Adrian Manolache
“În momentul în care un primar poate fi ales cu 15% din voturi, este clar că el este nereprezentativ, ceea ce înseamnă neconstituțional. Eu sper să avem alegeri în două tururi de scrutin, chiar dacă PSD-ului nu-i convine, pentru că așa e bine pentru democtrație.
Care ar fi diferenţele dintre politica de acum zece ani și cea de azi?
Mari diferențe! Acum zece ani, cel puțin politica celor doi ani când am fost în Guvern, după aceea, fiind la Bruxelles, pot să spun că am fost un pic mai detașat de politica internă. Nu că am fost absent, dar nu am fost atât de mediatizat, și pentru că să spunem, relațiile cu partidul nu erau foarte roz şi atunci am preferat să nu mă implic. Politica de acum 10 ani, să spunem 2005-2007, era mult mai mai așezată, mai europeană, acum e mai isterică. Faptul că lupta anticorupție se duce pe alte coordonate schimbă foarte mult aşezarea politică. Și evident că asta influențează politicul. Politicul încearcă să se poziționeze și în funcție de acțiunile DNA.
Cum vedeți alegerile de anul acesta? Vor apărea lideri noi, figuri noi?
Anul acesta? Figuri foarte noi, nu, e posibil în PNL să apară ceva lideri din eșalonul doi, să treacă în eșalonul unu, dar problema cu PNL este că, așa cum vă spuneam, aceste alegeri vor fi distructive pentru ei, și e posibil să fie o schimbare, dar nu neapărat. Părerea mea este că după aceste alegeri locale, ar trebui niște alegeri masive în PNL, dar asta depinde de câtă voință au membrii, de câtă putere de luptă există în eșaloanele de luptă inferioare de a determina o schimbare la vârf.
Clasa politică susține Guvernul de tehnocrați. Ce părere aveți despre acest Guvern?
Cuvântul, din păcate, a devenit peiorativ, pentru că au fost atâtea greșeli, atâtea bâlbe și atâtea prostii făcute de tehnocrați, încât nu știu cum va termina Guvernul ăsta. A venit pe un mare val de simpatie datorită problemelor de imagine pe care le au politicienii. Eu nu cred în tehnocrați. Eu cred într-o clasă politică reformată, dar nu în tehnocrați. Mă uit la doamna Prună și văd că, după părerea mea, ca jurist și profesor de Drept, ea știe Drept cât știu eu gastronomie, cât știe politică, asta vede toată lumea. La fel și pe alte domenii. Drept urmare, important pentru un politician este să știe să comunice, după aceea să fie un bun lider, nu neapărat un bun manager, dar un bun lider, adică oamenii să îl urmeze. Tehnocratul nu este un lider, pentru că, neavând ambiții politice, cel mult poate fi un bun manager, dacă este, dacă nu, ghinion.
Dar despre scandalul DNA vs SRI?
Am citit și eu decizia Curţii. Cred că atunci când facem legi, ar trebui să fim foarte atenți ca acestea să asigure un echilibru între rezultatele pe care dorim să le obținem, în speță lui tanti corupție, și drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului. Pentru că în momentul în care aceste lucruri sunt dezechilibrate, se poate ajunge la rezultate nefaste în timp. Și cred că acest lucru trebuie prevenit și acest echilibru să asigure atât una, cât și cealaltă. Nu sunt de acord că una trebuie să o călărească pe cealaltă, indiferent care, trebuie să fie un echilibru.
Cum apreciați, prin prisma rezultatelor, activitatea ANAF-ului din ultimul an?
Activitatea ANAF-ului din ultimul an mi se pare dezastruoasă. Pentru că la fel, s-a pus accent pe acțiuni isterice de scandal, de imagine, și nu pe o conduită procontribuabil. În speță, s-a plecat de la premisa că toți contribuabilii sunt evazioniști și, drept urmare, voi trebuie să ne dovediți nouă că nu sunteți evazioniști. Ceea ce e total greșit. Invers, contribuabilul este prezumat că este de bună credință, și tu, Fisc, dovedește că el este evazionist. Și asta a dus la rezultate nefaste pentru contribuabili, care s-au văzut amendați, închiși. Mă refer aici în special la Direcția Generală Antifraudă, la Inspecția Fiscală mai puțin, încă mai sunt profesioniști acolo. Direcția Generală Antifraudă este efectiv o gardă financiară mult mai mare, mult mai abuzivă, cu o atitudine mult apropiată de fosta Miliție Economică.
“Cele mai multe fraude se petrec la nivelul micilor contribuabili, dar să-i prezumi pe toți evazioniști este distructiv pentru ei, pentru că economia se clădește pe mici afaceri, nu pe mari afaceri. Marile afaceri stagnează întotdeauna creşterea economică, dinamismul, pleacă din micile afaceri, ele aduc cea mai mare contribuție.”
Cât ați fost la Finanțe ați încercat să faceți o reformă a sistemului fiscal, care a fost destul de controversată. De ce v-ați oprit, cine v-a blocat?
M-am oprit pentru că am plecat. Am încercat în primul rând să schimb mentalitatea inspectorilor fiscali și a comisarilor Gărzii Financiare de a nu mai deschide ușa cu piciorul, urlând: “Am intrat peste voi, noi suntem inspecția, mâinile la perete. Scoateți tot ce aveți prin buzunare!”, cum s-a întâmplat în ultimul an. Chiar am vazut eu, eram într-un local turistic și a intrat Antifrauda, ziceai că au intrat mascații, brigada antitero, au început să țipe, să le ia pe gestionare de brațe pe sus, noi stăteam și ne uitam ca proștii, voiam să plătim și să plecăm, dar nu aveam cui să plătim, pentru că toți erau de ziceai că mai aveau un pic și îi arestau, cam asta e atitudinea.
Aceste controale agresive ale ANAF-ului din ultima perioadă au stârnit nemulțumirea agenților economici. Cum ar trebui să procedeze inspectorii pentru îmbunătățirea imaginii instituției?
În primul rând, să plece de la premisa că acel contribuabil îi plătește lui salariul. Deci trebuie să aibă o cu totul alt conduită față de contribuabil. Faptul că un contribuabil este evazionist trebuie să-l dovedești. Nu trebuie să intri intr-un spațiu public al unui contribuabil ca și cum acolo se ascunde un traficant de droguri. Că ei așa fac, zici că acolo se ascunde Bin Laden, nu, că ăsta a murit, El Chapo, stai că și pe ăsta l-au prins. Ca și cum știu ei de la început că acolo se desfășoară o amplă activitate evazionistă, ceea ce nu e adevărat, adică inclusiv fenomenul evazionist poate fi combătut cu profesionalism. Asta spun rezultatele.
Nici înainte, nici după dumneavoastră nu s-a reușit creșterea gradului de colectare a venitului la bugetul de stat. Care e explicația? Ce măsuri puteau fi luate și nu s-au luat?
Lupta evaziunii fiscale nu trebuie să se dea cu o armată de 5.000 de oameni care să intre peste buticari, lupta evaziunii fiscale trebuie să se dea cu o echipă mică, dar profesionistă, care să se ducă la punct ochit, punct lovit. Deci nu actiuni din acestea ample, când se duc 5.000 de inspectori și controlează 10.000 de firme, e o prostie. Se fac abuzuri numai ca să se arate că se aduc bani la buget, dar de fapt, acele procese-verbale sunt anulabile și oamenii ăia se duc în instanță și câștigă. Ia întrebați-i pe cei de la ANAF câte procese pierd în instanță, nici n-or să spună. Acest indicator nu există pe schema de comunicare ANAF, numărul de procese pierdute în instanță. Ei se laudă câte amenzi au dat, câte rămân nu mai spun. Antifrauda nu se face așa.
“Lupta împotriva evaziunii fiscale se face cum erau în razboi echipele de comando, când voiai să atingi nişte obiective mari, nu te duceai cu armata, te duceai cu un grup, care punea bomba și pleca, nu cu clopoțeii după tine, asta nu e luptă cu evaziunea, ăsta e circ”
Într-o vreme ați declarat război evaziunii fiscale. Ce măsuri ați lua acum pentru ca evaziunea fiscală să se diminueze, dacă ați fi la conducerea ANAF?
Aș reforma Direcția Antifraudă, în sensul că din 5.000 ar rămâne 500, cei mai buni, care să fie la dispoziție zi și noapte, să se ducă acolo unde există informație, punct ochit, punct lovit, te-ai dus, l-ai ras, ai plecat, nu intri peste toți buticarii. Știți ce nimeni nu ține cont, iar asta e o meteahnă în România? Nimeni nu ia în considerare costurile unei instituții, de exemplu ANAF. Păi, 5.000 de inspectori antifraudă, că atâția au pe organigramă, plătiți în medie cu 1.000 de euro pe lună, că au studii superioare, înseamnă 5 milioane de euro lunar, înmulțit cu 12 luni, înseamnă 60 milioane pe an. Deci noi plătim această structură cu 60 de milioane de euro pe an. Ia vedeți, aduc ei prejudicii de 60 milioane de euro pe an? Nu cred. Și atunci, ajungem la concluzia că ne costă mai mult să întreținem o structură decât beneficiile pe care le aduce.
Ce spuneți de scandalul cu Prințul Paul Al României, am înteles că doriți să-l lăsați fără nume?
Da, vreau să-l las fără nume! Am demarat procedura. Am făcut acțiunea de contencios administrativ, plângerea prealabilă la Ministerul de Interne, Direcția de Evidență Informatizată a Persoanei, și aștept răspuns în termenul legal. Dar țin să vă spun că șansele sunt foarte mari să câștig, pentru că este efectiv o aberație. Pentru că pe membrii Casei Regale nu îi chema “Ai României”, nu erau “Ai României”, era o formulă de adresare, era o titulatură protocolară, pe lângă “Alteţa Regală” sau “Alteţa Princiară”, li se spunea Al României. În nicio Casă Regală, membrilor familiei regale nu li se spune pe numele de familie, li se spune Regina Elisabeta a Marii Britanii, nu o cheamă a Marii Britanii, logic, a Danemarcei, nu o cheamă a Danemarcei. Așa și la noi. Am toate actele depuse la dosar, inclusiv certificatul de naștere al lui Carol al ll-lea, extrasul de naștere al lui Carol al ll-lea după actul de stare civilă și certificatul de absolvire a liceului al lui Carol al ll-lea, și nu îl chema Al României. Era o formulă de adresare, îi spunea Alteța Sa Regală sau Princiară, până să fie rege, Carol Al României, sau Alteța României, Carol. Deci era clar că era o formulă de adresare protocolară care însoțea titlul nobiliar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu