duminică, 13 martie 2016

”Der Spiegel” scrie despre Klaus Iohannis sub titlul ”Diletantul”

12 Mar 2016 - 20:35
Preşedintele de origine germană al României, Klaus Iohannis, şi-a preluat funcţia cu mari promisiuni de reforme, dar mandatul lui este ”un dezastru”, scrie ”Der Spiegel”, într-un articol critic la adresa preşedintelui, intitulat ”Şeful statului român Iohannis: Diletantul”.
”Preşedintele de origine germană al României, Klaus Iohannis, şi-a preluat funcţia cu mari promisiuni de reforme, dar mandatul lui este un dezastru. Acum s-a certat şi cu eroii Revoluţiei din 1989”, scrie ”Der Spiegel”, referindu-se la retragerea distincţiei acordate lui Laszlo Tokes şi amintind că, pentru lupta sa împotriva comunismului, acesta a primit în 2009 Ordinul ”Steaua României”, cea mai înaltă distincţie a statului român.
Publicaţia germană notează că multora nu le-a convenit acest lucru, deoarece Tokes este un apărător al drepturilor minorităţii maghiare din România.
”El mai este şi un critic nemilos al naţionaliştilor români şi al vechii elite naţional-comuniste a Securităţii, ai căror urmaşi se află şi acum în funcţii cheie ale puterii din România”, se arată în articol.
”Der Spiegel” menţionează că retragerea ordinului lui Laszlo Tokes a revoltat mulţi intelectuali români, activişti ai societăţii civile - printre ei aflându-se mulţi care nu împărtăşesc valorile controversatului preot în ceea ce priveşte situaţia minorităţilor din România, iar Societatea Timişoara, una dintre cele mai importante organizaţii privind Revoluţia din 1989 îl acuză pe Iohannis că îi interzice lui Tokes dreptul consfinţit la propria părere.
”Iohannis ar face mai bine să retragă Ordinul Steaua României unor politicieni precum fostul premier Adrian Năstase care sunt condamnaţi definitiv pentru fapte de corupţie - aşa cum prevăd regulile pentru acordarea distincţiei”, susţine publicaţia.
În articol se aminteşte că, la începutul mandatului în decembrie 2014, în aproape aceeaşi perioadă cu sărbătorirea a 25 de ani de la căderea regimului Ceauşescu, Iohannis a promis o “Românie a lucrului bine făcut”: democratică, un stat de drept, lipsită de corupţie.
”În loc să se ţină de cuvânt, preşedintele a devenit cunoscut în primul rând pentru deciziile sale prost gândite. Mulţi votanţi sunt dezamăgiţi, analiştii îl acuză de un mandat diletantist şi se plâng că deseori tace”, scrie ”Der Spiegel”.

”Asta este marca lui Iohannis. Fie că e vorba despre teme de politică internă, cazuri de corupţie sau legi controversate - adeseori când vocea sa de şef de stat s-ar impune el tace sau postează un text scurt pe Facebook. Când promulgă legi nu e prea atent ce face. În decembrie anul trecut a promulgat o lege privind acordarea de pensii speciale aleşilor locali, lege care slujea doar intereselor elitei politice. Jenant pentru Iohannis: la scurt timp după, legea a fost declarată neconstituţională”, continuă articolul.
”Der Spiegel” scrie şi despre atitudinea preşedintelui Iohannis faţă de lupta împotriva corupţiei:
”Cu banalităţi Iohannis îndeamnă periodic la lupta împotriva corupţiei, cere mai multă transparenţă, dar, aşa cum au indicat jurnaliştii de investigaţie ai platformei anticorupţie Rise Project anul trecut în august, există neconcordanţe serioase în declaţia de avere a lui Iohannis. Potrivit Rise acesta nu a declarat între 2005 şi 2008 115.000 de euro proveniţi din încasări de chirie. Recent Iohannis polemiza împotriva confiscării averii mogulului media Dan Voiculescu, condamnat la zece ani de închisoare într-un proces de corupţie cu daune de milioane. După un val de indignare publică şi pierderea a 20.000 de like-uri pe pagina de Facebook, Iohannis a afirmat necăjit: < Mulţumesc, am înţeles mesajul >”, notează publicaţia.

News.ro
Citeşte mai multe despre:   klaus iohannis
17 ianuarie 2015, 13:17 de Cristina Răduţă Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (10 voturi) cuvinte cheie: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 100 comentarii 1170 share 3 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Medicul rezident care i-a scris cu disperare lui Klaus Iohannis a primit răspuns. Nu de la preşedinte, ci tot de la un doctor: „Sper că vom învinge!” Gabriela Profir este medicul rezident care i-a scris preşedintelui României FOTO Facebook Gabriela Profir După ce medicul rezident Gabriela Profir a notat într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Klaus Iohannis condiţiile grele în care trebuie să muncească rezidenţii, aceasta a publicat pe o reţea de socializare părerea unui medic cu privire la următorul pas în încercare de a soluţiona problemele din sistemul sanitar românesc. Ştiri pe aceeaşi temă Scrisoarea unui medic rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în car... Publicitate Primavara aceasta culegi roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. www.provident.ro/imprumut-la-domiciliu Sume intre 500 si 10.000 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare. Astfel, Gabriela Profir a postat pe contul său de Facebook un comentariu scris de doctor profesor Mircea Ioan Popa, în care medicul spune că, pentru a merge mai departe în încercarea de a rezolva marile probleme cu care se confruntă medicii rezidenţi din România, este necesară înregistrarea scrisorii pe care a făcut-o publică Gabriela la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului. Redăm mai jos îndemnul medicului. „Multe dintre comentarii sunt <> aşadar, nu le voi comenta. Însă ceea ce eu aş propune este să nu te opreşti la notificarea pe un blog. Probabil că şi blog-urile şi <> au importanţa lor. Însă într-un sistem, această scrisoare ar trebui printată şi depusă, cu număr de înregistrare, la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului, solicitând răspuns în termenul legal în care orice primitor al unei solicitări trebuie să răspundă. Este drept, implică un efort suplimentar, dar aşa trebuie abordate lucrurile chiar dacă rezultatele nu se vor vedea imediat. Deşi este mizerabil salariul de medic, eu sper că medicii buni vor continua să se lupte împotriva celor care îi alungă (de vreo 25 ani se practică o politică de alungare a tinerilor buni din România) şi vor sta aici până vor învinge. Sper că voi ajunge să trăiesc şi să văd acel moment, al restabilirii demnităţii acestei misiuni, pentru că medicina nu este o meserie, medicina este o misiune, este o vocaţie. Sănătate, putere şi toate cele bune, Mircea Popa“ Gabriela Profir a anunţat pe pagina ei de Facebook că oricine doreşte să facă acest lucru poate prelua scrisoarea pe care ea a scris-o, o poate semna şi depune la registratură. De asemenea, medicul rezident susţine că a primit foarte multe mesaje din Republica Moldova în care i se spune că în sistemul sanitar de stat este aceeaşi situaţie. Scrisoarea medicului rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în care un covrig de un leu e prea mult. Nu mai rezist fizic şi psihic“ Bună ziua, Domnule Preşedinte. Abia am ieşit din gardă. În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore şi acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apucă să doarmă abia mâine, după ce vor fi terminat cu externările şi internările de astăzi. După ce câţiva, destui, pacienţi nemulţumiţi le vor fi vorbit urât, ca unor funcţionari publici care trebuie blamaţi pentru cum merge sistemul de sănătate. După ce vor fi luat o cafea şi un corn ca să aibă energie să se răţoiască la alţi colegi pentru a-i intimida şi a obţine un loc la calculator, la care să îşi facă treabă cu imprimarea actelor de care au nevoie pacienţii: externări, scrisori medicale, reţete. referate s.a.m.d. După ce vor fi sunat sau vor fi răspuns, când reuşesc să aibă un minut liber, la apelurile soţiei/soţului că să vadă ce mai fac cei de acasă. Unii dintre colegii mei iau şpaga că să poată luă un taxi spre casă când, la oră 8 pm, îşi termină muncă la spital. Este condamnabil, ştiu. Ţine chiar de codul penal, nu? Că să aibă cu ce cumpără rechizite şcolare copiilor. Am o colegă însărcinată care refuză să intre în concediu prenatal deşi e peste puterile ei să muncească doar pentru că salariul, deja infim, ar deveni jignitor de insuficient. Eu sunt un caz fericit. De la o lună la altă nu rămân cu bani, dar îmi permit să îmi plătesc chiria, mâncarea, abonamentul de metrou. E adevărat, sunt un caz fericit şi pentru că după-amiază muncesc într-o clinică privată, unde consiliez pacienţii în legătură cu stilul de viaţă sănătos, numărul de calorii şi altele asemenea. Dar tot nu am bani să îmi cumpăr un alt tensiometru, pentru că cel vechi mi-a fost furat de pe secţie când aveam stagiul de Pneumologie la Institutul „€œMarius Nasta”. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Îmi doresc să fac medicină. Sunt 9 ani de când am început să o studiez, în ciudă tuturor beţelor care mi se pun în roate. Eu şi colegii mei, cei care încă nu am plecat în străinătate să practicăm această profesie, clacăm. Ne sufocăm sub presiunea socială, aceea care blamează medicii până şi pentru faptul că există. Ne drămuim banii că să ne ajungă până la următoarea zi de salariu, dar ce să vedeţi? Se termină tot timpul la mai puţin de 2 săptămâni după ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc să se poată împrumuta de la părinţi/fraţi/surori/prieteni. Ne este jenă şi ruşine să facem asta, cu împrumutul. Dar e singură variantă sănătoasă la a lua şpagă (nu din dorinţa de a avea cât mai mult, ci din nevoia de a-ţi cumpără un sandwich în timpul gărzii. Ştiu, poate vă vine greu să credeţi). Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursă trântită pe card în fiecare lună, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta în discuţie? Pentru că am fost la bănci, de 3 luni de zile merg la bănci pentru a obţine un credit pentru o locuinţa. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de muncă este pe perioadă determinată de 5 ani. Bursă nici măcar nu figurează în adeverinţă mea de salariu sau pe fluturaş, îmi este greu să înţeleg prin ce mecanism o primim şi de ce se face această groaznică spălare de ochi care a vrut să fie o creştere de salariu. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Unul cu care să pot face o auscultaţie pulmonară sau cardiacă decentă? Cam cât bursă noastră lunară... În spitale ne schimbăm în toaletele destinate pentru uzul pacienţilor. În majoritatea spitalelor în care ne facem stagiile nu avem vestiare şi nu avem suficiente calculatoare astfel încât să nu fie nevoie să ne €œbatem pe ele când facem externări/internări sau când verificăm analizele pacienţilor, pentru a le putea administra cât mai repede şi mai bine tratamentul adecvat. Medicii rezidenţi sunt o molimă pentru România, am impresia. Sunt mizeria de sub preş, oamenii de care toată lumea încearcă să uite că există. Părinţii noştri, cei care ne-au felicitat la început şi s-au bucurat când am ales să studiem medicină, ne blamează că la vârstă noastră (28, 30, 35) nu avem casă, copii, familie şi nici nu ne pregătim încă să o facem, cei mai mulţi dintre noi. Părinţii noştri ştiu că nu avem cu ce. Dar le este greu să se abţină, aşa cum pacienţilor le vine greu să se abţină să nu ne reproşeze că ne mişcăm prea încet, că aşteaptă mult după externări, că ei nu vor să fie văzuţi de un rezident care nu are un halat călcat pe el, ci de un medic specialist. Ştiu că există şi altfel de medici rezidenţi. Cu părinţi cu bani, care îi întreţin, care le oferă casă şi maşină şi vacanţe şi inclusiv posturi în spitalele de stat când îşi termină pregătirea în rezidenţiat. Vrem să avem bani de o supă sau de taxi Dar mai existăm şi noi, ceilalţi, cu zile în care un covrig de un leu e prea mult. Şi vă rog, dar vă rog, chiar să cereţi un raport pentru a va convinge şi Dvs: majoritatea suntem aşa, în ţară sau în Bucureşti. Mimăm. Minţim când suntem întrebaţi de prieteni cum mai e cu viaţă de rezident. După câţiva ani în care te plângi constant că nu mai poţi, că statul face abstracţie de tine, că guvernanţii îţi şterg ochii şi pretenţiile salariale cu o bătaie de joc numită bursă, după ce auzim de la toată lumea, inclusiv de la fostul preşedinte al României, să plecăm dacă nu ne convine situaţia, începem să minţim. Că e acceptabil. Că nu mai trăim ruşinea şi furia pe care le simţim când ne explicăm decizia pentru a rămâne în România să ne practicăm profesia. „Ce medicină visezi tu, mă? Medicină gata, e scrisă. Voi nu aveţi bani să mâncaţi, dar veniţi la spital să învăţaţi medicină. Păi nu sunteţi voi tâmpiţi? Vedeţi-vă, mă, de viaţă voastră. Lăsaţi medicină, că are cine să o facă!” Aşa ne spunea un profesor universitar la stagiu. Am tot rezistat, generaţii după generaţii de studenţi, rezidenţi, specialişti. Suntem într-o situaţie ingrată în care numărăm lunile, zilele în aşteptarea unei schimbări în legătură cu statutul medicului rezident în România. Vreau, vrem să facem medicină. Vrem să facem asta în cel mai profesionist şi corect mod cu putinţă. Vrem să ne permitem cărţi, congrese şi tensiometre. Vrem să ne schimbăm în costumul de spital la vestiar şi să avem bani să ne cumpărăm o supă sau să plătim un taxi spre casă, după gardă, nu din banii de spagă, ci din salariu. Vrem să credem că promisiunile Dvs electorale nu au fost minciuni şi că nu mai durează mult până când starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenţi. Numărăm zilele! Dr. Gabriela Profir După ce „Adevărul“ a publicat scrisoarea medicului rezident în care se vorbeşte despre condiţiile grele de muncă şi salariile foarte mici primite de la stat, un cititor a trimis poza unui talon de salariu al unui medic rezident. Aici se poate vedea foarte clar suma derizorie pe care o încasează lunar un medic rezident. mediavenus.biz Acest secret electricieni au ascuns ani de zile! ECONOMII de până la 75%! Sânii să crească puteți casă și fără silicon! Nevoie de... Ai grasime pe abdomen? Iata metoda secreta prin care poti slabi 1-2 kilograme... Cum să nu mai plătești factura la curent electric! Introduceți in priza... citeste totul despre: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 1170 share 3 inShare +2 (10 voturi)

Citeste mai mult: adev.ro/nibl8i
17 ianuarie 2015, 13:17 de Cristina Răduţă Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (10 voturi) cuvinte cheie: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 100 comentarii 1170 share 3 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Medicul rezident care i-a scris cu disperare lui Klaus Iohannis a primit răspuns. Nu de la preşedinte, ci tot de la un doctor: „Sper că vom învinge!” Gabriela Profir este medicul rezident care i-a scris preşedintelui României FOTO Facebook Gabriela Profir După ce medicul rezident Gabriela Profir a notat într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Klaus Iohannis condiţiile grele în care trebuie să muncească rezidenţii, aceasta a publicat pe o reţea de socializare părerea unui medic cu privire la următorul pas în încercare de a soluţiona problemele din sistemul sanitar românesc. Ştiri pe aceeaşi temă Scrisoarea unui medic rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în car... Publicitate Primavara aceasta culegi roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. www.provident.ro/imprumut-la-domiciliu Sume intre 500 si 10.000 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare. Astfel, Gabriela Profir a postat pe contul său de Facebook un comentariu scris de doctor profesor Mircea Ioan Popa, în care medicul spune că, pentru a merge mai departe în încercarea de a rezolva marile probleme cu care se confruntă medicii rezidenţi din România, este necesară înregistrarea scrisorii pe care a făcut-o publică Gabriela la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului. Redăm mai jos îndemnul medicului. „Multe dintre comentarii sunt <> aşadar, nu le voi comenta. Însă ceea ce eu aş propune este să nu te opreşti la notificarea pe un blog. Probabil că şi blog-urile şi <> au importanţa lor. Însă într-un sistem, această scrisoare ar trebui printată şi depusă, cu număr de înregistrare, la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului, solicitând răspuns în termenul legal în care orice primitor al unei solicitări trebuie să răspundă. Este drept, implică un efort suplimentar, dar aşa trebuie abordate lucrurile chiar dacă rezultatele nu se vor vedea imediat. Deşi este mizerabil salariul de medic, eu sper că medicii buni vor continua să se lupte împotriva celor care îi alungă (de vreo 25 ani se practică o politică de alungare a tinerilor buni din România) şi vor sta aici până vor învinge. Sper că voi ajunge să trăiesc şi să văd acel moment, al restabilirii demnităţii acestei misiuni, pentru că medicina nu este o meserie, medicina este o misiune, este o vocaţie. Sănătate, putere şi toate cele bune, Mircea Popa“ Gabriela Profir a anunţat pe pagina ei de Facebook că oricine doreşte să facă acest lucru poate prelua scrisoarea pe care ea a scris-o, o poate semna şi depune la registratură. De asemenea, medicul rezident susţine că a primit foarte multe mesaje din Republica Moldova în care i se spune că în sistemul sanitar de stat este aceeaşi situaţie. Scrisoarea medicului rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în care un covrig de un leu e prea mult. Nu mai rezist fizic şi psihic“ Bună ziua, Domnule Preşedinte. Abia am ieşit din gardă. În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore şi acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apucă să doarmă abia mâine, după ce vor fi terminat cu externările şi internările de astăzi. După ce câţiva, destui, pacienţi nemulţumiţi le vor fi vorbit urât, ca unor funcţionari publici care trebuie blamaţi pentru cum merge sistemul de sănătate. După ce vor fi luat o cafea şi un corn ca să aibă energie să se răţoiască la alţi colegi pentru a-i intimida şi a obţine un loc la calculator, la care să îşi facă treabă cu imprimarea actelor de care au nevoie pacienţii: externări, scrisori medicale, reţete. referate s.a.m.d. După ce vor fi sunat sau vor fi răspuns, când reuşesc să aibă un minut liber, la apelurile soţiei/soţului că să vadă ce mai fac cei de acasă. Unii dintre colegii mei iau şpaga că să poată luă un taxi spre casă când, la oră 8 pm, îşi termină muncă la spital. Este condamnabil, ştiu. Ţine chiar de codul penal, nu? Că să aibă cu ce cumpără rechizite şcolare copiilor. Am o colegă însărcinată care refuză să intre în concediu prenatal deşi e peste puterile ei să muncească doar pentru că salariul, deja infim, ar deveni jignitor de insuficient. Eu sunt un caz fericit. De la o lună la altă nu rămân cu bani, dar îmi permit să îmi plătesc chiria, mâncarea, abonamentul de metrou. E adevărat, sunt un caz fericit şi pentru că după-amiază muncesc într-o clinică privată, unde consiliez pacienţii în legătură cu stilul de viaţă sănătos, numărul de calorii şi altele asemenea. Dar tot nu am bani să îmi cumpăr un alt tensiometru, pentru că cel vechi mi-a fost furat de pe secţie când aveam stagiul de Pneumologie la Institutul „€œMarius Nasta”. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Îmi doresc să fac medicină. Sunt 9 ani de când am început să o studiez, în ciudă tuturor beţelor care mi se pun în roate. Eu şi colegii mei, cei care încă nu am plecat în străinătate să practicăm această profesie, clacăm. Ne sufocăm sub presiunea socială, aceea care blamează medicii până şi pentru faptul că există. Ne drămuim banii că să ne ajungă până la următoarea zi de salariu, dar ce să vedeţi? Se termină tot timpul la mai puţin de 2 săptămâni după ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc să se poată împrumuta de la părinţi/fraţi/surori/prieteni. Ne este jenă şi ruşine să facem asta, cu împrumutul. Dar e singură variantă sănătoasă la a lua şpagă (nu din dorinţa de a avea cât mai mult, ci din nevoia de a-ţi cumpără un sandwich în timpul gărzii. Ştiu, poate vă vine greu să credeţi). Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursă trântită pe card în fiecare lună, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta în discuţie? Pentru că am fost la bănci, de 3 luni de zile merg la bănci pentru a obţine un credit pentru o locuinţa. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de muncă este pe perioadă determinată de 5 ani. Bursă nici măcar nu figurează în adeverinţă mea de salariu sau pe fluturaş, îmi este greu să înţeleg prin ce mecanism o primim şi de ce se face această groaznică spălare de ochi care a vrut să fie o creştere de salariu. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Unul cu care să pot face o auscultaţie pulmonară sau cardiacă decentă? Cam cât bursă noastră lunară... În spitale ne schimbăm în toaletele destinate pentru uzul pacienţilor. În majoritatea spitalelor în care ne facem stagiile nu avem vestiare şi nu avem suficiente calculatoare astfel încât să nu fie nevoie să ne €œbatem pe ele când facem externări/internări sau când verificăm analizele pacienţilor, pentru a le putea administra cât mai repede şi mai bine tratamentul adecvat. Medicii rezidenţi sunt o molimă pentru România, am impresia. Sunt mizeria de sub preş, oamenii de care toată lumea încearcă să uite că există. Părinţii noştri, cei care ne-au felicitat la început şi s-au bucurat când am ales să studiem medicină, ne blamează că la vârstă noastră (28, 30, 35) nu avem casă, copii, familie şi nici nu ne pregătim încă să o facem, cei mai mulţi dintre noi. Părinţii noştri ştiu că nu avem cu ce. Dar le este greu să se abţină, aşa cum pacienţilor le vine greu să se abţină să nu ne reproşeze că ne mişcăm prea încet, că aşteaptă mult după externări, că ei nu vor să fie văzuţi de un rezident care nu are un halat călcat pe el, ci de un medic specialist. Ştiu că există şi altfel de medici rezidenţi. Cu părinţi cu bani, care îi întreţin, care le oferă casă şi maşină şi vacanţe şi inclusiv posturi în spitalele de stat când îşi termină pregătirea în rezidenţiat. Vrem să avem bani de o supă sau de taxi Dar mai existăm şi noi, ceilalţi, cu zile în care un covrig de un leu e prea mult. Şi vă rog, dar vă rog, chiar să cereţi un raport pentru a va convinge şi Dvs: majoritatea suntem aşa, în ţară sau în Bucureşti. Mimăm. Minţim când suntem întrebaţi de prieteni cum mai e cu viaţă de rezident. După câţiva ani în care te plângi constant că nu mai poţi, că statul face abstracţie de tine, că guvernanţii îţi şterg ochii şi pretenţiile salariale cu o bătaie de joc numită bursă, după ce auzim de la toată lumea, inclusiv de la fostul preşedinte al României, să plecăm dacă nu ne convine situaţia, începem să minţim. Că e acceptabil. Că nu mai trăim ruşinea şi furia pe care le simţim când ne explicăm decizia pentru a rămâne în România să ne practicăm profesia. „Ce medicină visezi tu, mă? Medicină gata, e scrisă. Voi nu aveţi bani să mâncaţi, dar veniţi la spital să învăţaţi medicină. Păi nu sunteţi voi tâmpiţi? Vedeţi-vă, mă, de viaţă voastră. Lăsaţi medicină, că are cine să o facă!” Aşa ne spunea un profesor universitar la stagiu. Am tot rezistat, generaţii după generaţii de studenţi, rezidenţi, specialişti. Suntem într-o situaţie ingrată în care numărăm lunile, zilele în aşteptarea unei schimbări în legătură cu statutul medicului rezident în România. Vreau, vrem să facem medicină. Vrem să facem asta în cel mai profesionist şi corect mod cu putinţă. Vrem să ne permitem cărţi, congrese şi tensiometre. Vrem să ne schimbăm în costumul de spital la vestiar şi să avem bani să ne cumpărăm o supă sau să plătim un taxi spre casă, după gardă, nu din banii de spagă, ci din salariu. Vrem să credem că promisiunile Dvs electorale nu au fost minciuni şi că nu mai durează mult până când starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenţi. Numărăm zilele! Dr. Gabriela Profir După ce „Adevărul“ a publicat scrisoarea medicului rezident în care se vorbeşte despre condiţiile grele de muncă şi salariile foarte mici primite de la stat, un cititor a trimis poza unui talon de salariu al unui medic rezident. Aici se poate vedea foarte clar suma derizorie pe care o încasează lunar un medic rezident. mediavenus.biz Acest secret electricieni au ascuns ani de zile! ECONOMII de până la 75%! Sânii să crească puteți casă și fără silicon! Nevoie de... Ai grasime pe abdomen? Iata metoda secreta prin care poti slabi 1-2 kilograme... Cum să nu mai plătești factura la curent electric! Introduceți in priza... citeste totul despre: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 1170 share 3 inShare +2 (10 voturi)

Citeste mai mult: adev.ro/nibl8i
17 ianuarie 2015, 13:17 de Cristina Răduţă Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (10 voturi) cuvinte cheie: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 100 comentarii 1170 share 3 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Medicul rezident care i-a scris cu disperare lui Klaus Iohannis a primit răspuns. Nu de la preşedinte, ci tot de la un doctor: „Sper că vom învinge!” Gabriela Profir este medicul rezident care i-a scris preşedintelui României FOTO Facebook Gabriela Profir După ce medicul rezident Gabriela Profir a notat într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Klaus Iohannis condiţiile grele în care trebuie să muncească rezidenţii, aceasta a publicat pe o reţea de socializare părerea unui medic cu privire la următorul pas în încercare de a soluţiona problemele din sistemul sanitar românesc. Ştiri pe aceeaşi temă Scrisoarea unui medic rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în car... Publicitate Primavara aceasta culegi roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. www.provident.ro/imprumut-la-domiciliu Sume intre 500 si 10.000 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare. Astfel, Gabriela Profir a postat pe contul său de Facebook un comentariu scris de doctor profesor Mircea Ioan Popa, în care medicul spune că, pentru a merge mai departe în încercarea de a rezolva marile probleme cu care se confruntă medicii rezidenţi din România, este necesară înregistrarea scrisorii pe care a făcut-o publică Gabriela la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului. Redăm mai jos îndemnul medicului. „Multe dintre comentarii sunt <> aşadar, nu le voi comenta. Însă ceea ce eu aş propune este să nu te opreşti la notificarea pe un blog. Probabil că şi blog-urile şi <> au importanţa lor. Însă într-un sistem, această scrisoare ar trebui printată şi depusă, cu număr de înregistrare, la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului, solicitând răspuns în termenul legal în care orice primitor al unei solicitări trebuie să răspundă. Este drept, implică un efort suplimentar, dar aşa trebuie abordate lucrurile chiar dacă rezultatele nu se vor vedea imediat. Deşi este mizerabil salariul de medic, eu sper că medicii buni vor continua să se lupte împotriva celor care îi alungă (de vreo 25 ani se practică o politică de alungare a tinerilor buni din România) şi vor sta aici până vor învinge. Sper că voi ajunge să trăiesc şi să văd acel moment, al restabilirii demnităţii acestei misiuni, pentru că medicina nu este o meserie, medicina este o misiune, este o vocaţie. Sănătate, putere şi toate cele bune, Mircea Popa“ Gabriela Profir a anunţat pe pagina ei de Facebook că oricine doreşte să facă acest lucru poate prelua scrisoarea pe care ea a scris-o, o poate semna şi depune la registratură. De asemenea, medicul rezident susţine că a primit foarte multe mesaje din Republica Moldova în care i se spune că în sistemul sanitar de stat este aceeaşi situaţie. Scrisoarea medicului rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în care un covrig de un leu e prea mult. Nu mai rezist fizic şi psihic“ Bună ziua, Domnule Preşedinte. Abia am ieşit din gardă. În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore şi acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apucă să doarmă abia mâine, după ce vor fi terminat cu externările şi internările de astăzi. După ce câţiva, destui, pacienţi nemulţumiţi le vor fi vorbit urât, ca unor funcţionari publici care trebuie blamaţi pentru cum merge sistemul de sănătate. După ce vor fi luat o cafea şi un corn ca să aibă energie să se răţoiască la alţi colegi pentru a-i intimida şi a obţine un loc la calculator, la care să îşi facă treabă cu imprimarea actelor de care au nevoie pacienţii: externări, scrisori medicale, reţete. referate s.a.m.d. După ce vor fi sunat sau vor fi răspuns, când reuşesc să aibă un minut liber, la apelurile soţiei/soţului că să vadă ce mai fac cei de acasă. Unii dintre colegii mei iau şpaga că să poată luă un taxi spre casă când, la oră 8 pm, îşi termină muncă la spital. Este condamnabil, ştiu. Ţine chiar de codul penal, nu? Că să aibă cu ce cumpără rechizite şcolare copiilor. Am o colegă însărcinată care refuză să intre în concediu prenatal deşi e peste puterile ei să muncească doar pentru că salariul, deja infim, ar deveni jignitor de insuficient. Eu sunt un caz fericit. De la o lună la altă nu rămân cu bani, dar îmi permit să îmi plătesc chiria, mâncarea, abonamentul de metrou. E adevărat, sunt un caz fericit şi pentru că după-amiază muncesc într-o clinică privată, unde consiliez pacienţii în legătură cu stilul de viaţă sănătos, numărul de calorii şi altele asemenea. Dar tot nu am bani să îmi cumpăr un alt tensiometru, pentru că cel vechi mi-a fost furat de pe secţie când aveam stagiul de Pneumologie la Institutul „€œMarius Nasta”. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Îmi doresc să fac medicină. Sunt 9 ani de când am început să o studiez, în ciudă tuturor beţelor care mi se pun în roate. Eu şi colegii mei, cei care încă nu am plecat în străinătate să practicăm această profesie, clacăm. Ne sufocăm sub presiunea socială, aceea care blamează medicii până şi pentru faptul că există. Ne drămuim banii că să ne ajungă până la următoarea zi de salariu, dar ce să vedeţi? Se termină tot timpul la mai puţin de 2 săptămâni după ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc să se poată împrumuta de la părinţi/fraţi/surori/prieteni. Ne este jenă şi ruşine să facem asta, cu împrumutul. Dar e singură variantă sănătoasă la a lua şpagă (nu din dorinţa de a avea cât mai mult, ci din nevoia de a-ţi cumpără un sandwich în timpul gărzii. Ştiu, poate vă vine greu să credeţi). Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursă trântită pe card în fiecare lună, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta în discuţie? Pentru că am fost la bănci, de 3 luni de zile merg la bănci pentru a obţine un credit pentru o locuinţa. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de muncă este pe perioadă determinată de 5 ani. Bursă nici măcar nu figurează în adeverinţă mea de salariu sau pe fluturaş, îmi este greu să înţeleg prin ce mecanism o primim şi de ce se face această groaznică spălare de ochi care a vrut să fie o creştere de salariu. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Unul cu care să pot face o auscultaţie pulmonară sau cardiacă decentă? Cam cât bursă noastră lunară... În spitale ne schimbăm în toaletele destinate pentru uzul pacienţilor. În majoritatea spitalelor în care ne facem stagiile nu avem vestiare şi nu avem suficiente calculatoare astfel încât să nu fie nevoie să ne €œbatem pe ele când facem externări/internări sau când verificăm analizele pacienţilor, pentru a le putea administra cât mai repede şi mai bine tratamentul adecvat. Medicii rezidenţi sunt o molimă pentru România, am impresia. Sunt mizeria de sub preş, oamenii de care toată lumea încearcă să uite că există. Părinţii noştri, cei care ne-au felicitat la început şi s-au bucurat când am ales să studiem medicină, ne blamează că la vârstă noastră (28, 30, 35) nu avem casă, copii, familie şi nici nu ne pregătim încă să o facem, cei mai mulţi dintre noi. Părinţii noştri ştiu că nu avem cu ce. Dar le este greu să se abţină, aşa cum pacienţilor le vine greu să se abţină să nu ne reproşeze că ne mişcăm prea încet, că aşteaptă mult după externări, că ei nu vor să fie văzuţi de un rezident care nu are un halat călcat pe el, ci de un medic specialist. Ştiu că există şi altfel de medici rezidenţi. Cu părinţi cu bani, care îi întreţin, care le oferă casă şi maşină şi vacanţe şi inclusiv posturi în spitalele de stat când îşi termină pregătirea în rezidenţiat. Vrem să avem bani de o supă sau de taxi Dar mai existăm şi noi, ceilalţi, cu zile în care un covrig de un leu e prea mult. Şi vă rog, dar vă rog, chiar să cereţi un raport pentru a va convinge şi Dvs: majoritatea suntem aşa, în ţară sau în Bucureşti. Mimăm. Minţim când suntem întrebaţi de prieteni cum mai e cu viaţă de rezident. După câţiva ani în care te plângi constant că nu mai poţi, că statul face abstracţie de tine, că guvernanţii îţi şterg ochii şi pretenţiile salariale cu o bătaie de joc numită bursă, după ce auzim de la toată lumea, inclusiv de la fostul preşedinte al României, să plecăm dacă nu ne convine situaţia, începem să minţim. Că e acceptabil. Că nu mai trăim ruşinea şi furia pe care le simţim când ne explicăm decizia pentru a rămâne în România să ne practicăm profesia. „Ce medicină visezi tu, mă? Medicină gata, e scrisă. Voi nu aveţi bani să mâncaţi, dar veniţi la spital să învăţaţi medicină. Păi nu sunteţi voi tâmpiţi? Vedeţi-vă, mă, de viaţă voastră. Lăsaţi medicină, că are cine să o facă!” Aşa ne spunea un profesor universitar la stagiu. Am tot rezistat, generaţii după generaţii de studenţi, rezidenţi, specialişti. Suntem într-o situaţie ingrată în care numărăm lunile, zilele în aşteptarea unei schimbări în legătură cu statutul medicului rezident în România. Vreau, vrem să facem medicină. Vrem să facem asta în cel mai profesionist şi corect mod cu putinţă. Vrem să ne permitem cărţi, congrese şi tensiometre. Vrem să ne schimbăm în costumul de spital la vestiar şi să avem bani să ne cumpărăm o supă sau să plătim un taxi spre casă, după gardă, nu din banii de spagă, ci din salariu. Vrem să credem că promisiunile Dvs electorale nu au fost minciuni şi că nu mai durează mult până când starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenţi. Numărăm zilele! Dr. Gabriela Profir După ce „Adevărul“ a publicat scrisoarea medicului rezident în care se vorbeşte despre condiţiile grele de muncă şi salariile foarte mici primite de la stat, un cititor a trimis poza unui talon de salariu al unui medic rezident. Aici se poate vedea foarte clar suma derizorie pe care o încasează lunar un medic rezident. mediavenus.biz Acest secret electricieni au ascuns ani de zile! ECONOMII de până la 75%! Sânii să crească puteți casă și fără silicon! Nevoie de... Ai grasime pe abdomen? Iata metoda secreta prin care poti slabi 1-2 kilograme... Cum să nu mai plătești factura la curent electric! Introduceți in priza... citeste totul despre: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 1170 share 3 inShare +2 (10 voturi)

Citeste mai mult: adev.ro/nibl8i
17 ianuarie 2015, 13:17 de Cristina Răduţă Devino fan Salvează în arhivă download pdf print article +2 (10 voturi) cuvinte cheie: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 100 comentarii 1170 share 3 inShare Aboneaza-te la newsletter Abonare Medicul rezident care i-a scris cu disperare lui Klaus Iohannis a primit răspuns. Nu de la preşedinte, ci tot de la un doctor: „Sper că vom învinge!” Gabriela Profir este medicul rezident care i-a scris preşedintelui României FOTO Facebook Gabriela Profir După ce medicul rezident Gabriela Profir a notat într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Klaus Iohannis condiţiile grele în care trebuie să muncească rezidenţii, aceasta a publicat pe o reţea de socializare părerea unui medic cu privire la următorul pas în încercare de a soluţiona problemele din sistemul sanitar românesc. Ştiri pe aceeaşi temă Scrisoarea unui medic rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în car... Publicitate Primavara aceasta culegi roadele unui nou inceput cu imprumutul potrivit. www.provident.ro/imprumut-la-domiciliu Sume intre 500 si 10.000 de lei, rate fixe saptamanale sau lunare. Astfel, Gabriela Profir a postat pe contul său de Facebook un comentariu scris de doctor profesor Mircea Ioan Popa, în care medicul spune că, pentru a merge mai departe în încercarea de a rezolva marile probleme cu care se confruntă medicii rezidenţi din România, este necesară înregistrarea scrisorii pe care a făcut-o publică Gabriela la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului. Redăm mai jos îndemnul medicului. „Multe dintre comentarii sunt <> aşadar, nu le voi comenta. Însă ceea ce eu aş propune este să nu te opreşti la notificarea pe un blog. Probabil că şi blog-urile şi <> au importanţa lor. Însă într-un sistem, această scrisoare ar trebui printată şi depusă, cu număr de înregistrare, la registratura Preşedinţiei şi la registratura Guvernului, solicitând răspuns în termenul legal în care orice primitor al unei solicitări trebuie să răspundă. Este drept, implică un efort suplimentar, dar aşa trebuie abordate lucrurile chiar dacă rezultatele nu se vor vedea imediat. Deşi este mizerabil salariul de medic, eu sper că medicii buni vor continua să se lupte împotriva celor care îi alungă (de vreo 25 ani se practică o politică de alungare a tinerilor buni din România) şi vor sta aici până vor învinge. Sper că voi ajunge să trăiesc şi să văd acel moment, al restabilirii demnităţii acestei misiuni, pentru că medicina nu este o meserie, medicina este o misiune, este o vocaţie. Sănătate, putere şi toate cele bune, Mircea Popa“ Gabriela Profir a anunţat pe pagina ei de Facebook că oricine doreşte să facă acest lucru poate prelua scrisoarea pe care ea a scris-o, o poate semna şi depune la registratură. De asemenea, medicul rezident susţine că a primit foarte multe mesaje din Republica Moldova în care i se spune că în sistemul sanitar de stat este aceeaşi situaţie. Scrisoarea medicului rezident către Klaus Iohannis: „Sunt zile în care un covrig de un leu e prea mult. Nu mai rezist fizic şi psihic“ Bună ziua, Domnule Preşedinte. Abia am ieşit din gardă. În ultimele 48 de ore am dormit 5 ore şi acesta e un caz fericit. Unii din colegii mei vor apucă să doarmă abia mâine, după ce vor fi terminat cu externările şi internările de astăzi. După ce câţiva, destui, pacienţi nemulţumiţi le vor fi vorbit urât, ca unor funcţionari publici care trebuie blamaţi pentru cum merge sistemul de sănătate. După ce vor fi luat o cafea şi un corn ca să aibă energie să se răţoiască la alţi colegi pentru a-i intimida şi a obţine un loc la calculator, la care să îşi facă treabă cu imprimarea actelor de care au nevoie pacienţii: externări, scrisori medicale, reţete. referate s.a.m.d. După ce vor fi sunat sau vor fi răspuns, când reuşesc să aibă un minut liber, la apelurile soţiei/soţului că să vadă ce mai fac cei de acasă. Unii dintre colegii mei iau şpaga că să poată luă un taxi spre casă când, la oră 8 pm, îşi termină muncă la spital. Este condamnabil, ştiu. Ţine chiar de codul penal, nu? Că să aibă cu ce cumpără rechizite şcolare copiilor. Am o colegă însărcinată care refuză să intre în concediu prenatal deşi e peste puterile ei să muncească doar pentru că salariul, deja infim, ar deveni jignitor de insuficient. Eu sunt un caz fericit. De la o lună la altă nu rămân cu bani, dar îmi permit să îmi plătesc chiria, mâncarea, abonamentul de metrou. E adevărat, sunt un caz fericit şi pentru că după-amiază muncesc într-o clinică privată, unde consiliez pacienţii în legătură cu stilul de viaţă sănătos, numărul de calorii şi altele asemenea. Dar tot nu am bani să îmi cumpăr un alt tensiometru, pentru că cel vechi mi-a fost furat de pe secţie când aveam stagiul de Pneumologie la Institutul „€œMarius Nasta”. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Îmi doresc să fac medicină. Sunt 9 ani de când am început să o studiez, în ciudă tuturor beţelor care mi se pun în roate. Eu şi colegii mei, cei care încă nu am plecat în străinătate să practicăm această profesie, clacăm. Ne sufocăm sub presiunea socială, aceea care blamează medicii până şi pentru faptul că există. Ne drămuim banii că să ne ajungă până la următoarea zi de salariu, dar ce să vedeţi? Se termină tot timpul la mai puţin de 2 săptămâni după ce i-am primit. Unii dintre noi au noroc să se poată împrumuta de la părinţi/fraţi/surori/prieteni. Ne este jenă şi ruşine să facem asta, cu împrumutul. Dar e singură variantă sănătoasă la a lua şpagă (nu din dorinţa de a avea cât mai mult, ci din nevoia de a-ţi cumpără un sandwich în timpul gărzii. Ştiu, poate vă vine greu să credeţi). Veniturile noastre sunt inacceptabil de mici. Avem o bursă trântită pe card în fiecare lună, care nu este venit impozabil. De ce aduc asta în discuţie? Pentru că am fost la bănci, de 3 luni de zile merg la bănci pentru a obţine un credit pentru o locuinţa. Venitul meu net este sub 1500 lei. Contractul meu de muncă este pe perioadă determinată de 5 ani. Bursă nici măcar nu figurează în adeverinţă mea de salariu sau pe fluturaş, îmi este greu să înţeleg prin ce mecanism o primim şi de ce se face această groaznică spălare de ochi care a vrut să fie o creştere de salariu. Ştiţi cât costă un stetoscop nou? Unul cu care să pot face o auscultaţie pulmonară sau cardiacă decentă? Cam cât bursă noastră lunară... În spitale ne schimbăm în toaletele destinate pentru uzul pacienţilor. În majoritatea spitalelor în care ne facem stagiile nu avem vestiare şi nu avem suficiente calculatoare astfel încât să nu fie nevoie să ne €œbatem pe ele când facem externări/internări sau când verificăm analizele pacienţilor, pentru a le putea administra cât mai repede şi mai bine tratamentul adecvat. Medicii rezidenţi sunt o molimă pentru România, am impresia. Sunt mizeria de sub preş, oamenii de care toată lumea încearcă să uite că există. Părinţii noştri, cei care ne-au felicitat la început şi s-au bucurat când am ales să studiem medicină, ne blamează că la vârstă noastră (28, 30, 35) nu avem casă, copii, familie şi nici nu ne pregătim încă să o facem, cei mai mulţi dintre noi. Părinţii noştri ştiu că nu avem cu ce. Dar le este greu să se abţină, aşa cum pacienţilor le vine greu să se abţină să nu ne reproşeze că ne mişcăm prea încet, că aşteaptă mult după externări, că ei nu vor să fie văzuţi de un rezident care nu are un halat călcat pe el, ci de un medic specialist. Ştiu că există şi altfel de medici rezidenţi. Cu părinţi cu bani, care îi întreţin, care le oferă casă şi maşină şi vacanţe şi inclusiv posturi în spitalele de stat când îşi termină pregătirea în rezidenţiat. Vrem să avem bani de o supă sau de taxi Dar mai existăm şi noi, ceilalţi, cu zile în care un covrig de un leu e prea mult. Şi vă rog, dar vă rog, chiar să cereţi un raport pentru a va convinge şi Dvs: majoritatea suntem aşa, în ţară sau în Bucureşti. Mimăm. Minţim când suntem întrebaţi de prieteni cum mai e cu viaţă de rezident. După câţiva ani în care te plângi constant că nu mai poţi, că statul face abstracţie de tine, că guvernanţii îţi şterg ochii şi pretenţiile salariale cu o bătaie de joc numită bursă, după ce auzim de la toată lumea, inclusiv de la fostul preşedinte al României, să plecăm dacă nu ne convine situaţia, începem să minţim. Că e acceptabil. Că nu mai trăim ruşinea şi furia pe care le simţim când ne explicăm decizia pentru a rămâne în România să ne practicăm profesia. „Ce medicină visezi tu, mă? Medicină gata, e scrisă. Voi nu aveţi bani să mâncaţi, dar veniţi la spital să învăţaţi medicină. Păi nu sunteţi voi tâmpiţi? Vedeţi-vă, mă, de viaţă voastră. Lăsaţi medicină, că are cine să o facă!” Aşa ne spunea un profesor universitar la stagiu. Am tot rezistat, generaţii după generaţii de studenţi, rezidenţi, specialişti. Suntem într-o situaţie ingrată în care numărăm lunile, zilele în aşteptarea unei schimbări în legătură cu statutul medicului rezident în România. Vreau, vrem să facem medicină. Vrem să facem asta în cel mai profesionist şi corect mod cu putinţă. Vrem să ne permitem cărţi, congrese şi tensiometre. Vrem să ne schimbăm în costumul de spital la vestiar şi să avem bani să ne cumpărăm o supă sau să plătim un taxi spre casă, după gardă, nu din banii de spagă, ci din salariu. Vrem să credem că promisiunile Dvs electorale nu au fost minciuni şi că nu mai durează mult până când starea de normalitate va ajunge la noi, medicii rezidenţi. Numărăm zilele! Dr. Gabriela Profir După ce „Adevărul“ a publicat scrisoarea medicului rezident în care se vorbeşte despre condiţiile grele de muncă şi salariile foarte mici primite de la stat, un cititor a trimis poza unui talon de salariu al unui medic rezident. Aici se poate vedea foarte clar suma derizorie pe care o încasează lunar un medic rezident. mediavenus.biz Acest secret electricieni au ascuns ani de zile! ECONOMII de până la 75%! Sânii să crească puteți casă și fără silicon! Nevoie de... Ai grasime pe abdomen? Iata metoda secreta prin care poti slabi 1-2 kilograme... Cum să nu mai plătești factura la curent electric! Introduceți in priza... citeste totul despre: bucuresti gabriela profir scrisoare catre iohannis medic rezident presedintie guvern registratura 1170 share 3 inShare +2 (10 voturi)

Citeste mai mult: adev.ro/nibl8i

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu