În mod cert preferă aşa-numitele „ţinte moi/elastice” (soft targets), adică cetăţenii obişnuiţi, deoarece riscurile de a fi detectaţi şi împiedicaţi de către personalul de pază şi control e redus iar numărul de victime e mare. Asta pentru că se aleg ore de vârf, când există trafic uman masiv. Nu-i aşa că, dacă prin absurd, Doamne-fereşte, aţi vrea să deveniţi terorişti parcă aţi alege nişte ţinte mai dificile, mai încărcate de simbolism? De pildă aduceţi-vă aminte că o parte din atacatorii din 11 septembrie 2001 din SUA au ales clădirea Pentagonului, sediul puterii militare a superputerii de peste ocean. Însă tinerii europeni de origine magrebiană, adesea marginali, săraci, şomeri şi fără educaţie, ba şi cu trecut infracţional mărunt (găinari, mici dealeri de droguri, proxeneţi) sunt îndoctrinaţi eficient de fel de fel de imami sau muftii dubioşi, care le spun că orice metodă e bună pentru a îi face pe plac lui Allah, luând vieţile „infidelilor”. Din păcate puşcăriile franceze şi belgiene au devenit locuri de indoctrinare islamică garantată. Micii infractori învaţă de la „mentori” salafişti de ocazie cum să fie „iertaţi” de divinitate.
Ce mai contează că omori un ministru sau un şef de servicii de informaţii ori nişte bieţi studenţi sau pensionari aleşi aleatoriu din mulţime? Faţă de teroriştii comunişti germani (Facţiunea Armata Roşie), italieni (Brigăzile roşii) sau cei separatişti başti (ETA) de acum trei sau patru decenii, de multe ori inşi inteligenţi şi şcoliţi, care alegeau adesea cu grijă ţintele, le urmăreau şi le eliminau în mod spectaculos, evitând uneori pierderile colaterale (adică civilii neinteresanţi, aflaţi ocazional in locul atacurilor), magrebienii în cauză sunt nişte primitivi furioşi, needucaţi, dornici să omoare la gramadă cât mai mulţi şi să scape odată de viaţa asta care le aduce doar frustrări şi umiliri, apoi să obţină acces la zecile de virgine pe care alţii, mai „înţelepţi” decât ei, le-au spus că le vor avea, pentru că aşa zice Coranul. Da, ştiu că sună ciudat, dar mulţi fanatici, precum aceşti tineri musulmani fără viitor din Bruxelles şi Paris, nici nu sunt in stare să citească cap-coadă cartea sfântă a Islamului. Găsesc „rezumate” şi citate trunchiate pe net, exact precum studenţii mei cei mai leneşi, care evită lecturarea textelor dificile pentru seminar. Au încredere în cei care îi indoctrinează. Adică sunt gata să moară pentru o fericire ipotetică, promisă de alţii, fără să poată verifica şi ei „la sursă” autenticitatea. Nu că respectivul Coran nu ar fi tradus in limba franceză…Doar că unora le e greu să şi citească mai mult de câteva pagini.
In mod ciudat – şi aş vrea să fiu contrazis de veun cititor isteţ, nu am auzit până acum un imam moderat, prestigios, din Occident sau din lumea arabă (de pildă muftiul Egiptului) să iasă pe un post tv. cu audienţă şi să le spună public acestor exaltaţi că nu vor ajunge la Allah ci eventual la Satana, iar virginele sunt o poveste pentru naivi. Şi că Allah şi Mahomed NU acceptă sinuciderea credincioşilor, nici uciderea unor nevinovaţi. Nu ştiu cât ar ajuta dar am sentimentul că pe unii, mai puţin decişi, i-ar putea descuraja…
Revin la atacurile din Bruxelles. Reţeta e fără greş din punctul de vedere al „creierelor” planificatoare, cu excepţia situaţiilor rare când centura explozivă nu funcţionează sau când atentatorului i se face brusc teamă, sau îşi adice aminte că mai are ceva urgent de rezolvat (poate il înşeală soţia sau are un frate beţiv şi neajutorat), şi o scoate de pe el, aruncând-o undeva unde nu bate la ochi. Da, unii ştiu să fenteze moartea, devenind blatişti în cadrul grupului de atacatori sinucigaşi. Şmecheri cu J la început. Aşa procedase şi Abdeslam la Paris în luna noiembrie a anului trecut, şi desigur că nu din motive etice sau morale. Poate că anchetatorii franco-belgieni ne vor comunica ce a fost în mintea teroristului, asta dacă îi vor sparge sistemul psihologic defensiv bine pus la punct.
M-am intrebat şi cum pot comite aceşti băieţi cu minţile tulburi atacuri cu bombă în locuri aglomerate din metropole precum Bruxelles şi Paris, ştiind că e nu doar posibil, dar şi probabil să ucidă şi musulmani, coreligionari de-ai lor. Doar în Bruxelles, în zona Moelebeck (poreclită acum „a doua capitală”, cea europeană, a Daesh, din cauza concentraţiei mare de islamişti) am citit că 15-20% din populaţie ar fi islamică. Deci pui bomba şi ucizi fraţi musulmani – adio Rai, adio virgine, la judecată poate că Allah milostivul îţi va reproşa şi sinuciderea. Asta dacă mai e valabil Coranul…
Am citit intr-o revistă specializată în studii despe terorism că există o doctrină numită Al Tatarrus, ce permite chipurile acestor jihadişti să ucidă accidental şi musulami dacă ţintele (creştinii, evreii etc) sunt înconjurate de musulmani, pe post de „scut” şi nu pot fi separate cumva. [1] Desigur, cei mai mulţi imami moderaţi îţi vor spune că nu e valabil aşa ceva, că e o erezie. Da, dar sunt şi unii preoţi radicali, care afirmă contrariul. Poate nu ştiaţi dar şi Al Qaeda şi ISIS au ucis mai mulţi musulmani decât non-muuslmani în atacurile lor din Orientul Mijlociu, Africa şi Europa. [2] De trei-patru ori mai mulţi. Asta ar trebui să spună constant pe posturile TV politicienii europeni, dar şi muftii din Occident. Un ideolog al Al Qaeda, Abu Yahya al-Libi, a dezvoltat acum un deceniu acest concept controversat – Al Tatarrus, spre a justifica hecatomba de victime musulmane inocente. [3] Dar chiar şi “super-teroristul” Osama Bin Laden, cândva prin 2003, într-o scrisoare către Abu Musab Al Zarkawi, un jihadist extrem de brutal, liderul grupului salafist Tanzim Qaidat al-Jihad fi Bilad al-Rafidayn (şi unul din părinţii fondatori ai viitorului Daesh) îi cerea acestuia să nu mai ucidă şiiţi la întâmplare, civili nevinovaţi deoarece loveşte în unitatea de luptă a Islamului contra adversarilor creştini şi evrei. Iar un faimos cleric marocan, Shaykh Abdelbari Zemzemi, în 2008, a afirmat că Al Tatarrus s-ar justifica numai şi numai când neuciderea unor musulmani ar conduce la ocuparea unei ţări islamice de către o populaţie necredincioasă. Atât.
Numai că cei doi fraţi salafişti El Bakraoui, atacatorii din Bruxelles, dintre care unul a mers şi în Siria spre a se “antrena” în stil jihadist, fiind arestat de Turcia şi remis Olandei, nu cunoşteau aceste subtilităţi doctrinare. Nu aveau habar că a ucide civili nevinovaţi şi a te sinucide nu e acceptabil din punctual de vedere clasic al interpretării Coranului. Sau nu le-a păsat? Desigur că avem tot dreptul să îi considerăm barbari, însetaţi de sânge, să îi dispreţuim profound şi fără alte discuţii. Ucigaşii aceştia erau nişte brute fanatizate, nişte Calibani moderni. Războinici de joasă speţă, carne de tun. Buni de lăsat pe câmpul de luptă neîngropaţi, pradă corbilor.
Însă la fel de adevărat e că, pentru “creierele” acestor atacuri, inşi mult mai inteligenţi (strategi şi războinici abili), terorismul e o tactică, una specifică războaielor asimetrice. Nici Daesh, nici Al Qaeda nu au forţele şi capabilităţile necesare spre a ataca Occidentul într-o înfruntare simetrică, un război total, de cucerire şi anihilare a adversarului. Nu că nu ar vrea…Oho! Numai că Occidentul deţine supemaţia militară absolută, nu doar faţă de toată lumea islamică laolaltă ci şi faţă de China, Rusia şi alte puteri emergente. NATO singur, dacă şi-ar pune în minte şi ar avea motiv, ar putea anihila forţa militară a tuturor statelor arabe. Şi mai există şi supremaţia economică şi ştiinţifică a UE faţă de lumea islamică. De aici şi umilinţa, frustrarea.
Aşa încât terorismul e semnul războiului asimetric, pe termen lung, menit să slăbească forţa vitală a Occidentului, să producă o ruptură gravă între guverne şi populaţii. Dacă oamenii văd că statul nu îi poate apăra de terorişti, de ce i-ar mai fi loiali? Ca să evităm demoralizarea în masă şi înstrăinarea populaţiei de state, de guverne, trebuie ca acestea să demonstreze că înţeleg logica teroriştilor şi să îi combată mai eficient, prin cooperare multinaţională şi acţiuni mult mai curajoase. Cum ar fi înconjurarea cu armata a cartierului Moelebeck si scotocirea casă cu casă, capturarea jihadiştilor, judecarea şi condamnarea lor. Dar, de ce nu, chiar şi exproprierea familiilor teroriştilor de case şi alte bunuri, expulzarea rapidă a unor imami radicali, control mărit asupra moscheilor, tolerarea doar a unora dintre ele. Sau inclusiv restricţionarea temporară a acccesului la internet în anumite zone suspecte. Cineva vorbea şi de tactici de “dez-islamizare”, cum ar fi avantaje socio-economice pentru cei care renunţă public la religie. Totul spre a crea o forţă de presiune şi descurajare pe termen lung, care să diminueze capacitatea de coagulare şi eficienţa reţelelor teroriste.
NOTE
1. Jack Barclay, “Al-Tatarrus: al-Qaeda’s Justification for Killing Muslim Civilians”, Terrorism Monitor Volume: 8, Issue: 34, 9 September 2010, http://www.jamestown.org/programs/tm/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=36803&cHash=a672f81bc8#.VvPJ1dKLTDc
2. https://www.ctc.usma.edu/Deadly%20Vanguards_Complete_L.pdf
3.
http://www.spiegel.de/international/world/surprising-study-on-terrorism-al-qaida-kills-eight-times-more-muslims-than-non-muslims-a-660619.html
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu