03 Iun 2018 - 16:43
Filosoful Gabriel Liiceanu s-a declarat revoltat,
duminică, la Bookfest, de faptul că românii nu citesc, în condiţiile în
care cartea este un bun la îndemâna tuturor, în România fiind
înregistraţi 42% de analfabeţi funcţionali.
"Noi nu suntem conştienţi de lucrurile pe care le trăim zi de zi,
pentru că intră în rutina traiului nostru. Nu suntem conştienţi de
faptul că mâncăm şi avem ce mânca, nu suntem conştienţi de faptul că ne
putem cumpăra o haină sau că putem citi o carte. Nu suntem conştienţi
absolut deloc. Asta intră în firescul vieţii. Acum suntem într-un loc
care oferă, bănuiesc, cam 100.000 - 200.000 de cărţi. Ne mişcă treaba
asta? Privim, ne plimbăm, ne bucurăm, luăm cărţi, citim. Luăm mult mai
multe decât putem citi, cărţile nu se vând şi cu timpul necesar pentru
lectură la pachet, dar le luăm. Le luăm şi înotăm în ele. E un dezmăţ,
târgul ăsta de carte e un dezmăţ. De ce un dezmăţ? Pentru că după ce
citeşti capitolul 'Lectura', îţi dai seama în ce risipă spirituală
trăim. Ce bucurie, evident. Ce lucru minunat să poţi să plonjezi în
oceanul cărţilor şi să ieşi de acolo transfigurat", a spus Liiceanu,
duminică, la lansarea volumului "China în zece cuvinte" de Yu Hua,
desfăşurată la standul Editurii Humanitas de la Bookfest.
El a prezentat drama din timpul Revoluţiei Culturale din China lui
Mao, relatată în paginile cărţii scriitorului chinez, în care "un popor
de 900 de milioane de oameni nu citeau nicio carte", pentru că "lectura
se suprimase, nu se citea", copiii de 14-15 ani copiind noaptea cărţi
scăpate de prigoana regimului.
"Citeau Cărticica roşie şi dacă voiau mai mult, aveau, în patru
volume, Operele lui Mao, pe care nu le deschidea nimeni. Autorul spune
că atunci când, de disperare, nemaiavând ce să citească şi înnebunit să
vadă litere sub ochi, a luat cele patru volume, n-a putut citi niciun
rând pentru că i se făcea rău, dar a profitat de note, care dădeau mici
informaţii istorice şi s-a hrănit cu ele, aşa cum am mânca noi oasele
unui pui, nu puiul. Şi-apoi e o poveste absolut fabuloasă. Copii de
14-15 ani se întrebau unii pe alţii: 'Ai mă cumva o carte, rătăcită,
rămasă din scăpările istoriei?' Şi unii mai aveau ceva, dar niciodată o
carte cu început şi sfârşit, pentru că fusese citită de atâtea sute de
persoane încât îşi pierduse din grosime. Şi când apărea o asemenea
carte, ea era copiată de mână. În cât timp trebuie să o copiezi de mână?
Într-o noapte. De ce? Pentru că se dădea de la unul la altul", a
dezvăluit scriitorul.
Filosoful a relatat cum, după sfârşitul Revoluţiei Culturale, cei
care nu mai apucau să-şi procure o carte livrată pe bonuri aşteptau în
faţa librăriei pentru a mângâia cărţile celor care avuseseră şansa de a
şi le lua.
"Şi, după ce Revoluţia Culturală s-a încheiat şi s-au dat unele
bonuri de cărţi, bonuri - 50 de bonuri pe zi - şi oamenii veneau noaptea
să le ia, veneau la 2,00 - 3,00 noaptea, cum stăteam noi la iaurt sau
la lapte şi puneau mâna pe un bon pentru o carte. Şi veneau a doua zi şi
cu bonul în mână veneau la rând. Şi credeau majoritatea că dacă vin la
5,00 - 6,00 fac parte din primii 50 care au câte un bon pentru câte o
carte.Şi constatau că veniseră alţii la 2,00 - 3,00 noaptea. Drept care,
ieşeau, când librăria se deschidea, la 9,00, 50 de oameni cu câte un
exemplar din cărţile care începuseră să se traducă şi să apară. Cei care
rămâneau afară, mofluzi, ştiind că nu vor obţine cartea, îi înconjurau
şi le cereau voie să mângâie cartea şi s-o vadă", a spus Liiceanu.
El s-a declarat revoltat de faptul că lectura nu a devenit o deprindere a românilor.
"Vă spun toate astea ca să ştiţi ce avem aici şi ca să vă spun
revolta mea împotriva oamenilor care nu citesc. Îmi vine să urlu
gândindu-mă că o experienţă de genul ăsta ar face poate dintru noi un
popor care ar avea mai puţin decât 42% de analfabeţi funcţionali şi un
prim-ministru care ar putea să pună laolaltă două-trei cuvinte într-o
propoziţie. Ei bine, aici suntem. Bucuraţi-vă de acest târg de carte! Vă
rog foarte mult!", a mai spus Gabriel Liiceanu.
Apărută în traducerea sinologului Mugur Zlotea, cartea
bine-cunoscutului scriitor chinez Yu Hua, autor al bestsellerurilor "În
viaţă" şi "Cronica unui negustor de sânge", "China în zece cuvinte"
oferă, potrivit Humanitas, "pornind de la zece cuvinte-cheie, o
perspectivă curajoasă asupra Chinei din ultima jumătate de secol, de la
Revoluţia Culturală şi cultul pentru preşedintele Mao la protestele din
Piaţa Tian'anmen şi boomul economic din zilele noastre".
Yu Hua s-a născut în 1960 în oraşul Hangzhou din provincia Zhejiang,
într-o familie de medici. Vreme de cinci ani a fost dentist, profesie pe
care a abandonat-o în favoarea scrisului fiindcă "nu-i plăcea să se
uite în gura oamenilor toată ziua". Este primul scriitor chinez căruia i
s-a decernat James Joyce Award (2002), mai multe premii, titluri şi
distincţii naţionale şi internaţionale fiindu-i acordate de-a lungul
timpului. Cărţile lui au fost traduse în peste treizeci de limbi. În
prezent, Yu Hua trăieşte la Beijing, iar articole semnate de el apar în
"The New York Times".
AGERPRES
Vezi galeria foto
Alina
Plugaru, sex-experta Libertăţii, a ales 15 poziţii pe care nu trebuie
să le ocoleşti, dacă îţi doreşti o zi sau o noapte plină de senzaţii
tari.
13. 