Anchetă la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iaşi, după moartea unui medic! A fost ucis de o bacterie din salon?

03 Dec 2015 - 14:14

ziaruldeiasi.ro

Conducerea Spitalul „Sfântul Spiridon” anchetează moartea unui pacient care a decedat în data de 18 noiembrie, după 13 zile de la internare, fiind diagnosticat cu fracură de col femural.

Scandalul este şi mai mare, pentru că pacientul, Constantin Anagnoste, în vârstă de 90 de ani, era un renumit chirurg specializat în ortopedie, care a asigurat conducerea secţiei de profil de la Spitalul Judeţean Vaslui, anterior fost şef al Spitalului Codăeşti, informează ziaruldeiasi.ro.

Şoţia medicului, Violeta Anagnoste, a depus memorii la Direcţia de Sănătate Publică (DSP) şi la Colegiul Medicilor din Iaşi (CMI), în urma operaţiei din Clinica de Ortopedie de la Spitalul „Sf. Spiridon”.

Femeia susţine că soţul ei a murit în condiţii nedemne pentru o persoană care a slujit medicina toată viaţa. Medicul ar fi contactat o infecţie nosocomială în spital, care i-ar fi provocat decesul.

În sesizarea depusă la CMI, aceasta precizează că soţul său a ajuns în spital cu o fractură de col femural şi că a fost operat de cunoscutul ortoped ieşean Paul Sîrbu. Aş dori să vă prezint cazul exact cum a fost, pentru că nimeni nu-l cunoaşte mai bine decât mine, dar sunt obligat legal să nu mă exprim până la un rezultat al comisiei care analizează situaţia. Cu siguranţă, la finalul anchetei, îmi voi exprima şi punctul meu de vedere”, a precizat medicul Paul Sîrbu.

După operaţie, pacientul şi-ar fi anunţat soţia că nu mai simte gustul alimentelor, iar în a patra zi pacientul avea candida.

Femeia susţine, într-o scrisoare adresată „Ziarului de Iaşi”, că în cele 13 zile de internare medicul şi-ar fi vizitat pacientul de trei ori: la internare, după operaţie, şi înainte de a fi dus în ATI. În a patra zi de la operaţie, Constantin Anagnoste i-ar fi spus soţiei că simte cum se scurge viaţa din el. Atunci, femeia a solicitat externarea pacientului, medicul operat fiind externat, teoretic, a doua zi. Practic, a rămas tot în spital, pentru că i s-a făcut rău şi a leşinat. „A fost internat în ATI. Acolo a intrat în şoc septic şi au descoperit că e vorba de clostridium dificile”, precizează soţia sa.

Clostridium dificile este un bacil care determină apariţia colitei pseudomembranoase şi care se contactează de cele mai multe ori în spitale. Infecţia nosocomială este o patologie care se manifestă în contextul îngrijirilor medicale şi care se dezvoltă datorită unor factori specifici acestor servicii medicale şi datorită populaţiei care poate dezvolta tulpini multirezistente.

Sesizările depuse de Violeta Anagnoste la CMI şi DSP se află în lucru, întrucât au fost depuse înainte de vacanţa prelungită de la finalul lunii noiembrie. „Procedura noastră în astfel de cazuri este următoarea: sesizarea merge la comisia de jurisdicţie a colegiului, care analizează cazul şi care decide dacă sesizarea merge mai departe la comisia de malpraxis. Când această comisie are un rezultat, atât familia, cât şi medicul reclamat sunt chemaţi la CMI”, a spus Vasile Astărăstoae, preşedintele CMI.

Conducerea Clinicii de Ortopedie a spitalului a precizat că va lua măsurile necesare după rezultatul comisiei. „Avem o anchetă internă în derulare, deocamdată nu avem rezultate concrete. Ştim doar că familia a depus mai multe sesizări în acest caz, iar spitalul a început cercetarea proprie pentru a vedea despre ce este vorba”, a declarat ortopedul Ovidiu Alexa, şeful clinicii.

Burta ține de trecut. Am dat jos 42 kg într-o lună, bând pe stomacul gol 1 pahar

Burta și șoldurile dispar în 3 ZILE! Pentru aceasta consumați 1 lingură...

Romanii au aflat cum pot opri contorul electric! Tot ce trebuie sa faci, e sa...

Burta se va STRÎNGE în 5 zile! Consumați dimineața 1 lingură...

Cum să scapi de burtă si șolduri într-o săptămînă? De dimineața consuma 1 pahar.

Sponsorizat de

Citeşte mai multe despre:   ancheta,   spitalul sf. spiridon,   deces,   iasi

#Colectiv. Medic de la Spitalul de Arși: „I-am salvat dintr-o bombă de foc și au murit într-o bombă cu microbi!”

"Nu mai vreau să asist tăcut la mascarada care e vîndută oamenilor. Răniții au murit din cauza infecțiilor intraspitalicești", spune un medic de la Spitalul de Arși. Spitalul confirmă oficial, punct cu punct, dezvăluirile

joi, 3 decembrie 2015, 6:56

UPDATE: În condițiile dificile ale unei conferințe de presă, medicii de la Spitalul de Arși au fost onești. După cum onest este în izbucnirea lui Vlad Mixich. 

UPDATE: Telefon la prima oră de la doctorul Stănculea, șeful terapiei intensive și reprezentantul oficial al Spitalului de Arși: ”Vă mulțumim mult! Sperăm ca măcar de data asta să se înțeleagă. Sînt lucruri pe care le-am tot spus, dar n-au fost auzite. Poate pentu spitalul nostru va fi mai bine”. 

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan
Întîi a venit mesajul.
„Bună ziua! Sînt medic la Spitalul de Arși  și  asist neputincios la mascarada care e vîndută oamenilor pe toate canalele și prin toate mijloacele. Dacă vreți să știți adevărul dați-mi un semn, doar dacă sînteți într-adevăr interesați, deoarece rezervele mele de încredere sînt aproape epuizate”.
Nu am răspuns încurajator, ci sincer. Și noi sîntem aproape epuizați.
E oboseala, e concentrarea pe circumstanțele catastrofei, e nepriceperea în domeniu; nu ne simțeam în stare ca jurnaliști să culegem detalii și pentru ce s-a întîmplat după incendiu. Am așteptat un pic, lucrînd la altele.
Și, cu fiecare zi, au început să vină mesaje de la noi oameni.
Apăsați de secrete, medicii, rudele, prietenii celor răniți la Colectiv și oamenii din sistemul medical s-au revărsat. Toți vor ca publicul să aibă o imagine mai corectă asupra a ceea ce s-a întîmplat.
Ne-am întîlnit.
Medicul lucrează la Spitalul de Arși. Are vechime de aproape 17 ani în operații cu mari arși. 
Acest interviu este înregistrat, dar am convenit să nu furnizăm acum numele doctorului.
De fapt, nici nu mai e nevoie.
Pentru că, întrebați oficial, șefii Spitalului de Arși au confirmat, punct cu punct, dezvăluirile medicului!
Începem cu cel care s-a decis să vorbească.

1. „Tinerii au murit într-o bombă biologică, din cauza infecțiilor intraspitalicești”

– Care este lucrul pe care-l considerați cel mai important de spus publicului din tot ce s-a întîmplat cu oamenii răniți la Colectiv?
– Că mulți dintre răniți au murit cu zile. La noi, la Spitalul de Arși, majoritatea au murit cu infecție cu diverși germeni, dintre care cel mai agresiv este piocianicul. Vorbesc cu certitudine despre Spitalul de Arși, dar știu de la colegi de la alte spitale că situația este asemănătoare.

– Nu așa mor, de regulă, oamenii cu arsuri grave?
– În lumea civilizată, nu. Nu vreau să invoc acum studii din SUA și nici să intrăm în cifre, dar acolo rata de supraviețuire este mult mai mare.

„La noi, cei care au scăpat din foc au fost omorîți de bacteriile care infectează spitalele și nimeni dintre șefii sistemului sanitar n-a avut curajul să spună asta”Medic de la Spitalul de Arși

– Dar bacteria piocianic exista înainte de Colectiv.
– Sigur că exista. Tocmai asta e problema! La Spitalul de Arși oamenii mor pe capete de ani de zile din cauza septicemiei dezvoltate din bacterii. De ce n-au fost anunțate familiile din primele zile, ca să aibă opțiunea de a-i transporta în străinătate?!
– Puteau fi transportați?
– Unii dintre ei, da. Infecțiile cu bacterii apar, din experiența noastră, cam din ziua a cincea. Ar fi fost timp. Intubați, ei puteau fi transportați.

– Și s-au infectat.
– Da, iar din acel moment șansa de a scăpa este foarte, foarte mică. Oamenii mor pentru că acești germeni intraspitalicești sînt foarte agresivi și rezistenți. Iar bacteriile devin imune pentru că, în spitale, se folosesc în exces antibiotice. Dar asta e altă discuție. Revenind, piocianicul este rezistent la orice antibiotic, mai puțin la colistin. Numai că dacă folosești colistin în exces atragi insuficiența renală.
– Unde intră pacienții în contact cu germenii?
– Oriunde! Noi nu sîntem, nici la terapie intensivă și nici pe secții, un spital de arși adecvat. Deși sîntem singurii medici specializați din țară. Restul spitalelor dacă au cîteva cazuri pe an, la Militar sînt cîteva zeci, noi avem sute de mari arși în fiecare an.

150-200 de cazuri de „mari arși” sînt tratate pe an la Spitalul de Arși din București

– Ce ar însemna condiții normale?
– Fiecare bolnav ar trebui izolat. Circuitele de acces, la fel. Aerul lui trebuie supravegheat. La noi, toți bolnavii sînt spălați într-o singură cadă. Se dezinfectează cada, e adevărat, dar întrebați-i pe șefii spitalului dacă e suficient! Germenii selectați în spital sînt extrem de rezistenți.
– Dacă la Spitalul de Arși nu sînt condiții pentru arși, atunci unde?
– Nicăieri în țară. Există doar Unitatea modernă de la „Floreasca”, despre care ați scris chiar voi, că a fost inaugurată și nu e folosită. Un mister. L-au întrebat și francezii despre ea pe profesorul Lascăr.

– Și ce a răspuns?
– Că nu a fost pregătit personalul.

„Știam despre pericolul germenilor. În Spitalul de Arși au murit oameni, vorbesc de înainte de Colectiv că toți sînt oameni, cu 10-15% arsuri! Asta din cauza microbilor”Medic de la Spitalul de Arși

– Noi am avut impresia unei mobilizări uriașe a sistemului medical în noaptea de la Colectiv și după.
– Știu că aceasta a fost percepția. Și s-au făcut eforturi. Dar sînt și multe exemple care arată ce limite avem. Sau ce nepăsare, uneori. Știți, de pildă, că la Spitalul de Arși nu a fost deschis laboratorul de analize în acea noapte?!

2. „Nu li s-au făcut analize amănunțite decît dimineața”

– Asta cu analizele e greu de crezut.
– Dar e adevărat! Nu s-au adus oamenii de la laborator. S-au făcut doar analizele de pe ATI, care-s puține, evident.
– Și erau importante analizele în acea noapte?
– Gîndiți-vă cum arată un set normal de analize. Leucocitele, de pildă, nu le-am putut vedea.
– Ce explicație aveți?
– Nu am. Nu s-a deschis laboratorul și, mai mult, nu au fost anunțați toți medicii să vină. Au existat situații în care s-a intrat în operație cu aproape o oră mai tîrziu din cauză că nu existau medici specialiști suficienți și erau prinși în alte operații.

„Medicii francezi care erau în țară chiar în acele zile pentru programul de Unități de Arși al Băncii Mondiale au spus despre spitalul nostru doar atît: «Totalement vetust»”Medic de la Spitalul de Arși

3. „Nu există un protocol național medical pentru marile arsuri”

– La cîteva zile după Colectiv, Rareș Bogdan a anunțat pe post că un director de spital din Transilvania i-a transmis că România nu are un protocol pentru mari arși. În ciuda insistențelor pe care le-au făcut și alți oameni, Sorin Ioniță am văzut că tot întreabă, nu s-a clarificat subiectul. E adevărat că n-avem?
– Da, e adevărat nu avem protocol!
– O secundă. Asta înseamnă că fiecare spital tratează cum consideră un astfel de caz?
– Da, înseamnă că răniții sînt tratați diferit de la un spital la altul. Și exact așa s-au petrecut lucrurile după Colectiv! Au fost spitale unde operațiile s-au făcut după cîteva zile, deși, din experiența noastră de mii de cazuri, operația este vitală pentru că zonele necrozate sînt cele unde apar infecțiile. Nu acuz pe nimeni, spun cum s-au petrecut lucrurile.
– Și dacă exista un protocol, el ar fi fost împărțit tuturor?
– Da, sigur, era obligatoriu.
– Adică pentru infarct avem un protocol, și un om e tratat la fel la Suceava și la București, dar pentru mari arși nu avem?
– Știu că vi se pare greu de crezut, dar acesta-i adevărul. Nu avem! Unii dintre colegii de la alte spitale ne-au sunat, alții nu. Ce exemplu să dau oamenilor ca să înțeleagă? Unii dintre noi am apelat la bronhoscopii ca să vedem dacă au fost afectate căile respiratorii, iar alții, nu.
– Revenim la infecții, vă rugăm.
– Răniții au murit nu doar din piocianic. Au murit și din acinetobacter, un germene de asemenea foarte agresiv. Am avut cazuri în care analizele bolnavilor indicau prezența a patru, cinci bacterii! Nu au avut nici o șansă nici dacă au ajuns în străinătate că au ajuns deja suprainfectați.

„În ciuda situației excepționale, la noi s-au făcut analize doar luni și joi, că ăsta era programul normal, deși era nevoie să urmărim virajul bacteriilor în funcție de tratamentul administrat”Medic de la Spitalul de Arși

26 de răniți a primit Spitalul de Arși, dintre care 15 în stare gravă. Au murit 6 oameni, unul e în continuare internat, iar alții sînt în străinătate

Reacția oficială a Spitalului de Arși – Adrian Stănculea, șef secție ATI:
„E posibil ca toți să fi murit de infecții, dar acestea sînt lucruri pe care nimeni nu a vrut să le audă!”

Ne așteptam ca oficialii de la Spitalul de Arși să se ascundă în fața acuzelor dure ale propriilor medici. Dar nu. Ei confirmă. E chiar o ușurare în ceea ce spun. ”Nu avem secrete, am vrut să spunem de multă vreme aceste lucruri”.
1. „Da, cei care au murit la mai mult de o săptămînă au murit din cauza bacteriilor”
– Este posibil ca o parte din decesele survenite în spitalul dumneavoastră în cazul Colectiv să fie cauzate de infecţiile intraspitaliceşti?
– Da. Este posibil. Chiar și la cei transferaţi la unităţile din străinătate ne-au venit hemoculturile după ce au plecat. Unele erau pozitive. Am avut un caz care a avut la început o evoluţie bună, a fost scos de pe adrenalină, iar după două, trei zile starea lui s-a degradat şi a intrat în şoc septic, deci a avut infecţie. A murit.
– Din ce știți, situația din alte spitale a fost la fel?
– Am primit trei pacienţi de la alte spitale. Doi de la Pantelimon şi unul de la Sf. Ioan. Este posibil ca aceştia să fi venit la noi deja contaminaţi.

”Infecțiile luate în România i-au afectat și pe cei plecați. Un pacient transferat în Anglia a murit. Și, în ziua în care a murit, i-am găsit hemocultura pozitivă rămasă acasă” Adrian Stănculea, șef secție ATI, Spitalul de Arși

– Cînd aţi avut primele rezultate de infecţie intraspitalicească?
– La zece zile. Ba nu, la o săptămînă. Avem cazuri transferate în străinătate la care culturile s-au pozitivat la noi după plecare. Dar să ştiţi că şi recoltarea probei în sine poate să fie incriminantă sau nu. Poate să producă contaminarea… Aş vrea să înţelegeţi că un ars mare dezvoltă sindromul reacţiei inflamatorii sistemice şi dacă i se adaugă şi germenul intraspitalicesc, intră în sepsis şi e mort.
– Care este, în general, procentul deceselor cauzate de infecţiile intraspitaliceşti la Spitalul de Arşi?
– Vorbim de secţia ATI?
– Da.
– Pe datele declarate, în jur de 10%. Medicul curant este cel care trebuie să declare infecţia nosocomială. Numai el poate corela evoluţia bolii cu hemocultura pozitivă. Acum trei ani, eu, ca şef de secţie, mi-am asumat singur infecţiile nosocomiale. Cînd le-am lăsat apoi la liber, nici un medic nu a mai declarat nimic. Poate şi pentru că sînt multe hîrtii de completat. Acum două luni, eu am declarat 6 infecţii nosocomiale din 30 de cazuri pe ATI.
– Să înţelegem că această contaminare cu germeni intraspitaliceşti e mult mai mare decît cea de pe hîrtie?!
– Contaminarea e mult mai mare, dar nu e declarată. La deces, se declară doar şocul septic.
– De ce? De frică?
– Să vă explic. Bolnavul poate fi contaminat în spital, dar nu şi afectat. Analiza care ne arată că bolnavul este infectat, că leucocitele au început să lucreze, este cultura de ţesut, care nu se face în laboratorul nostru. În acest sens, colaborăm cu Spitalul Balş. Trebuie făcută diferenţa între colonizare şi infecţie. Dacă bolnavul moare în primele 5 zile, nu pot să-l declar cu nosocomială pentru că infecţia nu a avut timp să se manifeste şi să intre în sepsis. Arşii mari oricum au un risc mare de infecţie. Deci da, sînt multe infecții. Dar au fost şi cazuri transferate cu secreţii de plagă sterile.
– Da, dar aici vorbim despre contaminarea cu acea versiune de germeni care există numai în spital pentru că aici au dobîndit rezistenţă la antibiotice. Cum sînt germenii selectaţi de piocianic, de acinetobacter sau klebsiela… Secţia ATI de la Spitalul de Arşi este contaminată cu aceşti germeni?
– Da. Peste tot e la fel.

„Toate spitalele sînt contaminate. Cine nu recunoaşte aceste infecţii cu bacterii e dus cu pluta!”Adrian Stănculea, șef secție ATI

– Repet întrebarea. Este posibil ca pacienţii care au ars la Colectiv şi care au murit la o săptămînă să fi decedat din cauza infecţiilor intraspitaliceşti!?
– Da. Este posibil ca toţi să fi murit din cauza infecţiilor nosocomiale. O spun pentru că poate aşa se va face o clădire nouă pentru acest spital. Cînd a venit premierul Cioloş în vizită şi ne-a întrebat de ce avem nevoie, i-am răspuns «De o clădire nouă!».
– Ce au în plus spitalele de afară, unde au fost transferaţi pacienţii de la Colectiv?
– Şi acolo există infecţii nosocomiale. Însă pacienţii sînt mai protejaţi. Ei sînt trataţi în saloane individuale. Acolo sînt ventilaţi, acolo sînt operaţi, curăţaţi, trataţi. De acolo ies fie pe picioare, fie morţi.
– La secţia ATI de la Spitalul de Arşi, pacienţii sînt curăţaţi în aceeaşi cadă?
– Da. Avem o singură baie pentru ATI, dar măcar noi sîntem singurul spital din ţară unde li se face baie!!!

2. „Laboratorul nu a fost deschis, dar la marii arși, analiza de sînge nu e o urgență”

– A funcţionat laboratorul spitalului în noaptea tragediei?
– Nu-mi aduc aminte…. E posibil să nu fi funcţionat. Da, nu a funcționat. Analizele s-au luat dimineaţa.
– Nu aţi avut nevoie de analize urgente la atîtea cazuri sosite peste noapte!?
– Nu, pentru că la arşii mari analiza de sînge nu e o urgenţă. Analizele primare de sînge, hemograma, coagularea, ioni se fac pe secţia ATI.
– E adevărat că nu s-au făcut antibiogramele decît luni și joi deși ele evidențiau germenii?
– Da, e chiar o practică hotărîtă de mine, scrie pe pereți, pentru că se ajunsese la un exces. Începuseră să se schimbe și de două ori pe zi antibioticele. Dar dacă vineri vine o urgență, sigur că o facem.

70.000 de euro în medie va plăti statul român, transport și două-trei săptămîni de tratament, pentru fiecare dintre răniții de la Colectiv transferați în străinătate, potrivit doctorului Stănculea

3. „Nu există protocol național, le-am zis celor de la Municipal să se oprească din traheostomii!”

– Există un protocol de terapie pentru marii arşi?
– Un protocol național, nu. Există ceva de genul acesta la Timişoara, dar în rest, nu. Ne-au sunat colegii de la celelalte spitale să ne întrebe cum să procedeze… Cei de la Municipal ne-au spus că vor să facă la fel ca şi cei de la Floreasca, adică să le facă traheostomii. Le-am spus să se oprească pentru că nu fac nimic altceva decît să le mărească şansele de contaminare! Ar fi trebuit intubaţi înainte să dezvolte acidoză. E de înţeles să știm mai multe ca alții pentru că toate cazurile de arşi din ţară sînt aduse la noi. Nimeni nu vrea să aibă de-a face cu arşi.
Mixich: „Bomba microbiană, prima prioritate”
Medicii de la mai multe spitale știu exact de ce au murit oamenii de la Colectiv. Nu e întîmplător că Vlad Mixich, unul dintre jurnaliștii cu cele mai solide surse din sistemul medical, a pus chiar ieri această problemă a spitalelor din România prima pe lista actualului Guvern.
În ziarul de mîine, a doua parte a dialogului cu medicul de la Spitalul de Arși:
„Ca să se creeze sentimentul că moartea e inevitabilă și că nimeni nu e de vină s-a spus că toți au avut arsuri de căi pulmonare. Nu e adevărat! S-a mai spus că asemenea arsuri nu s-au văzut. Nu e adevărat! Noi am tratat mii de oameni arși și cei de la Colectiv au fost exact ca şi ceilalți. Au fost declarați diferiți ca să nu se întrebe oamenii de ce nu pot fi salvați„

Medic de la Spitalul de Arși: "I-am salvat dintr-o bombă de foc și au murit într-o bombă cu microbi!"

03 Dec 2015 - 12:03

Citește și:

• #Colectiv. Raed Arafat confirmă existenţa unui fax trimis IGSU: Am fost dezinformat

• Tolo.ro: ISU ştia de existenţa Clubului Colectiv. O firmă de evenimente a trimis un fax către IGSU

• Ministrul Sănătăţii recunoşte: Există infecţii intraspitaliceşti!

Jurnalistul Cătălin Tolontan continuă seria descoperirilor şocante în legătură cu tragedia din clubul Colectiv. De data aceasta, a stat de vorbă cu un medic cu experienţa de la Spitalul de Arşi din Capitală

Întîi a venit mesajul.

„Bună ziua! Sînt medic la Spitalul de Arși  și  asist neputincios la mascarada care e vîndută oamenilor pe toate canalele și prin toate mijloacele. Dacă vreți să știți adevărul dați-mi un semn, doar dacă sînteți într-adevăr interesați, deoarece rezervele mele de încredere sînt aproape epuizate”.

Nu am răspuns încurajator, ci sincer. Și noi sîntem aproape epuizați.

E oboseala, e concentrarea pe circumstanțele catastrofei, e nepriceperea în domeniu; nu ne simțeam în stare ca jurnaliști să culegem detalii și pentru ce s-a întîmplat după incendiu. Am așteptat un pic, lucrînd la altele.

Și, cu fiecare zi, au început să vină mesaje de la noi oameni.

Apăsați de secrete, medicii, rudele, prietenii celor răniți la Colectiv și oamenii din sistemul medical s-au revărsat. Toți vor ca publicul să aibă o imagine mai corectă asupra a ceea ce s-a întîmplat.

Ne-am întîlnit.

Medicul lucrează la Spitalul de Arși. Are vechime de aproape 17 ani în operații cu mari arși.

1. „Tinerii au murit într-o bombă biologică, din cauza infecțiilor intraspitalicești”


– Care este lucrul pe care-l considerați cel mai important de spus publicului din tot ce s-a întîmplat cu oamenii răniți la Colectiv?
– Că mulți dintre răniți au murit cu zile. La noi, la Spitalul de Arși, majoritatea au murit cu infecție cu diverși germeni, dintre care cel mai agresiv este piocianicul. Vorbesc cu certitudine despre Spitalul de Arși, dar știu de la colegi de la alte spitale că situația este asemănătoare.

– Nu așa mor, de regulă, oamenii cu arsuri grave?
– În lumea civilizată, nu. Nu vreau să invoc acum studii din SUA și nici să intrăm în cifre, dar acolo rata de supraviețuire este mult mai mare.

    „La noi, cei care au scăpat din foc au fost omorîți de bacteriile care infectează spitalele și nimeni dintre șefii sistemului sanitar n-a avut curajul să spună asta”Medic de la Spitalul de Arși

– Dar bacteria piocianic exista înainte de Colectiv.
– Sigur că exista. Tocmai asta e problema! La Spitalul de Arși oamenii mor pe capete de ani de zile din cauza septicemiei dezvoltate din bacterii. De ce n-au fost anunțate familiile din primele zile, ca să aibă opțiunea de a-i transporta în străinătate?!

– Puteau fi transportați?
– Unii dintre ei, da. Infecțiile cu bacterii apar, din experiența noastră, cam din ziua a cincea. Ar fi fost timp. Intubați, ei puteau fi transportați.

– Și s-au infectat.
– Da, iar din acel moment șansa de a scăpa este foarte, foarte mică. Oamenii mor pentru că acești germeni intraspitalicești sînt foarte agresivi și rezistenți. Iar bacteriile devin imune pentru că, în spitale, se folosesc în exces antibiotice. Dar asta e altă discuție. Revenind, piocianicul este rezistent la orice antibiotic, mai puțin la colistin. Numai că dacă folosești colistin în exces atragi insuficiența renală.

– Unde intră pacienții în contact cu germenii?
– Oriunde! Noi nu sîntem, nici la terapie intensivă și nici pe secții, un spital de arși adecvat. Deși sîntem singurii medici specializați din țară. Restul spitalelor dacă au cîteva cazuri pe an, la Militar sînt cîteva zeci, noi avem sute de mari arși în fiecare an.

Citește articolul integral AICI!

Burta se va STRÎNGE în 5 zile! Consumați dimineața 1 lingură...

Cum să scapi de burtă si șolduri într-o săptămînă? De dimineața consuma 1 pahar.

Salut, noua mea viață intimă! Întâlnește pe cineva chiar ACUM

Fete uimitoare singure nu mai au răbdare! Testează GRATUIT chiar acum!

Cum sa nu mai platesti factura la curent electric! Introduceti in priza...

Sponsorizat de

Citeşte mai multe despre:   catalin tolontan,   tolo.ro,   spitalul de arsi,   microbi

PNL vrea să scape de „figurile-problemă”. Care sunt cele 10 noi porunci pentru liberali

Autor: Xenia Croitoru 03 Dec 2015 - 13:56

Simion MECHNO / AGERPRES FOTO

Citește și:

• Alina Gorghiu spune in ce conditii poate Dacian Ciolos sa preia conducerea PNL

• Gorghiu: Sondajul privind candidatul la Primăria Capitalei a fost finalizat; va fi analizat săptămâna viitoare

• Ce spune Alina Gorghiu despre măririle de salarii din 2016

Liberalii se pregătesc intens pentru alegerile locale de anul viitor şi vor să schimbe imaginea partidului. O multitudine de propuneri ale conducerii PNL pentru modificarea Statutului partidului ar urma să-i scoată din prima linie pe politicienii care au probleme serioase cu justiţia sau pro-bleme de integritate.

În şedința comisiei de unificare a partidului au fost stabilite o serie de reguli pentru viitorii candidați. În schimb, liberalii au amânat discuţia despre auditul intern privind sondarea candidaţilor pentru alegerile locale de anul viitor. Liberalii îşi modifică Statutul pentru alegerile din 2016 şi vin cu măsuri dure pentru colegii care ar urma să candideze la funcţiile locale. Consiliul Naţional al PNL din 11 decembrie ar urma să valideze setul de măsuri care-i vizează direct pe viitorii candidaţi.

Comisia de unificare a PNL a stabilit zece criterii pe care trebuie să le îndeplinească cei care candidează la alegerile locale și parlamentare de anul viitor. În comisia de unificare PNL s-a stabilit un decalog al regulilor pe care orice candidat al PNL trebuie să le respecte în privința anului electoral 2016.

„Comisia de unificare a adoptat în zece puncte toate aceste criterii care să însoțească candidaturile noastre pentru alegerile locale, dar și pentru cele parlamentare”, a precizat purtatorul de cuvânt al PNL, Ionuţ Stroe, după ședința de unificare a PNL.

Un prim criteriu pentru candidatura la alegerile locale şi parlamentare va fi respectarea regimului incompatibilităţilor şi conflictului de interese. Există la nivelul comisiei un acord cu privire la introducerea acestui criteriu. Edilii PNL care îşi doresc un nou mandat vor fi obligaţi să-şi concementare”, a precizat purtătorul dieze rudele de până la gradul al doilea angajate în primării. Un alt criteriu este ca firma la care sunt acţionari să nu aibă contracte cu primăria Consiliului Judeţean la care candidează sau instituţii subordonate.

Plagiatul, criteriu eliminatoriu
Plagiatul ar mai fi o formă de verificare a viitorilor candidaţi pentru alegerile locale din 2016 care au în Cv şi un titlu academic. „Regulile și criteriile fixate astăzi vizează în primul rând următoarele capitole: lustrația, traseismul politic, nepotismul, contractele și relația cu statul, falsul în declarații, stările de incompatibilitate și conflict de interese, eventualele atitudini discriminatorii, eventualele datorii pe care le au candidații la bugetul de stat, forme de plagiat și problemele penale.

Acestea sunt principalele zece puncte care în mod obligatoriu trebuie respectate de toți candidații PNL înscriși în cursa pentru campania electorală din primăvara următorului an și din toamna anului 2016. Ele vor fi aplicate la nivelul primăriilor municipii reședință de județ și consiliilor județene de către Biroul Politic Național, iar la nivel județean de către Biroul Politic județean pentru primăriile localităților în afara municipiilor reședință de județ”, a declarat Ionuţ Stroe.

Marian Petrache ar urma să candideze la Ilfov pentru funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, deşi nu s-a luat încă o decizie clară în acest sens. În ce priveşte Capitala, PNL va avea un candidat care să fie agreat de electoratul de dreapta. Liberalii anunţaseră şi că vor face un sondaj intern, dar acest lucru nu a fost discutat în şedinţa de ieri.

Marian Petrache anunţa că Bucureştii au nevoie de un candidat foarte bine pregătit, capabil să rezolve problemele RATB si RADET. Prin urmare, PNL ar avea nevoie ca viitorul candidat pentru Bucureşti să fie bine pregătit pentru administraţia locală. Printre liberalii ce râvnesc la fotoliul de primar general se află Cristian Buşoi şi Ludovic Orban.

Alina Gorghiu vrea ca şansele PNL în alegerile de la anul să nu fie periclitate de candidaţi cu probleme de integritate.

Candidații nu trebuie să fie traseiști politici, să nu se afle în stări de incompatibilitate și conflict de interese, să nu aibă datorii la stat sau probleme penale.
Ionuţ Stroe, purtător de cuvânt al PNL
 

Burta se va STRÎNGE în 5 zile! Consumați dimineața 1 lingură...

Crema ta anti-îmbătrânire nu funcționează? Ieri, DOCTORII au descoperit o cale

Burta și șoldurile dispar în 3 ZILE! Pentru aceasta consumați 1 lingură...

10 ani mai tânără - UȘOR! Doar 20 de minute pe zi

Rețeta bunicii GRATIS și fără efort. Incredibil, dar funcționează!

Sponsorizat de

Citeşte mai multe despre:   alina gorghiu,   pnl,   porunci,   liberali

Medic nou la secția Cardiologie

Medic nou la secția Cardiologie

03 December

14:00 2015

Printeaza articol Distribuie la prieteni

Alina Mihaes  0 comentarii

Medicul Victor Firăstrău împarte activitatea secţiei Cardiologie a Spitalului Roman cu medicul cardiolog Alina Ciocan.
Din luna noiembrie, la secţia Cardiologie a Spitalului Municipal de Urgenţă Roman lucrează un medic nou, care a susţinut examenul de rezidenţiat pe post în urmă cu cinci ani. Este vorba despre medicul specialist cardiolog Alina Ramona Ciocan, originară din Roman. În ultimii ani, ea a lucrat ca medic rezident pe Cardiologie la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iaşi.
“La Spitalul Roman am ajuns în urma examenului de rezidenţiat, pe care l-am susţinut la sfârşitul facultăţii. A fost scos la concurs un post pe Cardiologie în anul respectiv şi am dat examen împreună cu alte patru colege. Eu am luat nota cea mai mare şi, prin urmare, am obţinut acest post, urmând să vin să îl ocup la finalul rezidenţiatului. Sunt născută în Roman şi am vrut să mă întorc la mine acasă. Având în vedere că toată familia mea este aici, familia soţului şi copilul meu sunt aici, am preferat să ne stabilim aici în oraş, pentru a fi cât mai aproape de familie”, a afirmat medicul Alina Ciocan.
Mulţi ani de acum înainte, pacienţii care vor veni la Spitalul Roman pentru o consultaţie cardiologică o vor putea găsi şi pe doctoriţa Alina Ciocan, deoarece aceasta nu intenţionează să plece prea curând din oraş. Medicul Alina Ciocan este cel de-al doilea medic din secţia Cardiologie, alături de medicul şef de secţie Victor Firăstrău.

Comentarii

Ministerul Dezvoltării vrea din Roman un oraş de categoria a V-a

Ministerul Dezvoltării vrea din Roman un oraş de categoria a V-a

02 December

13:00 2015

Printeaza articol Distribuie la prieteni

Teo Rusu  0 comentarii

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) vrea să reorganizeze localităţile din România. Conform unui proiect publicat pe site-ul instituţiei, clasificarea localităţilor urbane din ţară ar urma să se facă pe şapte categorii: municipiu capitală, de importanţă naţională şi europeană; poli regionali principali cu potenţial transnaţional; poli regionali secundari; poli judeţeni principali; poli judeţeni secundari; centre urbane cu rol zonal, municipii şi oraşe cu rol de servire teritorial; centre urbane cu funcţii specializate.
În aceste condiţii, Romanul ar deveni un municipiu de categoria a V-a. Acum, Romanul este catalogat ca un municipiu de categoria a II-a.
“Eu nu am văzut încă acest proiect, nu ştiu despre ce este vorba, dar voi ridica această problemă la şedinţa Asociaţiei Municipiilor din România. Eu cred că prima dată ar trebui făcută reorganizarea administrativă a ţării şi a vedea comunele cu 500, cu 700, cu 1.000 de locuitori şi cred că ar trebui făcute criterii pentru a nu avea comună sub 5.000 de locuitori, să nu avem oraş sub 10.000 de locuitori, să nu avem municipiu sub 30.000 de locuitori. Iar de la o populaţie de la 30.000 de locuitori în sus, putem să le categorisim. Se pot face criterii, se pot face analize, dar eu cred că de aici ar trebui plecat, dacă tot dorim să facem ceva. Municipiile sunt sustenabile, se autofinanţează. Problema este la unităţile administrative din mediul rural, de acolo trebuie început, de jos în sus”, a afirmat Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman şi membru în Comitetul Director al Asociaţiei Municipiilor din România.
Pentru unităţile administrativ teritoriale rurale se propune o grupare pe două categorii: poli rurali şi alte comune. Satele componente ale polilor rurali şi comunelor, precum şi satele aparţinătoare municipiilor şi oraşelor îşi păstrează caracterul rural şi aparţin reţelei de localităţi rurale.
Prevederile planului de amenajare a teritoriului naţional ar putea fi utilizate pentru direcţionarea anumitor tipuri de investiţii spre localităţi cu probleme de dezvoltare. ”Astfel, proiectul de lege introduce câteva categorii speciale: comune, municipii şi oraşe cu scăderi semnificative de populaţie, municipii, oraşe, comune cu localităţi sub 100 de locuitori la recensământul din 2011, oraşe cu caracteristici rurale. Se propune introducerea noţiunii de oraş cu caracteristici rurale: un oraş care îndeplineşte cel puţin trei dintre următorii patru indicatori: scădere demografică în intervalul 1990-2012; peste 30% din populaţie ocupată în sectorul primar (la ultimul recensământ); peste 40% din populaţia totală localizată în sate aparţinătoare şi localităţi componente; peste 50% din străzi nemodernizate”, se precizează pe site-ul MDRAP.
Proiectul revizuieşte setul de dotări şi indicatori de dezvoltare pentru fiecare categorie de localităţi şi introduce concepte noi în strânsă legătură cu evoluţia reţelei de localităţi la nivel european şi naţional, cum ar fi aria funcţională - formaţiunea teritorială care include mai multe unităţi administrativ-teritoriale de bază între care au loc relaţii funcţionale de natură economică, socială, culturală sau de infrastructură.
Ariile funcţionale pot fi de tip sectorial sau de tip integrat teritorial, acestea din urmă au un caracter complex fiind create în jurul unui centru polarizator, în scopul gestionării în comun a mai multor servicii publice, inclusiv de planificare teritorială. Ariile funcţionale integrate teritorial pot fi constituite în jurul capitalei şi a reşedinţelor de judeţ (de tip metropolitan), în jurul oraşelor de peste 20.000 locuitori fără funcţie administrativă, dar cu un potenţial de polarizare semnificativ (arii funcţionale urbane) sau în jurul polilor rurali, respectiv oraşelor cu caracteristici rurale (arii funcţionale potenţiale).
Modificările faţă de actul normativ în vigoare au urmărit o reclasificare a localităţilor, care să reflecte mai bine situaţia reală la nivelul teritoriului naţional. În România există 3.181 unităţi administrativ–teritoriale de bază – 103 municipii, 217 oraşe şi 2.861 comune -, care cuprind 13.750 de localităţi, astfel: 320 de localităţi urbane reşedinţă de oraş / municipiu, 2.861 de sate reşedinţă de comună, 473 de localităţi componente ale oraşelor / municipiilor, 470 de sate aparţinătoare de oraşe / municipii şi 9.626 de sate componente ale comunelor.

Comentarii

0 comentarii

FILB aduce la Bucuresti spectacolul cu „cele mai antrenante lecturi”, Literary Death Match

FILB aduce la Bucureşti spectacolul cu „cele mai antrenante lecturi”,

Literary Death Match

• Evenimentul are loc mîine, 4 decembrie, ora 19.00, la Clubul Ţăranului, în cadrul Festivalului  Internaţional de Literatură de la Bucureşti

​, ediţia a VIII-a​

(FILB)

•

​​

„De ani de zile am o adevărată obsesie pentru București […] faptul că e cel de-al  șaizecilea oraș în care organizăm Literary Death Match mă umple de bucurie.” (Adrian Todd Zuniga, creatorul Literary Death Match)

• FILB 8 are loc în perioada 2-4 decembrie, ora 19.00, la Clubul Ţăranului / 17 nume de primă mărime ale literaturii contemporane, oaspeţi din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania şi Statele Unite ale Americii şi România

​

Mîine, în ultima zi a celei de a VIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, iubitorii de poezie din capitală sînt aşteptaţi la Literary Death Match, un spectacol în care literatura intră în ringul de box.

Inventat de managerul cultural Adrian Todd Zuniga şi gîndit sub forma unui „meci de box”, Literary Death Match își propune să confrunte pe scenă 4 autori, care vor citi din creațiile proprii, pentru a fi apoi evaluați de un juriu.
Cele 4 nume care se vor înfrunta în ringul de box de la Clubul Ţăranului sînt: Tara Skurtu, poeta americană cu rădăcini româneşti, Svetlana Cârstean, Răzvan Ţupa şi Mugur Grosu, iar echipa juraţilor este formată din: Bogdan-Alexandru Stănescu – poet, critic literar, preşedintele FILB, Luiza Vasiliu – jurnalist cultural şi cunoscutul om de radio şi televiziune Andrei Gheorghe.

„De ani de zile am o adevărată obsesie pentru București, unde am și ajuns, de Anul Nou, în 2014 (dat fiind că trăiesc în Los Angeles, cred că duceam dorul unei ierni adevărate). Cît am stat la Bucureşti, am fost copleșit de frumusețea orașului, de cultura lui, așa că am sperat să aduc Literary Death Match în România în 2015, drept care am fost încîntat cînd m-a contactat Oana Boca. Bucureștiul este al șaizecilea oraș în care organizăm Literary Death Match, ceea ce mă umple de bucurie”, a mărturisit Adrian Todd Zuniga, creatorul Literary Death Match.

Afişul ediţiei FILB din acest an include 17 nume de primă mărime ale literaturii contemporane, oaspeţi din Turcia, Elveţia, Ungaria, Spania şi Statele Unite ale Americii şi România.

FILB, cel mai important festival independent de literatură din România, a fost iniţiat în 2008 de managerul cultural Oana Boca Stănescu, alături de scriitorii Vasile Ernuşi Bogdan-Alexandru Stănescu. Din 2012, IoanaGruenwald s-aalăturat echipei organizatorice.

FILB este singurul festival European prezentat anul acesta în cadrul celui mai mare festival din lume, Edinburgh Festivals. În primăvară, FILB a fost recomensat cu Premiul al II-a la secţiunea „Artă, cultură” în cadrulg Galei Societăţii Civile, ediţia a XIII-a, iar la începutul anului FILB 7 a fost nominalizat în 2015 la Premiile Radio România Cultural la categoria „Cel mai bun eveniment al anului”.

Cu sprijinul: Ministerul Culturii, ARCUB, Primăria București, ​Institutul Cultural Român, Muzeul Național al Literaturii Române, Administrația Fondului Național Cultural

Parteneri principali: Pro Helvetia, Ambasada Elveției, Ambasada Spaniei, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Institutul Cervantes, British Council, Clubul Țăranului, Centrul Național al Cărții, Cărturești, Dacia, Simona Kessler International Copyright Agency

Parteneri: Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, Editura Polirom, Editura Cartea Românească, Editura Humanitas, Editura Trei, Editura Tracus Arte, Editura Univers, Editura MTTLC, Headsome Communication

Parteneri media: Radio France International România, Știrile TVR, Bookaholic, Bookblog, BookMag, Observator cultural, Bună dimineața, București!, Semnebune, Suplimentul de cultură, Agenția de carte, LiterNet, Filme-Cărți, Ziarul Metropolis, b365.ro, Ceașca de cultură, IqAds, BookHub

 

--

www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, 

bl. 21, ap. 201, sector 4, Bucureşti

0722-609.478

Locurile rezervate pentru intalnirea cu Jeff Kinney, epuizate in cateva ore, au fost suplimentate

Locurile rezervate pentru întâlnirea cu Jeff Kinney, epuizate în câteva ore, au fost suplimentate

• Seria „Jurnalul unui puşti” – Numărul 1 în topul bestsellerurilor New York Times – a fost tradusă în 51 de ţări, cunoscând vânzări de peste 150 milioane de exemplare

• Ediţia în limba română: vânzări de peste 500.000 de exemplare: „Editura Arthur a crescut împreună cu Jurnalul unui puști”, au declarat reprezentanţii casei editoriale

• Întâlnirea cu Jeff Kinney de la Bucureşti – duminică, 6 decembrie, ora 10:00, la Biblioteca Naţională a României. Intrarea este liberă.

• Seria „Jurnalul unui puşti”, „una dintre cele mai îndrăgite serii de cărţi pentru copii din toate timpurile”, potrivit Washington Post, a devenit un fenomen viral în rândul tinerilor cititori din România, https://www.youtube.com/watch?v=b0hbZBYAWHI

• Detalii despre seria „Jurnalul unui puşti”: http://www.editura-art.ro/autor/kinney-jeff

La cinci ani de la apariția primei traduceri în română din seria „Jurnalul unui puști”, Jeff Kinney, cel care a găsit formula câștigătoare pentru a-i apropia pe copii de lectură, vine la București în cadrul turneului mondial de promovare a volumului 10,

​turneu ​

intitulat OLD SCHOOL GLOBAL TOUR FAN FERVOR. Locurile iniţiale rezervate pentru întâlnirea  cu Jeff Kinney de la Bucureşti (duminică, 6 decembrie, ora 10:00, la Biblioteca Naţională a României) au fost suplimentate, întrucât s-au epuizat chiar în ziua lansării primului comunicat de presă.

Povestea „Jurnalului unui puști” începe în 2004, pe site-ul FunBrain.com, unde devine un hit absolut, cu 20 milioane de vizualizări. Trec trei ani până la apariția în librării, pe 1 aprilie 2007, a primului volum din serie, care intră în lista bestsellerurilor The New York Times. Din acest moment, cartea începe să fie exportată peste ocean, fiind primită cu brațele deschise de publicul britanic și tradusă pe tot globul. Greg Heffley, personajul principal al cărților, începe să cucerească lumea și imaginația copiilor.

„Editura Arthur a crescut împreună cu Jurnalul unui puști, iar faptul că i-am văzut pe copii devorând aventurile lui Greg Heffley, ne-a încurajat să ne diversificăm oferta editorială și să căutăm să le oferim copiilor cărți care să-i pasioneze cu adevărat” – au declarat reprezentanţii editurii. În 2010, primul volum din „Jurnalul unui puști” este publicat în română, în traducerea Andrei Matzal. Urmează alte trei volume, moment în care se petrece o explozie a vânzărilor, cărţile lui Jeff Kinney devenind bestseller-uri absolute în domeniul literaturii pentru copii din România. Librăriile sunt luate cu asalt de către fanii care așteaptă cu sufletul la gură apariția unui nou episod din aventurile lui Greg Heffley.

O simplă căutare pe youtube ne arată zeci de clipuri înregistrate de fanii din România, în care aceștia prezintă seria de cărți și povestesc aventurile care i-au amuzat cel mai tare.

Luând în calcul doar cifrele de la începutul lui 2011, seria „Jurnalul unui puști” crește constant în topul vânzărilor: în 2015, Editura Arthur a depăşit, după unsprezece titluri publicate, la cifra de 500.000 exemplare vândute în România și în Republica Moldova, cifrele impresionate, dacă le raportăm la orice apariție editorială de pe piața de carte din România.

Parteneri: Biblioteca Națională a României, Cartepedia.ro, emag, Carrefour România, Asociația Flower Power, Hilton Athénée Palace, Librăriile Diverta, Grupul Librarium, Ordinul povestitorilor, Librăriile Cărturești, Librăriile Humanitas, Inmedio, Avenor College, Radio ItsyBitsy, Totul despre mame, Hyperliteratura, Bookaholic, Bookblog, Semne bune

  --

www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, 

bl. 21, ap. 201, sector 4, Bucureşti

0722-609.478

Alegeri universitare. Alte măști, aceeași scenă?!

Universitățile românești au intrat în febra alegerilor. Prin birouri se fac  și se desfac alianțe; se promit funcții contra voturi, se calculează șansele de reușită, se fabrică dosare pentru discreditarea oponenților, se fac înțelegeri cu misiți din presa scrisă sau online. Mă întristează acest spectacol, din două motive. Întâi, pentru că ar fi putut să nu aibă loc. Textul legii educației  care a fost trimis spre Parlament avea o altă variantă referitoare la stabilirea conducerii universităților. Doar Senatul urma să fie ales prin votul comunității academice, pe care o reprezenta, și care îl mandata să decidă în privința aspectelor strategice, fundamentale. Senatul universitar stabilea o comisie (un fel de search commitee), care realiza procesul de recrutare a Rectorului: căuta candidați de la orice universitate din lume, nu numai din universitatea proprie, îi evalua, apoi prezenta în fața Senatului două propuneri. Senatul examina programele celor doi candidați propuși, apoi lua decizia finală. Rectorul desemnat încheia un contract de management cu Senatul, își numea prorectorii și decanii și trecea la treabă. Se constituia astfel un executiv puternic, independent de populisme ieftine, care putea lua decizii dure de restructurare: să stopeze programele de studii neperformante, să promoveze proiectele și echipele de cercetare viabile și să-i îndepărteze pe impostori. Dacă echipa executivă era performantă, adică îndeplinea indicatorii de performanță contractuali, nimeni nu se putea atinge de ea. Logica era simplă: reforma internă a universităților era necesară, ea necesita măsuri nepopulare, iar acestea puteau fi luate doar de o echipă protejată de „mânia populară” a mediocrității din universități.
Pericolul a fost imediat simțit de către reprezentanții „sistemului”, care au reacționat furibund. Șarjele de calomnii dirijate de cuplul Andronescu-Marga, cum că astfel se încalcă autonomia universitară, apăreau pe toate canalele. Consiliul Național al Rectorilor a dat un comunicat amenințător, de un anacronism atroce. Am fost convocat la Camera Deputaților două seri la rând de către membrii coaliției de guvernământ, să explic textul, pentru ca, în final, să mi se spună că presiunile sunt prea mari și că textul nu poate fi acceptat. Așa a rezultat textul actual, care face rectorul și echipa de conducere prea dependenți de votul majorității, iar majoritatea universitară, după, cum știm, nu e reformatoare! Cum să mai reformezi majoritatea, dacă ea își dă votul și ea îți dă votul doar dacă nu-i lezezi interesele?
Al doilea motiv de tristețe se leagă de superficialitatea cu care sunt tratate alegerile universitare. În loc să fie prilej de introspecție și analiză critică, la toate nivelurile, de la cadru didactic la departament/ facultate și universitate, alegerile sunt considerate un simplu joc de putere: cine va fi șef de catedră/ decan/ rector? În locul unei probleme complexe, fundamentale, cu care trebuie să se confrunte comunitatea academică – Cum să  ne îmbunătățim activitațile? – se substituie o problemă mai simplă – Cine să ne conducă? – și se consideră că soluția la această problemă de substitut rezolvă, automat, problema reală, fundamentală.
E ca și cum jucăm prost într-un meci și, în loc să ne schimbăm felul în care performăm, ne concentrăm pe alegerea căpitanului de echipă, iar apoi ne derobăm de propria responsabilitate. El o să vină, o facă ceva, iar noi o să câștigăm, fără să schimbăm ceva în jocul nostru. Ce iluzie păguboasă și, din păcate, recurentă!
Universitățile greșesc profund dacă văd în alegeri doar o problemă de schimbare a actorilor din funcțiile de conducere. Ar trebui să considere alegerile un prilej de confruntare cu proprii demoni, de rezolvare a crizei profunde în care se află întreg sistemul universitar. Iar criza are patru fețe.

1. Criza de identitate. Universitățile noastre nu și-au realizat procesul de construcție identitară. În general, ele au preluat misiuni și strategii de la universități de prestigiu și le-au pus pe propriul site, crezând că astfel se definesc. Or, aceasta e doar o identitate declarată. Cea reală se află în practicile instituționale. Suntem ceea ce facem, nu ce declarăm. Dacă declarăm că cercetarea este esența misiunii noastre, dar cei performanți nu au salarii mai mari, nu promovează mai rapid, nu au asigurată logistica necesară, atunci cercetarea e vorbă în vânt, flatus vocis, cum ziceau scolasticii, nu semnătură identitară. Dacă ne acoperim de documente, comisii și proceduri, dar în spatele lor se vede lucrul făcut de mântuială, degeaba vorbim de „creșterea calității”. Ar trebui ca fiecare departament/ facultate/ universitate să își facă un audit al competențelor pe care le are, apoi al problemelor pe care își propune să le rezolve și să-și definească responsabil identitatea proprie: în ce domenii vrea excelența, la ce domenii (programe de studii, activități de cercetare) renunță, pentru că nu are competențele necesare și n-are șanse să le dobândească. Ar fi un bun prilej de a pune capăt schizofreniei dintre declarativ și procedural în universitățile noastre.
2. Criza de performanță. Oricum am lua lucrurile, performanțele universităților  românești sunt slabe: o spun angajatorii, o spun absolvenții, o spun clasamentele internaționale. Reacția furibundă a comunității academice la prima tentativă de clasificare a universităților și de ierarhizare a programelor de studii e simptomatică în acest sens. S-a mers până acolo încât s-au abrogat paragrafe din lege care prevedeau ierarhizarea și clasificarea iar Consiliul Național al Rectorilor a aplaudat acest lucru, considerând că prin aceste măsuri „se asigură o dezvoltare graduală” a învățământului!!! „Dați-ne autonomie, dați-ne bani, dar nu ne evaluați performanțele”, cam asta se ascunde în spatele retoricii universitare. Toate abilitățile argumentative, toată sofistica au fost puse la bătaie, pentru a contesta criteriile de evaluare, procedurile, evaluatorii, etc,  cu singurul scop de a camufla carențele de performanță ale universitaților, ale programelor de studii, ale universitarilor. Alegerile universitare oferă acum  comunității academice un context excelent de a reflecta lucid asupra performanțelor proprii și de a pune în practică măsurile necesare pentru îmbunătățirea lor. Dar aceasta se va întâmpla dacă nu ne concentrăm pe alegerea căpitanului, ci pe optimizarea jocului echipei. Dacă trecem dincolo de „carcasa lingvistică” (R. Carnap) și ne confruntăm cu „asprimea realului”. (N. Hartman)
3. Criza etică. Plagiatul la doctorat, pe care se focalizează acum atenția publică este, fără îndoială, o încălcare gravă a eticii. Sunt însă altele, cel puțin la fel de grave, pe care comunitatea academică le ignoră sistematic și deliberat . De pildă, e lipsă totală de etică să oferi studenților programe de studii care îi dezavantajează pe piața muncii, doar ca să-ți acoperi norma didactică. E lipsă totală de etică să pui în curriculumul lor ceea ce știi tu să predai, nu ceea ce le e lor necesar, ca să fie performanți după absolvire. E lipsă totală de etică să predai ceea ce tu nu faci (universitățile sunt pline de profesori de marketing care n-au făcut în viața lor o campanie de marketing, de profesori de jurnalism care n-au lucrat la vreun ziar, de profesori de psihoterapia care n-au pacienți…). Și, cât de etic e să-ți angajezi rudele în propria catedră sau în propria facultate? Din păcate, universitățile nu excelează în a produce autorități morale; caracterul nu se prea formează prin interacțiune cu foaia format A4. Ar fi un bun prilej ca măcar acum, cu alegerile, să renunțăm la ipocrizie, să ne facem o examinare critică  și să pășim pe lungul drum al resurecției morale.
4. Criza de responsabilitate publică. Când beneficiarii sociali ai prestației universitare (angajatorii, absolvenții, presa, actorii instituționali importanți) își exprimă nemulțumirile față de calitatea acesteia, universitarii se retrag în tranșeele autonomiei universitare. Prea adesea, autonomia e folosită defensiv, ca să ascundă responsabilitatea socială redusă a universităților, faptul că interesele lor prevalează asupra binelui public, pe care pretind că îl slujesc. Autonomia este invocată adesea ca să mascheze incapacitatea de a restructura programele de studii în raport cu cerințele pieței muncii sau de a oferi, prin programele de cercetare, soluții la probleme relevante cu care se confruntă societatea. Despre ce responsabilitate socială vorbim, când, pentru a-și menține cât mai mulți studenți cu taxă, universitățile fac rabat de la calitate, le dau note mari și le cultivă iluzia că știu ceea ce, de fapt, nu știu? N-ar fi rău ca, acum, odată cu alegerile, universitățile noastre să caute răspuns la o întrebare esențială: oare de ce societatea e tot mai nemulțumită de activitatea noastră?

În rezumat, cred că alegerile universitare pot fi un succes doar dacă aduc valoare adăugată în rezolvarea crizei pe care o traversează universitatea, cu dimensiunile ei identitare, de performanță, etice și de responsabilitate socială. Altfel,aceste alegeri vor fi  simple schimbări de actori, „alte măști, aceeași scenă/ Alte guri, aceeași gamă”, cum ar spune marele nostru poet.Acum, comunitatea universitară își va da masura a ceea ce este.