Cel de-al doilea text din cadrul Focus Drama
2018 îi aparţine lui Bogdan Georgescu şi vorbeşte despre realitatea
româncelor plecate în Italia pe post de îngrijitoare. Totul este
împachetat sub forma unor emisiuni de televiziune, deoarece show-urile
italiene erau cele mai urmărite de către românii anilor '90, dar şi din
perspectiva unor astfel de femei, fiind bazat pe o documentare solidă.
Aşa cum chiar autorul îşi defineşte textul, Hic sunt Leonesse este o mostră de Artă Activă, prezentând procesul creativ de transformare a vieţii cotidiene într-o operă de artă colectivă. Mai mult de-atât,
textul lui Bogdan Georgescu este şi o frescă grăitoare a situaţiei în
care a ajuns România, din care pleacă mii şi mii de mame pentru a le
oferi copiilor o situaţie mai bună, adaptându-se unei alte culturi, pe care în final ajung s-o adopte şi să se înstrăineze de propria patrie. Vorbim despre tragedia unei ţări într-o continuă depopulare.
Cu atât este mai complex textul, cu cât propune alte subteme implicite.
Pe lângă plecarea femeilor pentru a avea grijă de bătrânii Italiei, se
aduce şi o critică subtilă sistemului autohton care este, în fapt,
principalul factor care le împinge pe acestea să ia drumul Peninsulei
Italice. Se vorbeşte şi despre concepţia care încă există asupra
populaţiei române, o optică îngustă şi discriminatorie, în ciuda unei
realităţi care demonstrează contrariul. Nu în ultimul rând, se discută
şi dărâmarea aşa-numitului "vis românesc" cu care fiecare persoane pleacă spre Italia (o casă, o maşină etc.), dar care ajunge încet-încet să se stingă din pricina unei mentalităţi care se schimbă odată cu şederea îndelungată pe pământ străin.
Ceea ce conferă o valoare mare textului este tocmai acest substrat al
greutăţilor prin care româncele trebuie să treacă pentru a le asigura
celor de acasă o viaţă mai bună, pentru ca apoi, în ciuda statutului şi a
meseriei pe care o prestează, să aleagă să se stabilească într-o ţară care, deşi le priveşte ca pe nişte străine, este mai primitoate decât patria-mamă.
Experienţa este împărtăşită de mai multe protagoniste, însă toate
acestea au o voce unitară care îşi spune povestea şi care pare că-şi lasă moştenirea culturală să dispară încetul cu încetul. Această voce este redată într-un
mod spectaculos de actriţa Carmen Frăţilă, care se desprinde de o
simplă lectură interpretativă şi oferă substanţă personajelor sale. În
plus, spectacolul-lectură are e câştigat şi de
pe urma coordonării lui Andrei Raicu, care pe lângă un montaj subtil,
dar eficient, oferă o mai mare profunzime prin momentele muzicale,
ilustrând şi mai mult alienarea româncelor faţă de propria lor
identitate naţională. Nu în ultimul rând, textul lui Bogdan Georgescu
este cel care contribuie la o experienţă deplină, fiind o scriitură
plină de personalitate şi ritm antrenant, care îşi păstrează pe tot
parcursul lecturii un caracter fluid, natural, fără să-şi piardă vreo secundă oralitatea. Hic sunt Leonesse
este un alt text contemporan care demonstrează nu doar valoarea pe care
autorii români o au, dar şi faptul că există un fond substanţial de
subiecte şi abordări pe care aceştia le pot identifica şi folosi, pentru
ca apoi să creeze un produs cultural valoros.
Titlul Hic sunt Leonesse, care s-ar
traduce aproximativ cu "aici sunt leoaicele", este din nou un indiciu
pentru subiectul abordat în text, româncele fiind comparate cu nişte
leoaice tocmai pentru că aleg să lupte pentru familiile lor, aleg să
suporte umilinţele la care sunt uneori supuse, aleg să nu se plângă
tocmai pentru că au un ţel mai presus decât propria persoană, alegând să
îşi irosească propriile energii pentru binele celorlalţi: atât membrii
familiei, cât şi bătrânii de care au grijă. Sunt leoaice pentru că
supravieţuiesc şi se adaptează. Textul este în acelaşi timp o odă adusă
celor care au ales să plece pentru a le oferi celor iubiţi ceva mai bun,
dar şi o mână pusă pe umăr care nu acuză, ci înţelege şi linişteşte.
Complex construit şi gândit, Hic sunt Leonesse este un text
cutremurător tocmai prin natura sa confesională, dar şi prin realităţile
pe care le conturează. Reuşeşte să creeze cadrul perfect pentru ca
spectatorul să înţeleagă motivaţia fiecărei persoane, creionând totodată
o imagine sumbră a unei Românii tot mai îndepărtate de poporul ei, care
îşi pierde încet-încet credibilitatea în
ochii propriilor copii şi care alege să le împacheteze singură bagajele
spre ţări străine, în loc să caute soluţii pentru un viitor ceva mai
bun.
de Bogdan Georgescu
Regia: Andrei Raicu
Distribuţia: Carmen Frăţilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu