A iubit lumea: In memoriam Solomon Marcus (1925-2016)

Am inceput sa-l citesc pe Solomon Marcus inca din anii 70. Semnatura sa era pentru mine si atatia dintre prietenii mei o garantie a autenticitatii, a atasamentului pentru ceea ce D. D. Rosca a numit valorile vesnice. La un ceas cand gandirea era tot mai mult inregimentata, cand noul val stalinist facea ravagii, cand nu putini acceptau compromisuri ignobile cu un sistem irational si inuman, profesorul Marcus dovedea ca poti trai ca un om drept si ca poti gandi ca un om cinstit.

Mare matematician si stralucit lingvist, ganditor al strafundurilor si contemplator lucid al posibilitatii infinitului, Solomon Marcus a traversat vremuri teribile: prigoana rasiala a fascismului, autarhia obscurantista a comunismului. Ne-a invatat si continua sa ne invete ca orice dogmatism duce la sterilitate, la pustiirea zonei creatoare, la decesul imaginatiei. Intr-un interviu din 2011 acordat revistei “Opinia studenteasca”, Solomon Marcus spunea: “Cinismul este situația în care răutatea umană se aliază cu ironia. Eu mereu am iubit lumea!” Aceste cuvinte imi amintesc de filosful liberal Isaiah Berlin cu a sa pasiune de nestins pentru libertate si cu proverbiala sa generozitate sufleteasca.
Asa imi apare acest intelectual critic: indragostit de ratiune, ostil tribalismelor de orice orientare, adversar al extremismului si al intolerantei. Solomon Marcus probeaza ca doar bunatatea poate intemeia spatiul libertatii. Raul (politic, social, psihologic etc) este exact opusul aceteti valori supreme. Totalitarismul instituie domnia Raului. Mereu de veghe in apararea Binelui, Adevarului si Frumosului, Solomon Marcus ilustreaza exemplar vocatia omului de stiinta ca aparator al Luminilor.
Textul de mai sus a fost scris cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani de catre profesorul Solomon Marcus. Profesor nu doar de matematica, ci si, ori mai ales, de omenie. A aparut, in 2015, in volumul “Intalniri cu Solomon Marcus”.