Cuprinde-mi tâmpla în palme de cicoare
Și mângâie-mă-ncet cu-albastrul ei,
Lasă-mi pe frunte petale de răcoare
Și liniștea din florile de tei!
Adună visele trăite printre maci
Și printre roze, furați de fericire,
Când te-ntrebam șoptit: ,,Astăzi, ce faci?”
,,Astăzi, mi-e dor și te aștept, iubire!”
Ia răsăritul de unde l-am lăsat
Când am plecat înspre apus, prin ploaie,
Și adu-l lângă noi, ca altădat’
Când ne-ascundeam prin razele bălaie
Și hoinăream prin zarea însetată
De mângâieri și-mbrățisări de dor…
Ia-mă de mână, așa ca altădată,
Și să ne-ascundem lângă un izvor
Ce-a auzit de noi și-acea iubire
Care ne-a-nvăluit la ceas târziu…
Azi, ne șoptește printr-o clipocire…
,,Haideți, v-aștept! Abia acum vă știu!
Căci dorul, care v-a cuprins odată
Și drag de voi a prins, n-a mai plecat,
V-așteaptă-n iarba mea înrourată
Pe care eu o mângâi ne-ncetat!”
Astăzi, ce faci? Dar eu, azi, ce fac, oare?
Te-aștept cu drag, c-o floare de cicoare!
Lili Ş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu