Mai cred și-acum că supărarea
n-o să-ți dispară dintr-odată,
iar ochii tăi frumoși, de fată,
vor plânge-n suflet depărtarea…
…Și-n picături de-înrourare,
cu slovele pe cer aprinse,
cu lacrimi reci, pe gânduri ninse,
vom face-un drum spre-înseninare…
Eu voi pleca să-mi murmur ceața
acelui gând ce mă-nrobește,
când noaptea vorbei se sfârșește
și-începe-n slove dimineața…
…Am mers prin lumea nesfârșită,
sub soarele căzut în mare,
s-ajung la timp la clipa-n care
ai să te simți în ochi privită.
Și ai să vezi pe cer reversul
unei lumini de sevă tare,
în care nopțile polare
aduc prin stele Universul…
Dar toate-acestea, pentru viață,
nu sunt decât priviri de floare,
din nopțile cu ochi de soare,
ce se vor trece-n dimineață…
Și-ai să revezi nemărginirea,
iar steaua mea din nopți senine,
aprinsă noaptea-n ochi la tine,
îți va-însori din nou privirea.
Căci tu ești steaua mea frumoasă,
Aici, cu noi, la noi, acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu