În principal, există două motive pentru care creştinii sărbătoresc Învierea Domnului la date diferite.
Primul este că Biserica Ortodoxă foloseşte
Calendarul Iulian, în timp ce restul creştinilor folosesc Calendarul
Gregorian. Calendarul Iulian este cu 13 zile în urma celui Gregorian.
În 1582, Papa Grigore al XIII-lea a decis
să reformeze calendarul după care funcţionează Biserica Catolică. Noul
calendar a primit numele de Calendarul Gregorian, este mai precis din
punct de vedere astronomic decât cel Iulian şi este folosit în prezent
de aproape toată lumea. Calendarul creat de Iulius Cezar era cu 11
minute prea lung, iar, de-a lungul secolelor, s-a decalat faţă de
fenomenele naturale, precum schimbarea anotimpurilor.
În consecinţă, în timpul pontificatului
lui Grigore, echinocţiul de primăvară, de exemplu, nu mai pica pe 21
martie – dată convenită de preoţi în anii ‘300 pentru echinocţiu.
Astfel, Papa a tăiat, pur şi simplu, 13 zile dintr-un an, pentru a
reface echilibrul. În plus, anii centenari, precum 1900 şi 2000, pot fi
bisecţi numai dacă sunt divizibili cu 400.
În 1923, un sinod al Bisericilor Ortodoxe a
fost convocat la Constantinopol şi a luat o decizie foarte
controversată la acea dată. Bisericile participante au hotărât să preia
Calendarul Gregorian pentru aproape toate sărbătorile, cu excepţia
Paştelui, a cărui dată este calculată în continuare după Calendarul
Iulian.
În consecinţă, catolicii, protestanţii şi
ortodocşii pe rit nou sărbătoresc Crăciuniul, Boboteaza şi alte
sărbători simultan, însă Paştele şi sărbătorile corelate, precum
Înălţarea Domnului, pică în date diferite.
Ocazional, data Paştelui coincide pentru
toţi creştinii. Acest lucru se întâmplă atunci când prima lună plină de
după echinocţiu are loc târziu, după 3 aprilie. Fenomenul a avut loc în
2010, 2011, 2014 şi va mai avea loc în 2017 şi în 2034.
În primele trei secole ale creştinismului,
nu exista o dată universală pentru Învierea Domnului. Bisericile din
diferite părţi ale lumii urmau tradiţii diferite. Unii creştini
sărbătoreau Paştele în prima duminică după Pesah, supranumit “Paştele
evreiesc”, alţii în aceeaşi zi.
Această problemă a fost ridicată de
preoţii care au luat parte la primul Sinod Ecumenic, din 325, de la
Niceea. Ei au stabilit o formă de calcul pentru a stabili data Paştelui
în concordanţă cu desfăşurarea evenimentelor din Biblie.
Astfel, Paştele este sărbătorit în prima
duminică de după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară, dar
numai dacă aceasta pică după Pesah. Pentru a se asigura că nu există
confuzii în legătură cu echinocţiul, preoţii au convenit să fixeze data
acestuia pentru 21 martie (în prezent, 3 aprilie în Calendarul Iulian).
În epoca modernă, însă, Biserica Catolică
şi cele Protestante au decis să nu mai respecte faptul că Paştele
creştin ar trebui să pice după cel Evreiesc.
Sursa: news.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu