Suflet...

Suflet...
Cuvânt ce trece ca un fel de vânt,
Uitat sau invocat mereu, mereu,
Un fel de bun la Bine și la Greu,
Cu care faci de toate pe pământ.
Suflet...
Ceva prea răbdător, prea chinuit,
Îi plângi pe umăr când ești necăjit,
Îl iei la goană când ești izgonit
Şi confesor când ești nefericit.
Suflet...
Nu-i dai nimic, dar tot mereu îi ceri,
Şi-alergi la el când nu mai ai puteri,
Când lumea ta se umple de dureri
Şi nu-ţi mai afli locul nicăieri.
Suflet...
Pământ și Cer, Tăcere și Cuvânt
Deșert și oază, fluviu și Izvor
„Acasă” pentru omul călător
Şi clipă de întoarcere la Gând.
Suflet...
Adânc de viaţă, gând neostoit,
Îl iei în braţe când ești părăsit,
Îi ceri speranţă când ești Asfinţit,
Îi ceri lumină când ești Răsărit,
Îi ceri durată când ești fericit,
Îi ceri iubire când te simţi iubit...
Suflet…
Un diamant sau poate doar un dor
De ce va fi cu tine-n viitor,
Când vei fi iar un gând de călător
Mereu plecat, mereu dator…
Gheorghe V.