceva, nicidecum cu demnitatea unei autorități militare pe care orice societate o recunoaște și o respectă. Într-una dintre scrisorile pe care le-am adresat președintelui României, în anul 2009, scriam:
„Neacordarea gradului de general pentru cei care nu au carieră militară. Acesta se cuvine doar militarilor activi, pe baza criteriilor stabilite. În nicio armată occidentală gradul de general nu este unul onorific! Acesta trebuie acordat doar celor care au parcurs treptele ierarhiei militare şi au absolvit instituţii militare de profil. De aici şi până la a face campanie electorală în uniformă nu este decât un pas! Care, din păcate, a şi fost făcut”.
Multe dintre avansările la gradul de general din ultimii ani au stârnit nedumerire, stupoare, controverse și polemici care lezează demnitatea și onoarea militarilor onești, care au obținut aceste grade pe merit. Fiecare nouă serie de avansări a generat articole cu titluri umilitoare: „Dezertori avansați”, „Stelele de general iscă polemici”, „Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane” sau „Tablagiu avansat general”. Fie și numai aceste câteva titluri anulau motivele pentru care credeam că trebuie să fiu mândru că am servit în armată și că tot ce mi s-a întâmplat frumos în viață datorez și ARMATEI ROMÂNIEI. Prin urmare, contribuabilul are toate motivele să aibă dileme cu privire la criteriile în vigoare, calitățile și meritele celor care poartă gradul de general. Același contribuabil se poate întreba: De ce fiecare avansare la gradul de general dă naștere la contestații din toate părțile?
Situația creată prin aceste avansări controversate impune ca astăzi să nu ignorăm următoarele interogații: Cum suntem noi generalii români? Ce-ar trebui să facem, astfel încât să avem prestigiu și recunoaștere socială? Ce s-a întâmplat de-am scăzut chiar și în ochii camarazilor noștri, dar și ai concetățenilor? Care este explicația pentru care decidentul politic are o atitudine de sfidare și de totală lipsă de respect pentru gradele militare?
Pentru documentare asupra profilului de general am cautat pe Internet în limba engleză „how to become a general”. Răspunsurile pe care le-am găsit se referă la criteriile și standardele altor armate în privința obținerii gradului de general. Între altele, am reținut că se cer studii militare temeinice, caractere fara cusur, excelență în ceea ce privește profesionalismul, abilități de a lucra în medii diverse si in conditii de stres. Vi se pare puțin? Și asta nu e tot: e nevoie de calități fizice și de o sănătate robustă, de trăsături morale fără cusur, recunoscute de cei din jur, de loialitate față de valorile instituției militare etc. Până și alegerea soției devine un criteriu…
Din experiența pe care am dobândit-o din activitățile comune cu omologi din alte țări, dar și din structurile aliate, am reținut că diferențele dintre națiuni privind nivelul performanțelor referitoare la leadership derivă din modul în care sistemul își creează propriile criterii de identificare, „creștere”, educare, urmărire, stimulare, ierarhizare a valorilor etc. Succesul oricărei organizații, inclusiv al celei militare, este strict condiționat de managementul resurselor umane, care trebuie să dovedească flexibilitate în promovarea valorilor după un principiu general cunoscut – „omul potrivit la locul potrivit” –, dar care la noi este aplicat anapoda. De asemenea, sistemul de selecție, avansare în grad și promovare în funcții trebuie să aibă stabilitate, să fie simplu și viguros, să funcționeze pe baza unor reguli clare, nu prin excepții. N-am avut noi printre criterii și cunoașterea limbii engleze și tot noi am avansat colonei la gradul de general fără să cunoască această limbă? La occidentali sistemul este draconic și în final nimeni nu contestă alegerea, iar cei care greșesc pleacă a doua zi din sistem dezonorați, degradați și fără drept de pensie militară. La noi este altfel, pentru că suntem toleranți la tot ce înseamnă abatere de la normă, regulă, cutumă, respect pentru valori și caractere.
Prin comparație, iată ce am obținut când am tastat în limba română „cum să devii general în armata română?”: „Culmea armatei în România. Faci donații și devii general”, „Izmene cu vipușcă! Asta înseamnă să fii general!”, „Generalul mioritic”, un capitol din cartea „Memorii în bocanci” scrisă de Călin Hentea, „CV de general de carton cu 8 ani lipsă dintr-o carieră…”, „Cât mai costă o stea de general în Armata României?”, „Iohannis taie producția fabricii de generali” și închei, cu „Secretele fabricii de generali”, deși lista este mai lungă…
Ani  de-a rândul, sistematic, cu bună știință sau fără, s-a făcut aproape totul pentru a compromite gradele militare, pentru a-i umili pe militari și pentru a lăsa să se înțeleagă că, de fapt, nu criteriile sunt cele care guvernează acordarea gradelor, ci bunul plac al cuiva. Înainte de 1989, generalii maiori (cu o stea) îi comandau pe generalii locotenenți (cu două stele), iar căpitanii pe locotenenți-colonei. Funcția „dobora” gradul și uite așa respectul pentru ierarhie, pentru gradele militare s-a degradat până la un nivel pe care astăzi nu numai militarii, dar și civilii îl percep ca dispreț și lipsă de respect față de cei care servesc patria în uniformă.
În nicio armată din lumea occidentală, un ofițer nu poate ocupa o  poziție de general fără să fie avansat. La noi se poate. În nicio armată serioasă nu se fac avansări după trecerea militarilor în rezerva. La noi încă este posibil. În nicio armată cu reguli stricte nu se dau grade tenismenilor, fotbaliștilor, lăcătușilor, jurnaliștilor servili, prietenilor politici, primarilor loiali, procurorilor sau nu știu cărui șef de partid ori persoanelor care nu au carieră militară. La noi, în ciuda cosmetizărilor, persistăm în limitele practicilor  moștenite de la comuniști, aș putea spune în formă continuată.
Dacă putem numi un singur general care nu merită gradul și totuși a fost avansat fraudulos, orice demers de reconsiderare a statutului acestuia este lovit de nulitate în absența unei analize a criteriilor și imprejurărilor care au dus la asemenea eșecuri.
Mă întreb: Cine ar putea acum să aibă puterea morală să spună cine este intrusul și apoi să-i arate ușa? Asta-i dilema. Câțiva au fost „dovediți”,  le-au fost date în vileag matrapazlâcurile și au fost condamnați, alții s-au cerut singuri „afară” din sistem, pentru că și-au aranjat ceva mai profitabil în viața civilă, alții au trecut la pensie, compromiși, dar fără să plătească prețul mizeriei în care s-au complăcut, iar unii au plecat dezamăgiți în rezervă.
Nu este scopul acestor rânduri de a incrimina, dar ceva nu este în regulă cât timp onoarea și demnitatea celor care au grade militare este discutabilă și comentată. Apropo: onoare, demnitate, interes național, cuvinte devenite calpe după atâta folosire, ar trebui să fie scoase din dicționare sau să primească definiții noi.  Pe plaiurile dâmbovițene, după tot ceea ce se spune despre cei avansați la gradul de general, nimeni nu va mai crede că ți-ai făcut treaba și că meritul îți apartine. În condițiile date, toți vor fi gata să spună că, de fapt, întâmplarea, norocul, loialitatea față de „cineva” sau decizii obscure ți-au fost favorabile și, în consecință, ai fost avansat. Nu comisie, nu criterii, nu reguli, ci doar voința, arbitrară, a cuiva. Ca atare, devii generalul șefului de stat major, al ministrului, al președintelui, al șefului de partid sau de gașcă etc. Generalul criteriilor lor!
Nu doar Sistemul este vinovat pentru situația actuală! Dacă există mizerie, aceasta există probabil și în noi, în limitele noastre interioare, ale generalilor onești, pentru că am acceptat ca asemenea enormități să se întâmple. Altfel, cum putem explica noi, generalii, că subofițeri fără studii militare consolidate au primit grade de ofiter, devansându-i în mod nemeritat pe ofițerii cu experiență și cu așteptări la grade superioare. Motivația acestora din urmă nu a mai existat și au plecat în rezervă, înfrânți și de tăcerea noastră, a generalilor. Răul a fost făcut. Iată de ce, în contextul ultimilor arestări ale unor așa-ziși generali, justiția trebuie să se implice și să demonteze toată această mașinărie incredibil de eficientă, care face ca regulile, statutele și regulamentele militare cu privire la avansări să fie batjocorite. Iată de ce mă interesează, la fel ca pe toți militarii cinstiți, ca normalitatea să fie restabilită grabnic.
Dacă pentru un ofițer situația este umilitoare și dureroasă, oare cum percepe lucrurile un civil, care urmărește stupefiat actualitatea cazonă? Un „general” este arestat, altul este acuzat că și-a plagiat doctoratul, dar  coordonează tezele altor generali, acuzați, la rândul lor, de fals Și sunt membri pe viață ai unor academii, sefi ai unor asociatii, etc. Același civil nu poate fi condamnat dacă, în sinea lui, socotește că acești „generali”, plătiți din banii săi, nu vor fi în stare să îl apere într-un scenariu belic, deși au depus un jurământ.
Vreau să cred că aceste rânduri vor fi citite nu doar de către cei care doresc să știe realitatea despre avansările frauduloase din armată, dar și de către politicienii care activează în Comisiile de apărare din Parlament. Faptul că au fost peste 900 de avansări frauduloase în gradul de ofițer și că există un dosar penal instrumentat în acest caz, ne dăm seama că este necesară o analiză a tuturor cauzelor care au permis să se ajungă la o situație care subminează autoritatea actului de comandă și încrederea în ierarhia militară. Trebuie cerută aplicarea de pedepse exemplare pentru cei care au făcut avansări frauduloase, să se retragă gradele celor care au profitat nemeritat de ele, de funcțiile și de avantajele derivate din acestea.
Niciodată nu am auzit oficiali ai Ministerului Apărării oferind explicații, după cum nu i-am auzit anunțând că au retras dreptul de a purta uniformă celor care nu respectă regulile, care fac campanie politică în uniformă, sau care se expun public în împrejurări hilare, pentru a proteja astfel solemnitatea și profilul imaginii celor care poartă uniforma militară cu demnitate, ba chiar cu dragoste de ea.
De asemenea, oficialii Ministerului Apărării nu au dat încă explicații celor care vor să afle răspunsuri corecte la unele nelămuriri, precum:
1. Pentru cei care spun că sunt prea mulți generali activi, menționez că armatele occidentale au, în medie, un raport de un general la o mie de militari (SUA – 1,2;  Spania – 1,1;  Portugalia – 1,3 etc).  În România, la o structură a forței de 70 de mii de militari rezultă 70 de generali. Probabil că armata noastră nu are mai mult de 75 de generali activi…
2. Avansările în grad, după trecerea la pensie, sunt o reminiscență sovietică. Fiecare trece în rezervă cu gradul pe care îl are la încheierea serviciului militar. Sunt generali, inclusiv veterani de război, care la trecerea în rezervă au fost maiori sau căpitani, iar acum au trei stele sau patru stele. Fiecare trebuie să fie mândru de gradul pe care l-a avut când a fost în război, în teatru sau activ. Altfel, ajungem la derizoriul avansărilor, inclusiv în gradul de general, pe care nimeni nu le mai respectă, pentru că, nu-i așa?, „sunt onorifice”,  după cum explica un președinte.
3. O altă anomalie: soldații, caporalii, în genere (evit să scriu „în general”) subofițerii care își pierd viața în teatre sunt avansati la gradul de sublocotenent, din motive pe care nu le inteleg, ca sa judec. Să nu mai fie onorante și onorabile gradele de soldat, caporal sau subofițer? Să se înțeleagă oare, peste ani, că doar ofițerii avansați post mortem s-au jertifit și merită să fie eroi?
4. Cât privește structura pe grade, ea a suferit modificări în funcție de interesele diverșilor miniștri care „au controlat democratic” structurile din interese obscure, si pentru care ar trebui să răspundă. Astfel, am ajuns să avem generali cu grade inferioare funcțiilor pe care le ocupă: pe linie de comandă, este de neînțeles de ce comandantul de divizie care are două stele trebuie să se subordoneze șefului categoriei de forțe care este tot de două stele, dar funcția lui este de patru stele.
5. Cât privește faptul că sunt generali care nu au fost în Afganistan, cineva ar trebui să explice celor care au dreptul să avanseze că participarea în teatre pe funcție de ofițer nu îl califică automat să fie avansat la gradul de general și asta la o vârstă  foarte tânără. În plus, introducem în ecuație un criteriu pe care îl rezolvăm românește, adică aveam grijă să îi trimitem în teatre pe cei care trebuie să devină generali. Participarea în teatre poate să fie o premisă, dar nu una definitorie. Nu vor mai fi avansări la gradul de general dacă nu avem participări în teatre? Care vor fi criteriile în momentul în care va trebui să ne retragem din toate teatrele? Inventăm războaie ca să avem generali?
Iată și câteva sugestii cu privire la profilul celor care ar urma să fie avansați la gradul de general:
  • Calități umane deosebite: onoare, demnitate, respect pentru preopinent și părerile acestuia, recunoașterea spontană a calităților și meritelor subordonaților, respect pentru ierarhie și pentru cei care au fost în teatre, politețe fără cusur, franchețe.
  • Performanță intelectuală, capacitate de comunicare deosebită, abilitatea de a discuta avizat subiecte diverse, precum și calități de reprezentare și de utilizare a media.
  • Experiență în toate compartimentele majore ale apărării (trupe, politică militară, învățământ, etc).
  • Disponibilitatea de a asculta, înțelege și accepta opiniile altora. Capacitatea de a-și evalua și schimba atitudinea proprie.
  • Pregătirea permanentă de a conduce trupe sau structuri aliate aparținând unei coaliții (nu există variantă „bun doar în țară”).
  • Calități intelectuale cuplate cu cele practice. Posibilitatea de a vedea miezul problemei, de a direcționa și coordona, de a mobiliza și însufleți pe cei pe care îi conduce.
  • Generalul trebuie sa fie în primul rând un leader. El este un ideal. El este un exemplu de referință al structurii militare. Dacă un general are calitățile/ atributele menționate, atunci structura pe care o conduce este percepută ca atare. Dacă nu, atunci există o problemă a sistemului cu privire la selecție si promovare care trebuie reformat potrivit cerințelor organizației militare și nu potrivit așteptărilor individului.
  • Gradul de general să fie acordat doar celor cu studii militare, imediat la numirea pe funcție, să fie corespunzător funcției pe care o ocupă și, foarte important, nu trebuie așteptată Ziua Armatei, 1 Decembrie sau alte momente de sărbătoare.
În concluzie, afirm că militarilor onești, indiferent de grad, atunci când sunt avansați, nu le place să aibă sentimentul că „li s-a dat totul, dar li s-a luat puterea de a se bucura”.
Scurtă bibliografie orientativă:
https://www.youtube.com/watch?v=ykI5VLPS7Vo&feature=youtu.be
https://www.quora.com/How-do-you-become-a-general-in-the-U-S-military
http://www.ehow.com/how_8691_become-general.html
http://inpolitics.ro/paradoxul-mioritic-tara-ultramilitarizata-cu-cea-mai-jalnica-armata_18432180.html
http://www.gandul.info/stiri/exclusiv-avansarile-in-grad-ilegale-de-la-armata-cum-sta-colonelul-onorific-isarescu-alaturi-de-colonelul-penal-solomon-9921276
https://books.google.ro/books?id=Y-ksAgAAQBAJ&pg=PT137&lpg=PT137&dq=generalul+mioritic&source=bl&ots=fyx6sww6FJ&sig=n1Ae2c8qskuEBQS8Nm17hz8hb0g&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwiet_HUiePLAhWBvBQKHfghDngQ6AEIPzAI#v=onepage&q=generalul%20mioritic&f=false
http://www.comisarul.ro/politic/exclusiv/romania-%C5%A3ara-generalilor-corup%C5%A2i_371242.html
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Patru secvenţe cu Mario Vargas Llosa

Așadar, Mario Vargas Llosa a împlinit ieri 80 de ani. Humanitas i-a publicat, în cei douăzeci și șase de ani de existență, întreaga operă. M-am gândit să-l omagiez astăzi reluând paginile pe care le-am scris în urmă cu unsprezece ani, după cele trei zile în care l-am avut oaspete la București.
În anii ’80 citisem, ca mulţi din generaţia mea, Răz­boiul sfârşitului lumii, în româna superbă a lui Mihai Cantuniari. A fost prima mea întâlnire cu Vargas Llosa. Ţin minte că la capătul celor 5–600 de pagini mi-a ră­mas un gust straniu, pe care la început mi-a fost greu să-l identific, pentru că nu avea nimic de-a face cu bucuria lecturii. Eram încă la vârsta când trăiam faptele de cultură ca „fapte de arme“ şi în fiecare carte citită vedeam o performanţă, iar în autorul ei, un concurent. Or aici, în cartea lui Vargas Llosa, cheful de a coborî în arenă şi de a-mi verifica piruetele comparându-le cu ale altuia îmi pierise cu desăvârşire. Is­prava peruanului repre­zen­ta o ieşire din scară. Ea îl muta pe autorul ei în ţi­nutul acela populat de personaje fabuloase care, chiar dacă erau, ca noi toţi, produse ale marii Faceri, trimiteau la o altă dimensiune a lumii: una în care trăiau cei ce puteau la rândul lor, printr-o imitaţie di­vi­nă al cărei mecanism rămânea un mister, să cre­eze lu­mea din nou.
Dar ce mă tulburase cu adevărat în cazul Sfâr­şitului lumii era că autorul ei, spre deosebire de semizeii tradiţio­nali pe care îi nu­meam „clasici“, trăia printre noi. Straniu era să descopăr că un aseme­nea personaj, făcut pe alt tipar decât al nostru, putea să aibă calitatea cu totul nedi­vină de a fi contemporanul meu, de a avea cu doar şase ani mai mult decât mine. Nu 100, nu 1000, nu 2500 de ani. Ci doar 6! Timpul acela scurs cu miile sau cu sutele de ani şi care împin­gea existenţa autorului într-un trecut mitic, care o izola în stranietatea faptelor sale şi înălţa opera pe tipsia inaccesibilităţii ei, transformându-i geneza în mister, timpul acela — fie el şi doar de o sută de ani — menit să mă des­partă ontologic de un personaj pe care de-acum nu-l mai puteam privi decât aşa cum priveşti tur­nurile catedralelor, cu capul răsturnat pe spate, dispăruse în cazul lui Vargas Llosa. Autorul Sfâr­şitului lumii — şi acesta era lucrul pe care, cu o uimire copilărească, nu reuşeam să-l înţeleg nici­cum — putea fi zărit la o adică undeva, pe o stra­dă din Paris sau Londra, asemeni unui Cer­van­tes sau Tolstoi rătăciţi în se­colul meu, de­po­se­daţi de rama temporală a ge­niului şi speriindu-mă asemeni unei năluci care schimbase di­mensiunea lui illo tempore cu aceea profană a timpului meu.
Apoi, pe măsură ce-i citeam cărţile, altele şi altele, care veneau peste mine ca un şuvoi a cărui forţă părea că se amplifică neîncetat, senzaţia aceasta stranie că sunt contemporan cu ci­neva de la care, prin cine ştie ce întâmplare mi­raculoasă, întâlnindu-l şi chestionându-l, aş fi putut smulge cheia divinului mister se preciza şi mă neliniştea mai tare cu fiecare carte nou des­­chisă. Lituma în Anzi, pe care o citisem cu do­uă–trei luni înainte de revenirea autorului ei în România, îmi provocase, prin perfecţiunea ei, o ultimă criză de admiraţie şi de umilinţă.
Şi apoi Vargas Llosa sosise pe neaşteptate, pă­rând că se întruchipase din însăşi neliniştea pri­mei mele lecturi. Apariţia lui avea ceva din fru­museţea unui „dieu en crepuscule“, cum mi-a venit să-i spun când l-am văzut la aeroport. „Zeul în crepuscul“ era ajutat de un post autohton de televiziune, două seri mai târziu, „să treacă ecra­nul“ ca adorator al Shakirei. Asta era, pentru jur­naliştii noştri şi pentru o nouă generaţie de ne­cititori, Var­gas Llosa. La conferinţa de presă de la Insti­tutul Cultural Român, cea mai bună întrebare pe care cei din sală au reuşit să i-o pună a fost „ce crede maestrul despre jocul de fotbal?“. Nici una dintre întrebări nu a avut nici o legătură cu vreuna dintre cărţile lui. Nu-mi rămâ­nea decât să-mi consum, în stupefacţie şi me­lan­colie, tête-à-tête-ul meu cu el.
Patru secvenţe mi-au rămas din cele câteva zile în care i-am fost în preajmă.
Prima. Stăm singuri la o măsuţă în barul ho­telului Howard Johnson. Vreau să ştiu cum se poate scrie atât de mult (şi de bine!) într-o singură viaţă, aparenţele omului de lume — călătorii, interviuri, petreceri cu prieteni — fiind în acelaşi timp salvate. „Scriind zilnic, scriind pur şi simplu zilnic. Când sunt acasă, lucrez de la 11 dimineaţa la 6 seara, zi de zi, cu o singură pau­ză scurtă pentru un prânz frugal. Şi când călătoresc lucrez. Şi aici, în hotel, am lucrat azi de di­mineaţă două ore şi după masa de prânz o oră.“ Dar stări de spi­rit nu are?, îl întreb. Melancolii, depresii, che­furi şi lipse de chefuri… — „Sigur că am. Dar nu ştiu cine a spus că e de ajuns să priveşti intens un obiect pentru ca el să devină interesant. Însuşi privitul foii de hârtie te poate pune la treabă. Şi apoi — şi tonul i se încălzeşte deodată —, nu exis­tă lucru mai minunat pe lume decât scrisul! Este singura «orgie perpe­tuă» pe care şi-o poate oferi o fiinţă umană.“
La Cluj, 21 mai 2013, în curtea Facultății de Litere
A doua secvenţă. Ieşim de la conferinţa „Mi­crosoft“, unde Vargas Llosa a vorbit despre cărţile lui şi despre chipurile răului în lumea de azi. Facem câţiva paşi pe jos. Îi spun că Lituma în Anzi mi s-a părut desăvârşită. Un singur lucru am senzaţia că nu ar fi trebuit să se întâmple acolo. Devine brusc interesat: „Care?“ — „Ideea de a o readuce înapoi pe iubita lui Carreño. Cititorul n-o mai aştepta, păruse definitiv ieşită din scenă şi re­venirea ei este ca un fel de bonus care ni se acordă după atâta dezolare şi suferinţă.“ — „Dar asta şi e! O rază de lumină într-o lume care este cuprinsă treptat de noapte. Alt­minteri totul e prea cumplit, e insuportabil. Cartea sfârşeşte cu un act de canibalism şi cu des­trămarea întregului univers. Oroarea nu trebuie nicio­dată să fie compactă. Trebuie să-i dai cititorului ceva, o scân­dură de care să se agaţe în acest ocean al de­zo­lării. Rolul autorului nu este să-l tortureze pe ci­titor, ci, prin ficţiunea pe care i-o propune, să-l facă, în­tr-un fel sau altul, să se simtă bine.“
A treia secvenţă. Ne îndreptăm spre hotel. E seară şi ploaia, care nu conteneşte de trei zile, a încetat. Îl ajut să scoată din maşină darurile pri­mite de la cititori: cărţi, broşuri, reviste… „Se pare că cititorii dum­nea­voastră sunt toţi autori, îi spun în timp ce-i trec pungile de plastic. Bă­nu­iesc că o să le lăsaţi pe toate la hotel.“ Se animă brusc şi îmi povesteşte că în timpul vizitei lui Evtu­şen­ko în Columbia toţi poeţii columbieni au ţinut să-i dea cadou acestuia un volum de ver­suri cu dedi­caţie. Şi, după ce Evtu­şenko a plecat, 2 000 de vo­lu­me de poezie au fost găsite în camera de hotel.  „Ghi­ciţi unde! Sub pat! Toate sub pat! Vă imagi­naţi? Două mii de volume sub pat!“ Şi râde, cu un râs care pare să nu se mai oprească, repetând întruna: „Două mii de vo­lume sub pat! Imagi­na­ţi-vă: două mii de poeţi columbieni!“
A patra secvenţă. Dineu final, cu câţiva apro­piaţi. Spectacolul sejurului lui Vargas Llosa la Bucu­reşti s-a terminat. Mă aflu în dreapta lui şi îl văd din profil. E frumos, la cei 69 de ani ai săi. Stă uşor răsturnat pe spătarul scaunului, cu ochii închişi, şi ţine în mână cupa evazată a paharului cu vin roşu. Simt nevoia să-i mul­ţumesc, altfel decât printr-o simplă formulă, că a venit. „V-am privit în toate zilele astea. Cred că aveţi tot ce îşi poate dori un om.“ Şi apoi îi spun ce mi-a trecut prin minte atunci când l-am văzut la aeroport, povestea cu frumuseţea zeului în crepuscul. Şi, deodată, masca su­perbiei pe care o ţi­nuse trei zile pe chip, masca cele­brităţii sigure de ea îi cade. Şi, cu o tristeţe în glas pe care nu o au decât cei care, condamnaţi la propria lor is­pravă, sunt învinşi de propria lor măreţie, îmi spune: „Dar sunt atât de bătrân, Gabriel, atât de bătrân!“
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

LIVE TEXT Deptuatii voteaza daca Sebastian Ghita poate fi retinut si arestat/ Ghita: "Nu am nimic de denuntat despre activitatea lui Victor Ponta. Procurorii se chinuie de un an sa ii faca un dosar si sotiei lui Ponta. Am informatia de pe site-ul comisarul.ro"

LIVE TEXT Deptuatii voteaza daca Sebastian Ghita poate fi retinut si arestat/ Ghita: "Nu am nimic de denuntat despre activitatea lui Victor Ponta. Procurorii se chinuie de un an sa ii faca un dosar si sotiei lui Ponta. Am informatia de pe site-ul comisarul.ro"

de I. Rosca, C. Dinu     HotNews.ro
Miercuri, 30 martie 2016, 8:56 Actualitate | Esenţial

Sebastian Ghita in banca
Foto: Hotnews
Plenul Camerei Deputatilor dezbate si voteaza miercuri cererea procurorilor DNA privind incuviintarea retinerii si arestarii preventive a deputatului Sebastian Ghita, cercetat pentru dare de mita, santaj, folosire de informatii care nu sunt destinate publicitatii sau cumparare de influenta. Votul final va fi secret, cu bile si este programat la ora 13.00.

Ora 12.37 Deputatii vor incepe votul dupa ora 13.00, dupa votul asupra proiectelor de lege.

Ora 12.17 Sebastian Ghita in fata deputatilor:
  • Am doi copii. Am venit in fata dvs pt a imi sustine nevinovatia si pentru a va ruga sa respingeti cererile. Colegii din comisia juridica s-au aratat contrariati dupa dovezile prezentate de mine.
  • Votul de astazi nu va reprezenta blocarea justitiei.
  • Parlamentul Romaniei este supus unui presiuni uriase. Scopul este instaurarea fricii prin hartuirii si folosirea arestarii ca intrument modern de tortura.
  • Iata ce scrie ieri Dan Tapalaga, apostolul arestarilor: "Arestarea lui Ghita poate deschide calea unor noi denunturi". Asta vrem sa facem?
  • Traim astazi intr-o Romanie in care 
  • Presedintele Iohannis este in pragul demisiei din cauza unui posibil dosar facut sotiei;
    Presedintele Senatului, Calin Popescu Tariceanu, este amenintat pe surse cu dosare si perchezitii la fosti colaboratori;
    Presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, are in lucru doua dosare;
    Fosti Prim Ministri ai Romaniei au fost fie arestati, fie trimisi in judecata, fie au dosare in lucru;
    Sefi de servicii de informatii au dosare;
    Procurorul General a fost demis cu un dosar;
    Sefii tuturor partidelor politice sunt tinuti sub amenintarea dosarelor, inclusiv Vasile Blaga si Alina Gorghiu;
    Peste 100 de parlamentari au dosare;
    Sefii tuturor institutiilor media au dosare: Antena 3, Evenimentul Zilei, B1 TV, Realitatea TV, Romania TV, Mediafax etc.
    Mii de medici, profesori, oameni de afaceri si functionari sunt hartuiti cu dosare;
    Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Rezultatul: Romania a pierdut peste 5 miliarde de euro, bani europeni!

    Este un tablou inspaimantator!
  • Mi-au fost aduse doua acuzatii de dare de mita. In ambele cazuri nu sunt acuzat de faptul ca i-am mituit cu bani sau imobile, decat prin mentinerea in functie. Nu exista interceptari, documente, declaratii publice. Pe ce se bazeaza procurorii? Pe denunturi si denuntatori. Emit niste pareri. Repet, nicio dovada.
  • In cazul procurorului sef situatia este mai absurda. De fiecare data, acesta a fost numit de LC Kovesi si CSM. Crede cineva ca eu pot influenta pe dna Kovesi si plenul CSM?
  • Joi, dosarul meu a ajuns sigiliat la biroul comisiei juridice. Niciun coleg nu a consultat acel dosar pana sambata. Acel dosar ramane inchis in biroul comisiei. Sorina Matei a reusit sa publice acel documente la dansa pe blog, aceste data nu s-au scurs de la parlament ci de la procurorul care a instrumentat dosarul.
  • Alexe a avut o revelatie dupa ce a fost arestat: si-a denuntat procurorul. Acesta calatoreste in strainatate si pune poze pe Facebook.
  • Sunt acuzat ca as fi promis procurorului functii in viitor pentru a afla informatii dintr-un dosar facilitand o intalnire cu Ponta. Intalnirea la care nu am participat a avut loc la un an dupa ce dosarul a fost trimis in instanta.
  •  M-am intrebat si eu de ce imediat dupa alegerile prezidentiale am devenit tinta: acest lucru se intampla pentru a ma forta sa fiu denuntator. Vor sa il denunt pe Victor Ponta. Nu am nimic de denuntat despre activitatea lui Victor Ponta.
  • Aminteam despre dosarul sotiei preseidntelui Iohannis. Am vazut-o cu totii pe sotia lui Liviu Dragnea pentru o acuzatie minora.
  • Procurorii se chinuie de un an de zile sa ii faca un dosar si sotiei lui Victor Ponta. Vreti sa va spun de unde am informatia asta? De pe site-ul comisarul.ro.
  • Lumea da vina pe noi pe parlamentari pentru acest spectacol al catuselor.
  • Nu putem sa construim o tara ca o inchisoare.
Ghita a fost aplaudat de cativa deputati. Nimeni nu s-a inscris pentru a lua cuvantul.
Comisia juridica a Camerei Deputatilor a aprobat marti cererea DNA privind incuviintarea retinerii lui Sebastian Ghita, dar nu si arestarii, pentru ca nu a fost intrunit numarul de voturi necesar avizarii.

Dosarul trimis de DNA Camerei Deputatilor are cinci volume, insumand aproximativ 1.300 de file, iar Sebastian Ghita este acuzat de folosirea in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii, dare de mita, santaj, cumparare de influenta si conducerea unui vehicul fara permis de conducere.

Potrivit procedurilor parlamentare, Comisia juridica urmeaza sa intocmeasca doua rapoarte, unul cu privire la cererea de incuviintare a cererii de retinere a lui Ghita si celalalt pe cererea privind arestarea preventiva.

Procurorii DNA il acuza pe fostul deputat PSD de:
  • doua (2) infractiuni de dare de mita, 
  • doua (2) infractiuni de folosire, in orice mod, direct sau indirect, de informatii ce nu sunt destinate publicitatii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii,
  • santaj, 
  • cumparare de influenta, 
  • conducerea unui vehicul fara permis de conducere

***

In acest dosar, DNA s-ar baza pe cinci denunturi, 35 de martori si martori cu identitate protejata, scrie jurnalista Sorina Matei pe blogul sau. Printre denuntatori s-ar numara fostii apropiati ai lui Ghita, Razvan Alexe si Marcel Pavaleanu, precum si afaceristul Theodor Berna (fondatorul firmei de constructii Tehnologica Radion, care sustine ca ar fi fost santajat de Ghita prin intermediul Realitatea TV) si seful Serviciului Rutier Prahova.

Reamintim ca DNA a cerut incuviintarea Camerei Deputatilor pentru retinerea si arestarea preventiva a lui Sebastian Ghita. DNA a mai cerut, iar Curtea Suprema a aprobat, arestarea urmatorilor suspecti in dosar: Liviu Tudose, procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Prahova, Aurelian Mihaila, adjunctul procurorului general al PCA Prahova, Viorel Dosaru, seful IPJ Prahova, si Constantin Ispas, sef DGA Prahova.

Ghita este implicat intr-un dosar care fusese inchis in 2014 de procurorul Lucian Papici (plecat intre timp din DNA), dar redeschis in 26 februarie 2016 in urma cererii adjunctului sefei DNA, Calin Nistor.In acest dosar, chestorul Viorel Dosaru, fostul sef al Inspectoratului de Politie Prahova, este acuzat de procurori ca ar fi primit mita ca sa ii divulge lui Razvan Alexe (un apropiat al gruparii Sebastian Ghita - Mircea Cosma) informatii confidentiale. In acelasi dosar sunt implicati si Aurelian Mihaila (fost procuror general adjunct al Parchetului Curtii de Apel Ploiesti) si Ionut Botnaru (fost sef DIICOT Ploiesti, acum procuror general al Parchetului Curtii de Apel Ploiesti, numit in functie de Tiberiu Nitu).
In dosarul aflat la Parlament si citat de Sorina Matei apar informatii despre martorii si denuntatorii lui Sebastian Ghita. Un martor arata ca Razvan Alexe (interlop care a devenit membru al cercului politico-financiar din jurul familie lui Mircea Cosma, seful CJ Prahova) a incercat sa obtina informatii din dosarul care-l viza instrumentat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, dar si o solutionare favorabila a dosarului, iar pentru asta a apelat la Vlad Cosma (parlamentar PSD, fiul lui Mircea Cosma) care, la randul sau, i-ar fi cerut ajutorul lui Sebastian Ghita. Martorul sustine ca Sebastian Ghita le-ar fi spus lui Razvan Alexe si Vlad Cosma ca sunt supravegheati de procurori, potrivit sursei citate.

Procurorul general al PCA Ploiesti, Liviu Tudose, ar fi confirmat declaratia unuia dintre martori spunand ca il stie pe Ghita si ca "este posibil" ca in 2013 Ghita sa fi venit la locuinta sa din Paulesti, judetul Prahova, pentru a-i solicita furnizarea unor informatii din dosarul instrumentat. Procurorul general al PCA Ploiesti a mai spus in fata procurorilor DNA ca "este posibil" sa-l fi informat pe Ghita Sebastian  despre numele procurorului de caz si al ofiterilor delegati in cauza. Liviu Tudose nu mai stie insa daca i-a spus lui Ghita si despre masurile de supraveghere tehnica dispuse in dosar, arata Sorina Matei.

Tot Liviu Tudose a recunoscut in fata procurorilor DNA ca la inceputul lui 2014, impreuna cu Sebastian Ghita a mers la intalnirea cu Victor Ponta (la acel moment premier si un apropiat al lui Sebastian Ghita) care i-a oferit o functie de conducere, respectiv director DLAF sau o functie de executie in cadrul Oficiului pentru Spalarea Banilor, propunere cu care acesta a fost de acord, dar care nu a mai fost materializata.

Intr-o declaratie data pentru site-ul Stiripesurse.ro, Sebastian Ghita a confirmat intalnirea procurorului cu premierul Victor Ponta, dar sustine ca nu a participat la evenimentul privat cu cei doi si nici nu a asistat la intalnirea de la Guvern: "Procurorul Tudose a dorit sa mearga la Ponta pentru a-i inmana o invitatie la un concert la Filarmonica Ploiesti. La concertul cu copiii talentati de la Liceul de muzica din Ploiesti, concerta si fiica procurorului, Ana Antonia Tudose. Victor Ponta promisese procurorului la un eveniment privat ca va veni la Filarmonica din Ploiesti. Eu nu am participat nici la evenimentul privat cu Victor Ponta si procurorul Tudose si nici la discutia de la guvern dintre cei doi", a spus Sebastian Ghita.


Citeste mai multe despre   

Sebastian Ghita: Klaus Iohannis este in pragul demisiei din cauza unui posibil dosar pe care, cumva, sotia sa il poate avea

Sebastian Ghita: Klaus Iohannis este in pragul demisiei din cauza unui posibil dosar pe care, cumva, sotia sa il poate avea

de Alina Neagu     HotNews.ro
Miercuri, 30 martie 2016, 14:00 Actualitate | Politic

Sebastian Ghita
Foto: Agerpres
Deputatul Sebastian Ghita le-a cerut miercuri colegilor sai parlamentari sa respinga cererile DNA de retinere si arestare preventiva formulate pe numele sau, el sustinand ca Legislativul este supus unei presiuni uriase, iar arestarea este folosita in Romania ca instrument modern de tortura pentru a obtine noi denunturi. De asemenea, Sebastian Ghita a sustinut, in fata Parlamentului, ca "Vreau sa va spun adevarul. Traim astazi intr-o Romanie in care presedintele Klaus Iohannis este in pragul demisiei din cauza unui posibil dosar pe care, cumva, sotia sa il poate avea. Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, e amenintat pe surse cu dosare si perchezitii la fostii colaboratori. Presedintele Camerei Deputatilor, Valeriu Zgonea, are doua dosare in lucru. Fosti prim-ministri ai Romaniei au fost arestati, au dosare sau au dosare in lucru. Procurorul general a fost demis cu un dosar. Sefi de servicii de informatii au dosare, sefii tuturor partidelor din Romania sunt in instanta sau au dosare, inclusiv Vasile Blaga si Alina Gorghiu."
Sebastian Ghita a adaugat ca "Sefii tuturor institutiilor media au dosare. Mii de medici, de profesori, de oameni de afaceri si functionari au dosare. Mii de firme romanesti au fost distruse cu dosare. Care este rezultatul? Romania a pierdut 5 miliarde de euro din bani europeni."

El sustine ca se cere arestarea sa pentru a-l forta sa devina denuntatorul lui Victor Ponta si ca de un an i se sugereaza sa faca acest denunt. "De ce vor capul lui Ponta? Pentru ca a refuzat sa faca anumite compromisuri. Pentru ca si-a facut datoria cu demnitate. Pentru ca astazi are o cota de popularitate mai mare decat puternicii zilei. Declar public astazi, aici, in fata dvs: nu am nimic de denuntat despre activitatea lui Victor Ponta. Aminteam despre dosarul sotiei presedintelui Iohannis. Am vazut-o cu totii pe sotia lui Liviu Dragnea inculpata pentru o fapta minora petrecuta acum 10 ani. Acuzatia grava era ca nu si-a sanctionat doua colege de birou care au intarziat la program. Am aflat o alta informatie secreta dintr-un dosar al procurorilor de la DNA Ploiesti. Se chinuie de trei luni sa-i faca un dosar si sotiei lui Victor Ponta in speranta ca vor fabrica inca un alt dosar acestei familii. Am informatia de pe site-ul comisarul.ro".

"Votul de astazi nu va insemna blocarea justitiei, ci respingerea ferma a unei practici abuzive - arestarea inaintea judecatii. Parlamentul Romaniei este supus unei presiuni uriase folosindu-se toate mijloacele politice, mediatice si juridice. Care este scopul presiunii? Este cel pe care multi dintre dvs il soptiti pe culoare, il soptiti in familii, il soptiti cu prietenii dvs - instaurarea fricii prin hartuire si folosirea arestarii ca instrument modern de tortura pentru a obtine noi denunturi. Toata societatea romaneasca pare astazi paralizata de frica", a mai sustinut  Sebastian Ghita, in plenul Camerei Deputatilor.