În
societatea românească modernă, intelectualitatea a avut rolul de a
conceptualiza şi a da impulsul necesar transformărilor, reaşezării sale
pe baze noi. Orizontul de cunoaştere şi de aşteptare al acestei
categorii nu a fost liniar, nici omogen, depinzând de mediul de formare,
contextul specific al educației primite, apoi de locul în care s-au
stabilit şi activat, după cum au variat modalităţile şi gradul de
implicare în societate, de aceea considerăm că subiectul acestui studiu
suscită destul interes.
Perioada
la care ne raportăm, ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi
primele două decenii ale secolului XX, este aceea în care provincia, în
cazul nostru Romanul, beneficiază de activitatea unor personalităţi care
s-au implicat în viaţa socială, culturală şi politică, găsindu-şi
relevanţa în comunitatea în care au trăit, ajutând la creşterea ei,
contribuind la schimbarea mentalităţilor, creşterea nivelului de
educaţie şi instrucţie, chiar în privinţa nivelului de trai al altor
categorii sociale. Urmărind viaţa şi activitatea medicilor care au
activat în Roman în această perioadă se pot distinge, cu uşurinţă,
câteva figuri reprezentative, care au avut o influenţă directă în epocă,
dar şi efecte în posteritate. Aceste personalităţi se încadrează în
cunoscuta definiţie a lui Jean Paul Sartre asupra intelectualului,
considerat drept acela care nu doar că ajunge la o anumită pregătire de
nivel superior, care are preocupări intelectuale, ci se şi implică în
viaţa publică, în viaţa
Cetăţii.
[1] .
De altfel, influenţa franceză era încă puternică la sfârşitul secolului
al XIX-lea, oferind modele şi un mediu specific de formare.
[2]
În cazul studiului nostru, amintim de specializarea în Franţa a unor
medici care au profesat la Roman, precum Mihail Burada sau Alexandru
Vasiliu.
Despre contextul local şi mediul în care
s-au format intelectualii Romanului, ca şi despre activitatea unora
dintre ei există studii
[3]
care parcurg un traseu aproape complet. Mai puţin cunoscute, datorită
în principal, lipsei surselor la care specialistul poate apela, sunt
informaţiile asupra bibliotecilor lor particulare, Aceste biblioteci,
ţinând de spaţiul privat, sunt un subiect deopotrivă interesant şi
sensibil, dificil de studiat în modul în care s-au structurat, în
conținutul ori „destinul” lor, însă revelatoare pentru mentalitățile și
preocupările posesorilor lor.
Se pot da câteva exemple, iar acestea
sunt cu atât mai importante pentru înţelegerea preocupărilor
intelectualilor din provincie. Ne-am oprit într-un demers inițial
asupra dr. Alexandru Vasiliu şi dr. Mihail Burada. Pentru cei doi
medici menţionaţi anterior se poate face o analiză, pe baza cărţilor
păstrate din bibliotecile lor particulare, după liste cuprinzând
inventarul acestora și informații colaterale. Cazurile sunt interesante
şi prin destinația diferită a patrimoniului de carte adunat într-o
viaţă.
[4]
Primul exemplu urmărit în studiul nostru
este dr. Alexandu Vasiliu (1859 – 1913). Acesta s-a remarcat atât prin
activitatea sa profesională (a activat ca medic la Spitalul Precista Mare,
medic de plasă în judeţul Roman şi mai apoi medic primar al judeţului),
cât şi prin implicarea sa în viaţa publică a oraşului. Membru al unei
elite profesionale, având o pregătire solidă de specialitate, făcută în
ţară şi în străinătate, bun cunoscător al realităţilor româneşti şi
interesat în special de ridicarea nivelului de igienă, de educaţie şi
instrucţie a concetăţenilor săi, Alexandru Vasiliu a adunat în
biblioteca sa particulară un număr impresionant de lucrări ale unor
autori români şi străini, o bună parte dintre ele, aşa cum era şi
firesc, fiind lucrări de specialitate medicală.
Conţinutul bibliotecii doctorului
Vasiliu poate fi cunoscut datorită inventarierii sale, în două liste
distincte, redactate la o distanţă în timp de aproximativ trei decenii.
Acestea se regăsesc în patrimoniul Muzeului de Istorie din Roman, în
colecția de iatroistorie, ajunse prin donația Societății de Istorie a
Medicinei și Farmaciei „Dr. Epifanie Cozărescu” din Roman și cele
ulterioare cuprinzând arhiva personală a dr. Cozărescu.
S-a păstrat în arhiva personală a doctorului Epifanie Cozărescu
[5]
o listă cuprinzând inventarul bibliotecii doctorului Alexandru Vasiliu.
Această listă conţine 350 de titluri de cărţi şi reviste şi este
redactată chiar de dr. Vasiliu, pe 10 pagini (5 file), scrise cu
cerneală neagră. Nu se poate şti cu precizie data la care a fost
realizată această inventariere, oricum înainte de anul 1913. Această
listă – inventar a fost recuperată de către profesorul romaşcan N. Gr.
Steţcu şi ulterior a fost dată de acesta doctorului E.Cozărescu, așa cum
confirmă însemnarea de pe prima pagină a dosarului.
A doua listă priveşte cărţile din
biblioteca personală a doctorului A. Vasiliu care au făcut obiectul
donaţiei către Societatea Culturală Miron Costin. Se vede că
fost redactată de o altă persoană, mai puţin familiarizată cu numele
autorilor şi titlurile lucrărilor de specialitate, cel mai probabil
soţia doctorului. Lista este structurată în două părţi: prima cuprinde
113 titluri din literatura de specialitate medicală şi a doua conţine 53
titluri cărţi diverse. Ca o excepţie, între cărţile menţionate în
această a doua listă de inventar, regăsim două volume apărute după anul
1913, anul de deces al dr. Vasiliu: O. Josué, La semiologie cardiaque actuelle, Ballière, Paris, 1914 şi A. Bădăreu – Tomşa, De la délégation imparfaite
(teza de doctorat), Paris, 1914. Toate celelalte cărţi din această
bibliotecă particulară sunt adunate de însuşi dr. Vasiliu și consemnate
de el în prima listă – inventar. O bună parte a bibliotecii personale a
doctorului Alexandru Vasiliu a fost donată, de către soţia acestuia
Societăţii Culturale Miron Costin, societate ce a funcţionat în
Roman începând cu anul 1907, avându-l de la început drept președinte
onorific pe dr. Mihail Burada, până la decesul acestuia din anul 1918.
Această donaţie a fost făcută mult timp după decesul doctorului
Vasiliu, cel mai probabil în anul 1931. În absenţa actului de donaţie
propriu-zis se poate estima data acestei donaţii, funcţie de mărturiile
păstrate. Este cazul a două documente care au rezistat trecerii
timpului: două adrese oficiale întocmite de conducerea Societăţii
Culturale Miron Costin către donatoarea Olga Vasiliu.
În prima adresă, cu nr. 192 din 31 mai
1931, în numele Comitetului de conducere al Societăţii, preşedintele de
atunci – Episcopul Lucian Triteanul şi directorul bibliotecii Nicolae
Popovici – Podaşcă îi adresau “cele mai alese şi cele mai recunoscătoare
mulţumiri” asigurând-o pe Olga Vasiliu că “felul cum va fi păstrată şi
chipul cum va fi utilizată biblioteca donată va corespunde întocmai
dorinţii D-Voastre şi va fi la înălţimea memoriei celui în amintirea
căruia s-a făcut această donaţiune.”
Prin a doua adresă, cu nr. 325 din 1
iunie 1932, aceeaşi reprezentanţi ai conducerii îi anunţau Olgăi
Vasiliu numirea sa drept membră de onoare a Societăţii, în urma donaţiei
făcute, fiind o “modestă distincţiune ca un sincer şi devotat omagiu
din partea membrilor Societăţii, pentru solicitudinea şi interesul ce
purtaţi instituţiei noastre culturale”.
Olga Vasiliu a făcut nu doar un gest
frumos în amintirea soţului său, ci a căutat să dea utilitate volumelor
adunate de acesta, punându-le la dispoziţia celor interesaţi, prin
intermediul unei societăţi culturale din urbe. Făcând o paralelă cu
înfiinţarea primei biblioteci publice din Roman, datorate unei alte
personalităţi ce a depăşit limitele oraşului de provincie – George Radu
Melidon – putem vorbi despre strădaniile unor intelectuali de a
valorifica bibliotecile lor particulare spre folosul obştesc, spre
ridicarea standardelor cultural – educative şi chiar de un fenomen de
emulaţie. George Radu Melidon, pensionat în 1881 şi întors în Roman,
donase municipalităţii locale, în aprilie 1885, un număr de 216 cărţi,
spre a fi puse “la dispoziţia oricărui amator spre cetire şi cercetare”.
Înfiinţarea bibliotecii a fost hotărâtă în şedinţa din 11 aprilie 1885 a
Consiliului comunal, în cadrul căreia primarul de atunci al Romanului,
dr. Pandele Grigorescu, a propus „(…)
a se admite înfiinţarea unei biblioteci publice în comuna Roman”, subliniind, în acelaşi timp, rolul de deschizător de drum ce îi revenea lui G.R. Melidon”
[6]
Iniţiativele venite din partea unor
intelectuali ai locului arată interesul şi adecvarea la o dimensiune
specifică, educaţională şi culturală, a Romanului, reuşind să răspundă
unei necesităţi a oraşului, oferindu-i o nouă deschidere. Astfel, îi
vedem plasaţi pe aceeaşi direcţie cu alte personalităţi ale vremii.
Medicul Constantin Esarcu
[7]
se pronunţase, într-un discurs din anul 1886, asupra rolului unor
societăţi cu scop cultural în dezvoltarea spirituală a societăţii: „Când
într-o ţară se află oameni, la oarecare depărtare de zgomotul luptelor
absorbitoare ale zilei, care pot avea timpul să cugete şi să mediteze
într-o sferă mai senină, [atunci] ei văd mai limpede adevăratele
trebuinţe ale societăţii şi ale Statului
[8].
Cu toate că era deosebit de activ, interesat de un spectru larg de
domenii și ambițios, dr. Vasiliu aprecia ritmul de viaţă şi de muncă
oferit de oraşul de provincie, răgazul necesar pentru reflecţie. Îşi
exprima convingerea, prin contrast, privind dinamica Parisului, unde a
urmat un stagiu de perfecționare: „Pot zice că civilizaţia asta nu
constă în dezvoltarea armonică a tuturor facultăţilor intelectuale,
afective şi instructive, ci mai mult în pervertirea lor în o muncă
excesivă, analoagă cu munca silnică pe viaţă”
[9]
Analizând conţinutul bibliotecii
doctorului Alexandru Vasiliu, vedem că partea cea mai însemnată revine
tomurilor de medicină, editate în ţară sau în străinătate. Fără a
recurge la o analiză cantitativă amănunţită asupra cărţilor din
biblioteca sa personală putem afirma că cele mai multe proveneau din
Franţa, unde dr. Alex. Vasiliu a urmat acel stagiu de pregătire între
anii 1903 şi 1904. Un fapt demn de consemnat este procurarea acestor
cărţi în scurt timp după apariţia lor, ceea ce demonstrează că se
raporta în permanenţă la noutăţile din domeniu. Spre exemplificare, iată
câteva dintre cărţile din biblioteca dr. Vasiliu, aşa cum au fost ele
consemnate în lista de inventar. prof. Paul Lefort, Aide-mémoire d’ hygiène et de médecine legale, 1 vol., 1889; A. Fort (n.n. Joseph Auguste Aristide Fort), Anatomie descriptive et dissection, tom II, par. I şi vol III, 2 vol., 1875 ; Dr. J.A. Fort, Pathologie et clinique chirurgicales, 2 vol., 1873 ; J. Briand, Manuel complet de médecine légale, 1 vol., 1863 ; G. Dieulafoy, Manuel de pathologie interne, 3 vol., 1896 (Paul Georges Dieulafoy) ; A. Laveran, J. Teissier, Nouveaux éléments de pathologie et de clinique médicale, vol. I, 1883 ; Dr. Ch. Vibert (avec une introduction par le prof. P. Bronardel), Précis de médecine legale, 1 vol. 1903 ; Dr. Ch. Vibert, Précis de toxicologie clinique et médico – légale, 1 vol., 1900 ; Dr. Poincaré, Le systeme nerveux peripherique et central(centraux,n.n.).Leçons de physiologie, 3 vol., 1876 – 1877; Dr. A. Descroizilles, Traité élémentaire de Pathologie et de clinique infantiles, vol. I, II, 2 vol., 1890; Dr. Dujardin – Beaumetz, Traitement de(s) maladies de l’estomac, 1 vol., 1891; Dr. Gerard Encausse, Du traitement externe et psychique des maladies nerveuses, 1 vol., 1897; E. Bouchut, Nouveaux éléments de Pathologie générale et de Sémiologie, 1 vol., 1857; Dr. Fl. Robertet, Essai sur l’ encéphalite, 1 vol., 1865; Dr. G. Thibierge, Therapeutique des maladies de la peau, 2 vol. 1895; H. Beaunis, Nouveaux elements de physiologie humaine, 1 vol., 1876; Dr. E. Lancereaux, Traité de la goutte, 1 vol., 1910.
Pare plauzibil ca multe dintre cărţile
adunate de dr. Alexandru Vasiliu să fie achiziţionate direct din Franţa,
căci în lista – inventar a bibliotecii sale sunt menţionaţi autori
străini traduşi în limba franceză, (re)publicați în acea țară, deci ale
căror cărți erau acolo mai ușor diponibile spre a fi achiziționate.
Justificată ar fi prezenţa acestor volume şi prin buna cunoaştere a
limbii franceze, pe care medicul romaşcan o prefera atunci când trebuia
să consulte lucrări de specialitate medicală. Spre exemplu: W. Hammond
(trad. Par Dr. Labadies – Lagrave), Traité des maladies du systeme nerveux, 1 vol. , 1879; Dr. R. Von Krafft –Ebing (traduir par Dr. Ėmile Laurent), Traité clinique de psychiatrie, 1 vol., 1897; Dr. Ed. Henoch (traduit dr. Hendrix), Leçons clinique(s) sur les maladies des enfants, 1 vol., 1885; Dr Harald Hoffding (tr. Leon Poitevin), Esquisse d’une Psychologie fondée sur l’expérience, 1 vol., 1909; Dr. A. Strumpell (tr. dr. J. Schramme), Traite de pathologie speciale et de therapeutique des maladies internes, 2 vol., 1891; C. Sperino (trad. par A. Tresal), La syphilisation étudiée comme méthode curative et comme moyen prophylactique des maladies vénériennes, 1 vol., 1855
Lista de inventar a bibliotecii dr. Vasiliu conţine şi două lucrări în limba italiană: Giacomo Nani, Trattato teorico – pratico sur magnetismo animale, 1 vol. , 1850; Giuseppe Saverio Poli, Elementi di fisica sperimentale, 1 vol., 1817
Dintre autorii români ai cărţilor de medicină merită a fi menționați: Dr. A. Vianu, Curs de medicină legală, 1 vol., 1891; Dr. Vlădescu, Conjunctivita purulentă, 1 vol., 1875; dr. Toma Hepites, Manual teoretic şi practic pentru studiul moaşelor, 1 vol., 1896; Dr. G. Z. Petrescu, Studiu asupra cauzelor lăţirii şi stării actuale a sifilisului în România, 1 vol., 1910; Dr. C. Parhon, Studii asupra boalelor mentale şi nervoase în România, 1 vol., 1910; Dr. N. Manolescu, Studiu asupra miopiei, 1 vol., 1883; I. Augustin, Infecţiunea tifică – teza de doctorat în medicină, 1 vol. leg., 1883; Dr. Z. Petrescu, Elemente de terapeutică şi materie medicală, vol. I, p. I şi II, vol. II şi III, 4 vol., 1884; Dr. I. Felix, Tractat de higienă publică şi de poliţie sanitară, p. II, 1 vol., 1889; Dr. I. Kiriac, Curs clinic de patologie chirurgicală, 2 vol., 1892; Dr. A. Boicescu, Centrii nervoşi, 1 vol. 1887; Arhimandrit Dionisie Tesaleanul, Medicina practică, 1 vol., 1849, (n.n. Encolpiul doctorilor sau medicina practică)
Se adaugă cărţi diverse de literatură, poezie, lucrări de istorie, religie, filosofie, ş.a. Spre exemplu: L. Şăineanu, Dicţionar germano – român, 1 vol., 1887; L. Şăineanu, Dicţionar universal (al limbii române), 1 vol.; Theodor Codrescu, Presa franceză în Principatele Unite, 1 vol. 1856; Mihail Kogălniceanu, Cronicele României sau letopiseţele Moldaviei şi Valahiei, 2 vol., 1872, 1874; George Coşbuc, Fire de tort, 1 vol.; M. Eminescu, Poesii postume, 1 vol.,1902; Nicolae Filimon, Ciocoii vechiu şi noi, 1 vol., 1902; Const. Negruzzi, Poesii, 1 vol., 1873; Dr. P. Petrescu, Curs elementar de agricultură, 1 vol.,1906; A. Donici, Fabule, 1 vol.
O serie de cărţi priveau domenii aflate
la graniţa ştiinţei, fiind legate de ocultism, magnetism, spiritism,
preocupări în vogă prin anumite cercuri intelectuale din epocă. Se pare
că acestea din urmă i-au stârnit un interes aparte, căci de la dr.
Alexandru Vasiliu s-a păstrat un manuscris, de 69 pagini, (în
numerotarea autorului unele pagini fiind trecute cu bis, astfel încât
apare diferența față de nr. trecut de acesta pe file), purtând titlul Despre Ştiinţele oculte. Aceasta a fost tema unei conferinţe susţinute de el în cadrul Societăţii Culturale Miron Costin,
în anul 1907. Sunt interesante aceste preocupări, cu atât mai mult cu
cât în Roman profesaseră înaintea lui medici apartenenți la masonerie
(dr. Vafrino Marini și I. Vallianos), la fel și după el. În ceea ce îl
privește nu am găsit vreo informație referitoare la o astfel de
înregimentare. La manuscrisul menționat anterior se adaugă şi alte
diverse însemnări ale doctorului A. Vasiliu – unele cu incidență în
sfera sa profesională – dar mai succinte: Despre suflet şi materie, trei schiţe cu titlul Despre apă şi o lucrare Despre pelagră.
Curiozitatea şi interesul doctorului romaşcan către aceste domenii se
încadrează, de altfel, în spiritul vremii. Câţiva din autorii cunoscuţi
care se regăsesc în biblioteca doctorului Alexandru Vasiliu, printr-o
lucrare sau mai multe, sunt: Allan Kardek, (L’Évangile selon le spiritisne, Le livre des esprits, La Genese), Papus (Le Diable et l’occultisme, La science des mages, La Kaballa) Mesmer, (Magnétisme animal. Mémoires et aphorisms), Dr. Paul Gibier (Le spiritisme), Dr. Cullere (Magnétisme et hypnotisme), Philip Davis (Le spiritisme).
Tot din inventarul bibliotecii doctorului Vasiliu menţionăm Constituţiunea Marelui Orient al României, din 1879. Un Almanach de Gotha din 1902 stă alături de lucrarea Prof. Nicolai Pavlovici – Apologetica creştină – curs de teologie fundamentală, 1897 şi o Psaltire din 1850. Cărţi precum Marie-Léon Vial, Le juif roi. Comment le détroner, Daniel Kimon, La guerre antijuive, 1898 sau Édouard Drumont, Les jouifs contre la France,
1899 aflate în biblioteca doctorului Vasiliu îl arată pe acesta atent
la problematica antievreiască, în epoca afacerii Dreyfuss. De altfel şi
în societatea românească chestiunea evreiască îşi păstra actualitatea.
Se observă o diferenţă de 184 volume
între prima listă de inventar, redactată de doctorul Vasiliu şi cea de–a
doua, cea care face obiectul donaţiei. Lipsesc atât cărţi, cât şi
revistele de specialitate, cum ar fi Spitalul, Apărătorul sănătăţei, La Semaine médicale.
În privinţa acestor cărţi şi reviste care nu se regăsesc în lista
donaţiei, nu se poate afirma cu certitudine că au fost păstrate de soţia
sa, nici că au fost recuperate în colecţia Societăţii de Istorie a
Medicinei şi Farmaciei din Roman, prin strădaniile fondatorului
acesteia, doctorului Epifanie Cozărescu, unele putând proveni din
bibliotecile altor medici din oraş. Într-o însemnare dactilografiată a
doctorului Cozărescu, ce însoţeşte dosarul cu inventarul cărţilor donate
Societăţii Culturale Miron Costin, acesta preciza că „o bună
parte din aceste cărţi au fost recuperate (ca prin minune) de
subsemnatul şi depuse în Biblioteca Muzeului Medico – istoric al
spitalului”. Identificarea cu precizie a acestor exemplare este
condiţionată de prezenţa unei semnături sau parafe. O parte dintre ele
au fost identificate. Pentru altele însă, în absenţa vreunui semn asupra
apartenenţei lor la biblioteca personală a doctorului Alexandru
Vasiliu, nu putem confirma veridicitatea afirmaţiei doctorului
Cozărescu. Spre exemplu dăm cazul acelui Dictionnaire grec – francais,
din 1817, aflat printre cărţile muzeului medico – istoric romaşcan, ce
nu conţine însă nici un indiciu asupra fostului posesor.
Se păstrează din lucrările de specialitate publicate de dr. Alexandru Vasiliu
[10]:
Despre emoragia cerebrală, Tipografia Curţii Regale, Bucureşti, 1886, (purtând dedicaţia autorului pe pagina de titlu);
Cauzele întinderei pelagrei în România şi mijloacele de combatere, Tip. Leon Friedmann
, Roman,
1907 (recuperată din biblioteca doctorului Franz Dămătârcă, după cum
indică parafa aplicată pe coperta I). Listele de inventar ale
bibliotecii doctorului Vasiliu nu cuprind însă lucrările al căror autor a
fost. Putem aprecia această lacună drept un semn de modestie. A
publicat şi o serie de 3 articole în revista
Spitalul din capitală, în anul 1897, sub titlul
Un secol de la fundarea Spitalului Precista Mare din Roman.
Primele preocupări de recuperare a trecutului vieţii medicale din Roman
se datorează doctorului Vasiliu, fiind astfel precursor al dr.
Epifanie Cozărescu în studiile de iatroistorie. De altfel, de la soţia
sa, Olga Vasiliu, a recuperat dr. Cozărescu însemnări, fotografii,
documente şi obiecte formând un embrion al colecţiei de istorie a
medicinei şi farmaciei din Roman. Se vede că preocupările doctorului
Vasiliu au acoperit mai mult decât activitatea de strictă specialitate.
Prin conferinţele publice, în cadrul Societăţii Culturale
Miron Costin,
a contribuit la deşteptarea conştiinţelor. A fost un model în ceea ce
priveşte dezvoltarea profesională şi bun cunoscător al realităţilor din
societatea românească, dispus să contribuie la reaşezarea acesteia, spre
a recupera distanţa faţă de occidentul european.
Despre doctorul Mihail Burada (1842 – 1918), medic primar la Spitalul
Precista Mare
din Roman, putem spune, fără urmă de îndoială, că avea o largă
deschidere culturală. Descindea dintr-o familie cu un nivel superior de
educaţie, iar pregătirea sa atât în domeniul medical, cât şi în cel
muzical, îl plasau printre membrii aceleiaşi elite, restrânsă numeric în
oraşul de provincie, dar cu atât mai importantă prin misiunea care îi
revenea. Preocupările acestuia converg către cele ale doctorului
Alexandu Vasiliu, vizibil mai ales în ceea ce priveşte activitatea
desfăşurată în cadrul Societăţii Culturale
Miron Costin din
Roman, chiar mai mult decât acesta. Privind atât profesia de medic, cât
şi activitatea didactică, ambele bucurându-se de recunoaştere în urbe,
dar şi postura de senator de Roman, nu e un fapt surprinzător că dr.
Mihail Burada a fost ales preşedinte al Societăţii Culturale
Miron Costin,
de la data înfiinţării acesteia. Calităţile personale şi prestigiul de
care se bucura dr. Burada atrăgeau atenţia şi un potenţial public pentru
tânăra societate culturală. Doctorul Burada a fost una din
personalitățile complexe ce s-a implicat în societate, dincolo de
granițele specializării sale, primind recunoașterea contemporanilor
săi, lăsând amprente de neșters și consecințe pentru viitor.
[11]
Preocupările acestei societăţi culturale
nu se adresau doar elitei din urbe, ci se orientau către un public
divers, cu o ofertă bogată, prin seratele muzicale, ciclurile de
conferinţe săptămânale, șezătorile sau serbările populare organizate,
temele şi personalităţile pe care le aduceau în faţa amatorilor de
cultură. Burada însuşi, autor al unor piese muzicale,
[12]
dar și pianist (fiind cunoscute și lecțiile pe care le acorda Sidoniei
Hogaș), a avut o contribuţie la coagularea nucleului care a dat naştere
ulterior Societăţii
Miron Costin. Prin exemple şi eforturi
personale, coagulate în jurul unei societăţi culturale,
intelectualitatea din provincie căuta un drum propice pentru stimularea
interesului unor categorii diverse de populație (ca vârstă, pregătire,
ş.a.) către instrucţia superioară. Momentul apariţiei acestei societăţi
nu a fost întâmplător, căci „La Belle Epoque” și principiile unei
educații solide s-au regăsit și în provincia românească. Un factor
favorizant a fost dinamica elitei, strânsă în grupuri cu preocupări şi
afinităţi comune, În jurul acesteia gravitau alte categorii, în creştere
numerică, consecinţă a generalizării accesului la învătământ şi a unei
creşteri a potenţialului economic din zonă. În epocă, nu au lipsit
vocile critice, cum este cazul profesorului Nicolae Apostol (și el
membru în aceeași Societate culturală
Miron Costin), cel care
condamna, în presa locală, preferinţele de lectură ale publicului
romaşcan, aplecarea lui spre distracţii facile, mai puţin spre “cetitul
serios”.
[13]
Publicul eterogen (așa cum sugerează sursele cunoscute, mai ales presa
locală a vremii) arată o tendință de creștere a interesului către
ofertele de calitate. Practica profesională, un anumit potenţial
material, capacitatea intelectuală şi preocupările elitei trebuiau să
dea un exemplu de urmat, orientarea către un nivel superior. Odată
direcţiile stabilite, fie și drept „modă”, reglarea societăţii avea
calea deschisă.
Asumarea unui rol atât de ambiţios
trebuia să pornească din convingere. Cu un statut profesional bine
întemeiat, întrând în contact direct cu problemele sociale, nu doar cu
cele de sănătate ale romaşcanilor, doctorul Burada a găsit în domeniul
cultural şi artistic un mijloc de intervenţie. Nu trebuie omise aici
nici preocupările filantropice ale Societăţii Culturale Miron Costin, puse în valoare mai ales în timpul primului război mondial.
În încercarea de a pătrunde în
intimitatea vieţii private a doctorului Burada, pentru a găsi
resorturile motivaţionale ale implicării sale, căutând informaţii despre
biblioteca sa particulară constatâm că nu s-au păstrat decât câteva
informaţii sumare şi conjuncturale. După moartea dr. Burada soţia sa i-a
vândut biblioteca unui anticar din Roman, fără a se cunoaşte câte și ce
cărți cuprindea, nici data înstrăinări sau numele respectivului
cumpărător.
[14] Ion Christea Ştefănescu, vicepreşedintele Societăţii
Miron Costin ar fi cumpărat câteva cărţi pentru biblioteca societăţii. O altă carte recuperată ar fi fost o
Psaltire,
din sec. al XVIII-lea sau al XIX-lea, despre care anticarul afirma că
ar fi aparţinut iniţial vornicului Burada, tatăl doctorului. Aceasta a
fost ulterior donată Bibliotecii Episcopiei Romanului, dar au rămas doar
urmele prezenței acesteia, cartea nemaifiind găsită în inventarul de
astăzi al instituției susmenționate. Au fost însă recuperate o parte din
partiturile al căror autor era M. Burada şi un exemplar al lucrării
sale de doctorat. Acestea se regăsesc în colecţia de iatroistorie a
Muzeului de Istorie Roman.
[15]
Lipsa de interes a soției față de cărțile adunate de soțul său, poate
și alte considerente personale au dus la risipirea bibliotecii personale
alcătuite de dr. M. Burada, rămănând doar amintirea ei și efectele
implicării publice ale acestuia.
Similitudinile dintre cei doi medici
prezentaţi mai sus pot fi găsite în nivelul de pregătire, perioada în
care au activat, preferinţa pentru practicarea medicinei în oraşul de
provincie, implicarea culturală, liantul fiind Societatea Culturală Miron Costin.
De la sfera vieţii private până la sprijinirea manifestărilor
desfăşurate în spaţiul public, activitatea acestor intelectuali ai
Romanului a fost concentrată pe valorificarea propriilor energii
creatoare. În acelaşi timp, au căutat căi şi mijloace prin care să
contribuie la extinderea orizontului cultural al concetăţenilor lor,
devenind modele pentru atitudini şi acţiune în provincie, contribuind
la consolidarea societății moderne.
Autor: muzeograf Iulia Cristina Butnariu
[1] J.-P. Sartre,
Plaidoyer pour les intellectuels, ed Gallimard, 1972, p. 12
[2] I Bulei,
Românii în secolele XIX – XX.Europenizarea, ed. Litera, Bucureşti, 2011, p. 31
[3] Iulia Butnariu,
Din trecutul vieţii medicale romaşcane. Viaţa şi activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, în “Carpica”, t. XXXIX, ed. Magic Print, Oneşti, 2010, p. 280 – 297; Iulia Butnariu,
Doctorul Mihail Burada. Mărturii documentare din colecţiile Muzeului de Istorie Roman, în “Memoria Antiquitatis”, t. XXVIII, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2012, p. 355 – 380; xxx,
Din istoria oraşului Roman (1392 – 1992), Societatea Culturală “Roman – 600”, Roman, 1992, p. 299 – 355, E. Cozărescu, O. Clocotici,
Istoricul Spitalului Municipal „Precista Mare” din Roman până la bicentenar (1998);
parţial şi al vieţii medico – farmaceutice romaşcane, S C Ştiinţă şi Tehnică, Roman, 2001, p. 18 – 25
[4] Colecţia de iatroistorie din patrimonial M.I.R. – Fond Epifanie Cozărescu, v. Iulia Butnariu, Relu Butnariu,
Donaţia Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, în „Memoria Antiquitatis”, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, t. XXVII, 2011, p 505 – 519
[5]
Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie
Cozarescu şi arhiva personală a dr. E. Cozărescu păstrează, între alte
mărturii asupra trecutului vieţii medicale din zona Romanului, dosare
relative la activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, vezi şi R.
Butnariu (coord.),
O viaţă în slujba semenilor: Doctorul Epifanie Cozărescu, ed. Muşatinia, Roman, 2011, p. 85 – 86
[6] Dana Vega, Maria Vartolaş,
Biblioteca Municipală „George Radu Melidon” Roman, ed. Muşatinia, Roman, 2005, p. 11,
vezi Actul de donaţie din data de 2 aprilie 1885:
“Domnule Primar,
Considerând că Romanul posedă de mai
mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare publice şi private,
care au trebuit să producă măcar cetitori cu dorinţă de a-şi spori
cunoştinţele şi a-şi satisface curiozitatea prin lectură.
Am onoarea a oferi în dar Comunei
mele natale Roman două sute şasesprezece volume, cărţi legate şi relativ
la ştiinţă, litere şi istorie naţională dupre alăturatul inventar, ca
un prinos cetăţenesc din singura avere ce am.(….)”
[7]
Constantin Esarcu (1836 – 1898) a fost naturalist, medic, pedagog,
diplomat și om politic, membru corespondent al Academiei Române
[8] Constantin Esarcu,
Discursul pronunţat cu ocazia punerii pietrei fundamentale a palatului Ateneului,
26 octombrie 1886, în vol. Octavian Buda (coord.), „Despre regenerarea
şi … degenerarea unei naţiuni (Discursuri inaugurale medicale în vremea
lui Carol I, 1872 – 1912)”, Tritonic Publishing, Bucureşti, 2009, p.87
[9]
scrisoare din 18/31 martie 1904, dr. Vasiliu către soţia sa, în
Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie
Cozărescu; de altfel dr Vasiliu era și un iubitor de călătorii, mergând
alături de soția sa, cunoscând și alte metropole europene, dintre care
Parisul îi păruse orașul cel mai aglomerat, zgomotos și lipsit de igienă
[10]
acestea se regăses, în prezent, în Colecţia de iatroistorie din
patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie Cozarescu, vezi şi Iulia Butnariu,
Din trecutul vieţii medicale romaşcane. Viaţa şi activitatea doctorului Alexandru Vasiliu, în “Carpica”, t. XXXIX, ed. Magic Print, Oneşti, 2010, p. 294 – 295
[11] ; Iulia Butnariu,
Doctorul Mihail Burada. Mărturii documentare din colecţiile Muzeului de Istorie Roman, în “Memoria Antiquitatis”, t. XXVIII, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, 2012, p. 355 – 380
[12] E. Cozărescu, O. Clocotici,
op. cit., p. 22
[13] În ziarul local
Actualitatea, nr.4 din 2 decembrie 1912, p. 1
[14] Într-un
Dosar cu notiţe şi însemnări ale dr. E. Cozărescu despre Mihail Burada
(în Colecţia de iatroistorie din patrimoniul M.I.R. – Fond Epifanie
Cozarescu) se consemna înstrăinarea bibliotecii particulare a dr. Burada
[15] Iulia Butnariu, Relu Butnariu,
Donaţia Societăţii de Istorie a Medicinei şi Farmaciei din Roman, în „Memoria Antiquitatis”, ed. Constantin Matasă, Piatra Neamţ, t. XXVII, 2011, p 511
Joi,
30 martie, în sala de festivități a Primăriei Roman a avut loc
Conferința Municipală de alegeri a Organizației PNL Roman. Conferința
s-a desfășurat ca o încheiere a întâlnirilor de alegeri desfășurate pe
parcursul mai multor zile, la organizațiile comunale și va continua cu
întâlnirea de la Piatra Neamț, moment în care vor avea loc alegeri
pentru Organizația PNL Neamț.
„Au
fost rezultatele unei munci susținute, și pentru această muncă vreau să
vă mulțumesc în nume personal, în numele conducerii organizației PNL
Neamț și vreau să vă spun că v-am simțit, dincolo de camarazi în
tranșee, prieteni, oameni cu suflet, oameni care au înțeles mesajul,
oameni care nu s-au îndoit de buna noastră credință, oameni care având
ca argument realizările din municipiul Roman din ultimii nouă ani au
mers pe această linie pe care noi am trasat-o, în care Romanul s-a axat
pe politici de dreapta de dezvoltare, de europenizare și de modernizare.
Bine v-am regasit, iubitii mei prieteni de la CND Turism – Vacanțe Speciale. Ma bucur ca ati revenit cu o noua provocare la discutie.
În
urma examenului pe care l-a susținut la Consiliul Județean Neamț, Oana
Bulai a obținut media 8,94 devenind astfel prima femeie administrator
public al Județului Neamț.
Primăria
Roman a lansat pe pagina de Facebook un sondaj de opinie legat de locul
de desfășurare pentru manifestările cuprinse în ZILELE MUNICIPIULUI
ROMAN, sondaj pe care îl găsiți aici: 