LUDMILA SFÂRLOAGĂ - "Cu tot lobby-ul obsesiv al liderilor maghiari, solicitarea autonomiei aşa-zisului Ţinut Secuiesc a fost respinsă. Consiliul Europei nu intervine şi nu încurajează
Foto: ph-online.ro
Consilier judeţean de Prahova, vicepreşedinte al Congresului
Puterilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei (CPLRE),
Strasbourg
Succes românesc la Strasbourg
Pe 24 martie anul curent, la Strasbourg, s-a consumat, într-un nedrept anonimat, un eveniment istoric: Consiliul Europei a spus NU autonomiei teritoriale pe criterii etnice în România. Aşa-zisul "Ţinut Secuiesc" nu a primit girul Congresului Puterilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, eveniment la care a participat şi consilierul judeţean al PSD Prahova, Ludmila Sfârloagă, în calitate de vicepreşedinte al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale şi preşedinte al delegaţiei române. Mai exact spus, doamna Sfârloagă este cea care a avut rolul determinant în respingerea pretenţiilor ilegale ale liderilor maghiari, în frunte cu "duetul" anti-românesc din Sfântu Gheorghe: preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Arpad Antal. În interviul de faţă, doamna Ludmila Sfârloagă, singurul membru român din Comisia de Monitorizare prezent la concluzii, ne relatează cum a obţinut, prin argumente bazate pe legislaţia europeană, unul dintre cele mai răsunătoare succese ale românilor în instituţiile europene, din ultimii 25 de ani.
"Presa şi televiziunile din România nu au relatat, pe larg, succesul nostru de la Strasbourg, pentru că, probabil, nu a fost suficient sânge pe pereţi"
- Aţi obţinut un succes de excepţie la Strasbourg: refuzul autonomiei Ţinutului secuiesc, o obsesie de tristă durată a UDMR. De ce credeţi că presa românească, scrisă şi audiovizuală, nu a acordat o importanţă mai mare acestui eveniment?
- La sfârşitul lunii martie, a avut loc a 28-a sesiune plenară a Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Consiliul Europei. În cadrul sesiunii, a avut loc şi şedinţa Comisiei de Monitorizare, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, şi discutarea unor cereri venite de la 47 de consilii locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, de a avea sprijinul Consiliului Europei în vederea obţinerii autonomiei teritoriale a aşa-numitului "Ţinut Secuiesc". Dezbaterea a fost foarte aprinsă, participând la ea membri ai Consiliului din Franţa, Italia, Finlanda, Portugalia şi Republica Moldova (în persoana primarului Chişinăului, Dorin Chirtoacă). A participat şi un grup de aproximativ 20 de persoane de naţionalitate maghiară, condus de şefa delegaţiei Ungariei la CPLRE, care a creat presiune asupra membrilor Comisiei. Cu tot acest lobby obsesiv, solicitarea maghiară a fost respinsă, pe principiul că o instituţie cum e Consiliul Europei nu intervine şi nu încurajează segregarea pe criterii etnice, iar împărţirea administrativ-teritorială este un atribut al statului român şi al autorităţilor democratice de la Bucureşti. În ce priveşte reflectarea acestui eveniment în presa şi televiziunile din România, ştiu doar că a apărut sub formă de ştire, în banda de la baza ecranului. De ce nu pe larg? Probabil pentru că nu a fost suficient sânge pe pereţi!
- În ce constau punctele fierbinţi ale memorandumului maghiar în vederea obţinerii autonomiei?
- Domnii de la Sfântu Gheorghe şi de la Budapesta au cerut o misiune de monitorizare în România, ca în vremurile în care România nu era membru al Consiliului Europei şi al UE. Cu alte cuvinte, în materie de drepturi ale minorităţilor, România ar fi la coada Europei şi ar avea nevoie de supraveghere. Apoi, reprezentanţii aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" au cerut un arbitraj european între autorităţile statului român şi reprezentanţii minorităţii maghiare. Acestor concetăţeni ai noştri nu le pasă că autonomia teritorial? pe criteriu etnic ar bulversa toat? România, prin regrup?ri de populaţie, bantustanizare etnic? şi neîncredere între etnii.
"Consiliile locale din Secuime nu pot decide împărţirea administrativă a ţării"
- În faţa unei armate de lobby-işti şi suporteri maghiari, inclusiv de la Budapesta, mica delegaţie română, formată de fapt doar din... dv., părea condamnată să piardă din start. Ce a cuprins pledoaria cu care aţi convins Comisia de Monitorizare?
-
Nu eram condamnaţi din start! În primul rând, sunt o luptătoare, nu mă
dau bătută aşa uşor. Şi apoi, aveam argumente imbatabile, derivând din
legislaţia naţională şi internaţională. Pledoaria mea a constat, în
primul rând, în a arăta că hotărârile luate de consiliile locale din
Secuime nu sunt de competenţa lor! Consiliile locale au competenţe
pentru problemele comunităţii locale, nu pot decide împărţirea
administrativă a ţării. De fapt, ei s-au pliat pe mişcările care au
avut loc în acea perioadă: referendumul din Scoţia, referendumul anulat
din Catalunia, mişcarea separatistă din nordul Italiei etc. Dar, din
nefericire pentru dânşii, împărţirea unei ţări pe criterii etnice nu
este încurajată de politica Consiliului Europei, iar faptul că
minoritatea maghiară a fost 20 de ani la guvernare şi nu a ridicat
această problemă la nivel naţional, ci a lăsat-o să fie dezbătută la
nivel local - a fost un alt argument în favoarea noastră.
- În cazul aprobării arbitrajului solicitat de partea maghiară, ar fi fost România obligată să acorde dreptul de autonomie teritorială pe criterii etnice?
- Arbitrajul însemna dezbaterea problemei aşa numitei autonomii, în Consiliul Europei, şi luarea unei decizii. Numai ideea acceptării dezbaterii însemna că această cerere avea şanse de a fi ascultată în Europa. În schimb, Comisia de Monitorizare a decis că aceasta este o problemă internă, care necesită un dialog în ţară, şi nu e o problemă internaţională. Desigur, România nu ar fi putut să fie obligată să acorde dreptul la autonomie pe criterii etnice, dar s-ar fi deschis poarta spre alte dezbateri, în alte foruri, existând deja precedentul. Apoi, trimiterea echipelor de monitorizare, în aşa-numita fact-finding mission (misiune de culegere de date de la faţa locului), plus monitorizarea României pe criterii etnice sunt lucruri de neconceput pentru o ţară membră a UE!
- Ce atitudine au avut ceilalţi participanţi la dezbatere? Argumentele lor au fost pro sau contra cererilor maghiare?
- Ceilalţi participanţi la dezbatere au fost membri ai delegaţiilor naţionale (CPLRE este un organism ai cărui membri sunt nominalizaţi pe 4 ani de către guvernele celor 47 de state membre), care fac parte din Comisia de Monitorizare. Cei care au luat cuvântul sunt oameni cu care am discutat înainte şi cărora le-am cerut sprijinul. Au înţeles problema şi atitudinea lor a fost în concordanţă cu ceea ce le-am cerut. Atitudine "pro" au avut numai vorbitorul din partea UDMR, Klarik Attila, şi doamna Magyar, de la Budapesta. Dacă, din 8 vorbitori, plus preşedintele comisiei, şapte au avut o atitudine negativă, a fost clar că cererea maghiară nu avea nici o şansă. Noi, cei pro sau contra, am fost mai pasionali în dezbatere, ceilalţi vorbitori au avut o atitudine absolut corectă, calmă, convingătoare.
"Îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea maghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere"
- Spune un cititor pe forum: "Zona aceea (Covasna, Harghita, Mureş) este enclavizată, inclusiv de incompetenţa guvernelor care nu au gândit niciodată un plan de transport regional, cu autostrăzi, şi astfel să-i determine pe afaceriştii maghiari să vrea să facă afaceri şi în afara zonei". Cum comentaţi?
- Dragă domnule, UDMR a fost mereu la guvernare. De ce nu au promovat un plan de dezvoltare armonioasă a zonei şi de creare de legături cu restul ţării? De ce nu au dat fonduri şi judeţelor din secuime? Am fost la Covasna, îţi rupi maşina pe drum. Afaceriştii din zonă, dacă vroiau să dezvolte afaceri în afară, ar fi făcut lobby pe lângă politicieni, să dirijeze fonduri spre Harghita, Covasna, Mureş. Aceşti domni, care se plâng că nu au putut obţine fonduri europene din cauza statului român, nu au dreptate, nu au fost defavorizaţi; pur şi simplu, nu au făcut proiecte! Proiectele se depun direct la Bruxelles, nu au nevoie de aprobare internă!
- Deşi aţi fost singură în sala de confruntări cu delegaţia maghiară, aţi menţionat, în comunicatul de presă, că "acest demers a avut sprijinul celorlalţi membri ai delegaţiei României". De ce aţi făcut această menţiune?
- Am făcut această menţiune din două motive: unul a fost nevoia de a da mai multă forţă mesajului şi doi, pentru a arăta membrilor maghiari din delegaţie că, şi dacă am fost singură în sala de şedinţe, am vorbit şi în numele celorlalţi. Ceea ce este adevărat. Nu am avut senzaţia că ceilalţi membri ai delegaţiei române nu ar susţine demersul meu.
- Acum, după respingerea din 24 martie, credeţi că UDMR va mai merge la Consiliul Europei cu aceeaşi problemă? Acceptă ei faptul că Porţile Europei s-au închis pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc?
- După cum cunoaştem lobby-ul maghiar, cred că vor găsi alte căi de a sesiza instituţiile europene. Ieri, Consiliul Europei, mâine, altceva, cine ştie? Noi am fost foarte interesaţi de această dezbatere, deoarece pentru ceilalţi membri ai CPLRE a fost o dezbatere. Accentele le-am pus noi şi am fi vrut ca toată lumea să ştie. Din păcate, în ţară nu a trezit prea mare interes ceea ce s-a petrecut acolo.
- Deşi sunteţi "la bază" consilier judeţean la Ploieşti, aţi avut curajul de a susţine o cauză românească în faţa Europei. Ce v-a motivat în această luptă, când se ştie că majoritatea trimişilor români la Bruxelles şi Strasbourg se feresc de "expuneri" directe pentru cauze naţionale, din teama de a nu fi catalogaţi drept "naţionalişti"?
- Sunt consilier judeţean la Prahova de 4 mandate. În delegaţia naţională la CPLRE sunt din 2004 şi sunt şefa delegaţiei. Mi se pare absolut normal să susţii ceea ce crezi, iar dacă o faci într-o manieră corectă, esti apreciat şi ascultat. Nu eu am adus problema autonomiei Ţinutului Secuiesc la Strasbourg, ci alţii. Eu n-am făcut decât să-mi spun clar şi răspicat punctul de vedere. Pentru că îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea maghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere...
Ludmilei Sfârloagă îi puteţi scrie la email: ludsfr@yahoo.com
Succes românesc la Strasbourg
Pe 24 martie anul curent, la Strasbourg, s-a consumat, într-un nedrept anonimat, un eveniment istoric: Consiliul Europei a spus NU autonomiei teritoriale pe criterii etnice în România. Aşa-zisul "Ţinut Secuiesc" nu a primit girul Congresului Puterilor Locale şi Regionale din cadrul Consiliului Europei, eveniment la care a participat şi consilierul judeţean al PSD Prahova, Ludmila Sfârloagă, în calitate de vicepreşedinte al Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale şi preşedinte al delegaţiei române. Mai exact spus, doamna Sfârloagă este cea care a avut rolul determinant în respingerea pretenţiilor ilegale ale liderilor maghiari, în frunte cu "duetul" anti-românesc din Sfântu Gheorghe: preşedintele Consiliului Judeţean Covasna, Tamas Sandor, şi primarul municipiului Sfântu Gheorghe, Arpad Antal. În interviul de faţă, doamna Ludmila Sfârloagă, singurul membru român din Comisia de Monitorizare prezent la concluzii, ne relatează cum a obţinut, prin argumente bazate pe legislaţia europeană, unul dintre cele mai răsunătoare succese ale românilor în instituţiile europene, din ultimii 25 de ani.
"Presa şi televiziunile din România nu au relatat, pe larg, succesul nostru de la Strasbourg, pentru că, probabil, nu a fost suficient sânge pe pereţi"
- Aţi obţinut un succes de excepţie la Strasbourg: refuzul autonomiei Ţinutului secuiesc, o obsesie de tristă durată a UDMR. De ce credeţi că presa românească, scrisă şi audiovizuală, nu a acordat o importanţă mai mare acestui eveniment?
- La sfârşitul lunii martie, a avut loc a 28-a sesiune plenară a Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Consiliul Europei. În cadrul sesiunii, a avut loc şi şedinţa Comisiei de Monitorizare, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, şi discutarea unor cereri venite de la 47 de consilii locale din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, de a avea sprijinul Consiliului Europei în vederea obţinerii autonomiei teritoriale a aşa-numitului "Ţinut Secuiesc". Dezbaterea a fost foarte aprinsă, participând la ea membri ai Consiliului din Franţa, Italia, Finlanda, Portugalia şi Republica Moldova (în persoana primarului Chişinăului, Dorin Chirtoacă). A participat şi un grup de aproximativ 20 de persoane de naţionalitate maghiară, condus de şefa delegaţiei Ungariei la CPLRE, care a creat presiune asupra membrilor Comisiei. Cu tot acest lobby obsesiv, solicitarea maghiară a fost respinsă, pe principiul că o instituţie cum e Consiliul Europei nu intervine şi nu încurajează segregarea pe criterii etnice, iar împărţirea administrativ-teritorială este un atribut al statului român şi al autorităţilor democratice de la Bucureşti. În ce priveşte reflectarea acestui eveniment în presa şi televiziunile din România, ştiu doar că a apărut sub formă de ştire, în banda de la baza ecranului. De ce nu pe larg? Probabil pentru că nu a fost suficient sânge pe pereţi!
- În ce constau punctele fierbinţi ale memorandumului maghiar în vederea obţinerii autonomiei?
- Domnii de la Sfântu Gheorghe şi de la Budapesta au cerut o misiune de monitorizare în România, ca în vremurile în care România nu era membru al Consiliului Europei şi al UE. Cu alte cuvinte, în materie de drepturi ale minorităţilor, România ar fi la coada Europei şi ar avea nevoie de supraveghere. Apoi, reprezentanţii aşa-zisului "Ţinut Secuiesc" au cerut un arbitraj european între autorităţile statului român şi reprezentanţii minorităţii maghiare. Acestor concetăţeni ai noştri nu le pasă că autonomia teritorial? pe criteriu etnic ar bulversa toat? România, prin regrup?ri de populaţie, bantustanizare etnic? şi neîncredere între etnii.
"Consiliile locale din Secuime nu pot decide împărţirea administrativă a ţării"
- În faţa unei armate de lobby-işti şi suporteri maghiari, inclusiv de la Budapesta, mica delegaţie română, formată de fapt doar din... dv., părea condamnată să piardă din start. Ce a cuprins pledoaria cu care aţi convins Comisia de Monitorizare?
- În cazul aprobării arbitrajului solicitat de partea maghiară, ar fi fost România obligată să acorde dreptul de autonomie teritorială pe criterii etnice?
- Arbitrajul însemna dezbaterea problemei aşa numitei autonomii, în Consiliul Europei, şi luarea unei decizii. Numai ideea acceptării dezbaterii însemna că această cerere avea şanse de a fi ascultată în Europa. În schimb, Comisia de Monitorizare a decis că aceasta este o problemă internă, care necesită un dialog în ţară, şi nu e o problemă internaţională. Desigur, România nu ar fi putut să fie obligată să acorde dreptul la autonomie pe criterii etnice, dar s-ar fi deschis poarta spre alte dezbateri, în alte foruri, existând deja precedentul. Apoi, trimiterea echipelor de monitorizare, în aşa-numita fact-finding mission (misiune de culegere de date de la faţa locului), plus monitorizarea României pe criterii etnice sunt lucruri de neconceput pentru o ţară membră a UE!
- Ce atitudine au avut ceilalţi participanţi la dezbatere? Argumentele lor au fost pro sau contra cererilor maghiare?
- Ceilalţi participanţi la dezbatere au fost membri ai delegaţiilor naţionale (CPLRE este un organism ai cărui membri sunt nominalizaţi pe 4 ani de către guvernele celor 47 de state membre), care fac parte din Comisia de Monitorizare. Cei care au luat cuvântul sunt oameni cu care am discutat înainte şi cărora le-am cerut sprijinul. Au înţeles problema şi atitudinea lor a fost în concordanţă cu ceea ce le-am cerut. Atitudine "pro" au avut numai vorbitorul din partea UDMR, Klarik Attila, şi doamna Magyar, de la Budapesta. Dacă, din 8 vorbitori, plus preşedintele comisiei, şapte au avut o atitudine negativă, a fost clar că cererea maghiară nu avea nici o şansă. Noi, cei pro sau contra, am fost mai pasionali în dezbatere, ceilalţi vorbitori au avut o atitudine absolut corectă, calmă, convingătoare.
"Îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea maghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere"
- Spune un cititor pe forum: "Zona aceea (Covasna, Harghita, Mureş) este enclavizată, inclusiv de incompetenţa guvernelor care nu au gândit niciodată un plan de transport regional, cu autostrăzi, şi astfel să-i determine pe afaceriştii maghiari să vrea să facă afaceri şi în afara zonei". Cum comentaţi?
- Dragă domnule, UDMR a fost mereu la guvernare. De ce nu au promovat un plan de dezvoltare armonioasă a zonei şi de creare de legături cu restul ţării? De ce nu au dat fonduri şi judeţelor din secuime? Am fost la Covasna, îţi rupi maşina pe drum. Afaceriştii din zonă, dacă vroiau să dezvolte afaceri în afară, ar fi făcut lobby pe lângă politicieni, să dirijeze fonduri spre Harghita, Covasna, Mureş. Aceşti domni, care se plâng că nu au putut obţine fonduri europene din cauza statului român, nu au dreptate, nu au fost defavorizaţi; pur şi simplu, nu au făcut proiecte! Proiectele se depun direct la Bruxelles, nu au nevoie de aprobare internă!
- Deşi aţi fost singură în sala de confruntări cu delegaţia maghiară, aţi menţionat, în comunicatul de presă, că "acest demers a avut sprijinul celorlalţi membri ai delegaţiei României". De ce aţi făcut această menţiune?
- Am făcut această menţiune din două motive: unul a fost nevoia de a da mai multă forţă mesajului şi doi, pentru a arăta membrilor maghiari din delegaţie că, şi dacă am fost singură în sala de şedinţe, am vorbit şi în numele celorlalţi. Ceea ce este adevărat. Nu am avut senzaţia că ceilalţi membri ai delegaţiei române nu ar susţine demersul meu.
- Acum, după respingerea din 24 martie, credeţi că UDMR va mai merge la Consiliul Europei cu aceeaşi problemă? Acceptă ei faptul că Porţile Europei s-au închis pentru autonomia teritorială a aşa-zisului Ţinut Secuiesc?
- După cum cunoaştem lobby-ul maghiar, cred că vor găsi alte căi de a sesiza instituţiile europene. Ieri, Consiliul Europei, mâine, altceva, cine ştie? Noi am fost foarte interesaţi de această dezbatere, deoarece pentru ceilalţi membri ai CPLRE a fost o dezbatere. Accentele le-am pus noi şi am fi vrut ca toată lumea să ştie. Din păcate, în ţară nu a trezit prea mare interes ceea ce s-a petrecut acolo.
- Deşi sunteţi "la bază" consilier judeţean la Ploieşti, aţi avut curajul de a susţine o cauză românească în faţa Europei. Ce v-a motivat în această luptă, când se ştie că majoritatea trimişilor români la Bruxelles şi Strasbourg se feresc de "expuneri" directe pentru cauze naţionale, din teama de a nu fi catalogaţi drept "naţionalişti"?
- Sunt consilier judeţean la Prahova de 4 mandate. În delegaţia naţională la CPLRE sunt din 2004 şi sunt şefa delegaţiei. Mi se pare absolut normal să susţii ceea ce crezi, iar dacă o faci într-o manieră corectă, esti apreciat şi ascultat. Nu eu am adus problema autonomiei Ţinutului Secuiesc la Strasbourg, ci alţii. Eu n-am făcut decât să-mi spun clar şi răspicat punctul de vedere. Pentru că îmi doresc să trăim şi pe mai departe în această ţară, alături de minoritatea maghiară, iar normal şi firesc ar fi să trăim în bună înţelegere...
Ludmilei Sfârloagă îi puteţi scrie la email: ludsfr@yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu