duminică, 24 februarie 2019

Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA

Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA

Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA Foto: Dreamstime
 
- Ce ar trebui, de fapt, să punem în farfurie şi ce ar trebui să aruncăm la gunoi, ca să fim sănătoşi? -

Fumigenele din farfurie

Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că între 50% şi 70% dintre afecţiunile cronice sunt pro­vocate de alimentaţie. O cifră incredibilă! Din păcate, până în prezent, orice tentative de a modi­fica stilul de viaţă şi mai ales comportamentul ali­mentar al oamenilor au dat greş. De aceea, cerce­tă­torii în domeniul alimentaţiei solicită măsuri mai ferme din par­tea statului, de pildă - un im­pozit pe băuturile acidulate şi dulci, sau impri­marea unor buline în culo­rile semaforului (roşu-galben-verde) pe ambalajele produselor alimen­tare, pentru a sem­nala gra­dul de risc la care sunt supuşi cum­părătorii. Desigur, astfel de măsuri ar avea utilitatea lor, totuşi dietetica rămâne princi­pala direc­ţie de urmat: ce mâncăm, cum şi cât. Din păcate, obţinerea unor date ştiinţifice solide nu este de­loc o treabă uşoară. Studiile de nutriţie sunt mult mai dificil de realizat decât cele farma­cologice. Industria alimentară, care îşi des­face marfa pe uriaşa piaţă a supermarketului lansează mereu fumigene, într-o încercare tenace de a îm­pie­dica evaluarea clară a produselor. Sunt ca­mu­flate în mod deliberat rezultatele şi cifrele cerce­tării, care confirmă ceea ce, de altfel, ştim cu toţii de multă vreme: zahărul, grăsimile ani­male şi al­coolul sunt extrem de dăunătoare sănă­tăţii.

Hrana, vedeta televiziunilor

Greu de găsit un alt plan al existenţei noastre, care să ne influenţeze atât de profund sănătatea, ca alimentele, însă tocmai în acest domeniu me­dicina se confruntă cu grave neajunsuri profesio­nale. Căci cine se ocupă de alimentaţie? Nutri­ţioniştii care po­sedă, desigur, cunoştinţele teore­tice necesare, dar cărora le lipseşte cel mai adesea experienţa con­tac­tului zilnic cu pacienţii. Aşa se întâmplă că ei fac de regulă recomandări aproape imposibil de pus în practică. Medicii curanţi ig­no­ră temele legate de alimentaţie, care nu se re­găsesc în programele uni­ver­sităţilor, din care cauză, studenţii nu învaţă nimic despre ele. Să nu ne temem de cuvinte: este o ade­vă­rată catastrofă. De neînţeles, cu atât mai mult cu cât tocmai în alimentaţie avem de-a face cu o verita­bilă explo­zie. De la cărţi de bucate şi emisiuni culi­nare, care înregistrează audienţe record pe canalele de televiziu­ne, până la o mare diversitate de diete la modă şi nenumărate ghiduri de nutriţie, toate arată că hrana noastră se bucură în prezent de o atenţie pe care n-am fi anticipat-o în urmă cu cinci decenii. În trecutul nu prea îndepăr­tat, die­tetica era ca şi absentă. Cel mult bolnavii operaţi recent pri­meau o dietă ce voia să fie un regim de cruţare, iar diabeticilor li se recomandau gustări între mese (care nu le aduceau nici un folos medical, ci dim­potrivă) şi li se numărau caloriile şi feliile de pâine (obi­cei total perimat între timp). Opinia unanimă a medicilor internişti de odinioară: nu contează ce mănânci, principalul este să ţi se prescrie medicaţia co­rec­tă. Şi consta­tăm cu regret că mulţi dintre ei nu şi-au modifi­cat-o semnificativ de atunci. Pacienţii se plâng mereu că medicul lor închide discuţia în mo­mentul în care ei aduc vorba despre alimen­ta­ţie. Nu se ţine seama de fap­­tul că afecţiuni ca reuma­tis­­mul, hipertensiunea sau du­rerile cronice de cap pot fi influenţate pozitiv, într-o mă­sură conside­rabilă, prin op­ţiu­­nile alimentare. Fiindcă aşa cum am mai spus, se con­­sideră că 50%-70% din­tre patologiile noastre sunt provocate de o ali­menta­ţie greşită sau, cel puţin, s-au agravat din pricina ei.
De asemenea, numeroşi pacienţi declară cu perfectă îndreptăţire că nu mai ştiu care meniu ar fi sănătos, deoarece publicaţiile şi televiziunile pun în circulaţie, de ani de zile, afirmaţii contra­dictorii. Grăsimile sunt când rele, când bune; ba ţi se cere să renunţi complet la carbohidraţi, ba ţi se reco­mandă cerealele integrale; un pahar cu vin roşu îţi protejează inima, în schimb două vor dăuna fica­tului - şi câte şi mai câte. Până la urmă, ce e adevă­rat şi ce nu?

Evitaţi, pe cât posibil, alimentele prelucrate industrial

Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIAFoto: 123RF - 4
 
Fără îndoială, industria alimentară şi susţi­nătorii agriculturii practicate în sistem industrial exercită o influenţă masivă asupra cercetării ştiin­ţifice. De pildă, în anii '60 şi '70, când deja se ştia clar cât de nesănătos este zahărul, anumiţi specialişti de re­nume, de la Harvard Medical School, erau recom­pensaţi cu remuneraţii mas­cate, pentru a accepta să semneze în paginile unor reviste prestigioase arti­cole în care negau ade­vă­rul, prin omisiuni abile. Marile concerne, precum Coca-Cola, susţin şi plă­tesc de decenii colective de cercetare din univer­sităţi şi din institute pretins independente, care au un cuvânt greu de spus în recomandările alimentare oficiale. La fel de hotă­rât acţionează industria cărnii şi cea a laptelui, îndeosebi în SUA. Au apărut siste­matic şi conti­nuă să apară studii care, sub pulpana "ştiinţei", prezintă rezultate frumos cosmetizate pentru cate­goriile respective de alimente. Totuşi, dincolo de toate aceste manipulări, neurobiologia ne arată limpede că un consum abundent de alimente grase şi dulciuri determină creierul să secrete substanţe asemănătoare cu drogurile de mare risc!

Dean Ornish, medicul care a revoluţionat cardiologia

"Hrana să vă fie medica­ment", ar fi spus gre­cul Hi­pocrat, strămoşul medicinei de astăzi. Car­dio­logul american Dean Or­nish merge pe acelaşi principiu. În anii de studiu la Universitatea Har­vard, începuse să aibă îndo­ieli, întrebându-se dacă nu cumva medicina clasică nesocoteşte pe nedrept posibilităţile simple şi la în­de­mână ofe­rite de terapiile naturale. În cartea sa, in­titulată "Reversing Heart Disease" ("Să inversăm cursul bolilor cardiace"), el îşi aminteşte: "Mă ui­mea faptul că medicilor li se părea normal să deschi­dă toracele pacienţilor, să le excizeze un vas de sânge de la pi­cior şi să-l ataşeze la inimă, însă găseau că este inutil să le explice necesitatea de a face miş­care şi de a alege o alimentaţie sănă­toasă".
Ornish se familiarizase cu yoga încă din ado­les­cenţă şi era vegetarian. El a verificat avantajele dietoterapiei, printr-un experiment clinic intrat în analele medicinei: "Lifestyle Heart Trial", desfă­şurat la "California Pacific Medical Center" din San Francisco. Au participat 48 de cardiaci grav bol­navi, care au fost împărţiţi în două grupuri. În timp ce primul grup şi-a continuat tratamentul medica­men­tos, ca şi până atunci, cel de-al doilea a fost in­struit în privinţa alimentaţiei şi a meto­delor de redu­cere a stresului. Pentru participanţii care fuseseră obişnuiţi cu un meniu tipic ame­rican, bogat în car­ne, dietoterapia lui Ornish a însemnat un punct de cotitură. El le-a prescris pentru un an o dietă aproa­pe vegană, extrem de săracă în grăsimi, iar rezul­tatele au fost senzaţio­nale. Nu numai că pacienţii eliminaseră enorm din surplusul de greutate, dar totodată li se nor­malizaseră tensiunea şi nivelul colesterolului. Dar succesul cel mai spectaculos con­sta în faptul că depunerile de pe pereţii arterelor coronare înce­pu­seră să dispară, după cum o arătau angio­grafiile coronariene. În acelaşi interval de timp, la primul grup de control, se constataseră creş­teri ale grăsimilor din sân­ge, ale hipertensiunii şi gradului de rigidizare a arterelor. Ulterior, Or­nish şi-a confirmat aces­te rezultate prin monitorizarea pacien­ţilor săi pe o perioadă de cinci ani, iar apoi, printr-un al doilea stu­diu, mai amplu.
Astăzi, programul nutriţional al lui Dean Ornish este o terapie consacrată în SUA. Printre pacienţii car­dio­logului se numără per­so­nalităţi de prim rang, ca fostul preşedinte al Statelor Unite, Bill Clinton, care suferise deja o operaţie de bypass şi avea mon­tate stenturi. Când s-a văzut ameninţat de o nouă intervenţie chirurgicală, el a apelat la dieta Ornish, care l-a ajutat să devină suplu şi mult mai sănătos. "Mi-am zis că, dacă nu fac nimic acum, s-a termi­nat cu mine", poves­tea într-un interviu televizat cel ce fusese toată viaţa un mare amator de gogoşi umplute cu cremă.
Dar acestea nu sunt singurele efecte pozitive obţinute cu dieta propusă de doctorul Dean Or­nish. În cadrul unui alt studiu, el a dovedit că la pacienţii cu cancer de prostată pot fi inhibate genele care favorizează declanşarea sau progresul unei boli ma­ligne la nivelul prostatei.

Principiile dietei Ornish
Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA
 
Baza alimentaţiei zilnice o reprezintă pro­du­sele din cereale integrale, legumele crude şi fierte, fruc­tele. Ele previn, respectiv ameliorează atero­scle­roza.
Necesarul zilnic de proteine este acoperit din surse vegetale (ex. leguminoase - linte, fasole us­cată etc. - şi soia). Lactatele sunt reduse dras­tic.
Alimentele care conţin zahăr, produsele din făină albă şi alcoolul deţin o pondere minimă în meniul zilnic.

Carbohidraţii - sănătoşi sau nesănătoşi?

Votaţi cu cerealele integrale!

Carbohidraţii trebuie priviţi diferenţiat. În for­ma lor naturală, aşa cum îi găsim în cerealele integrale sau în pâinea şi pastele din făină inte­grală, ei ajută la menţinerea sănătăţii, micşorând riscul de infarct şi accident vascular cerebral. Numeroasele studii realizate pe această temă arată că riscul de boli cardiovasculare şi cancer se reduce semnificativ, dacă vom consuma zilnic cel puţin trei porţii de cereale inte­grale (90 grame), ceea ce ar însemna, de exemplu, două felii de pâine. Datorită fap­tu­lui că cerealele conţin încă germenele şi învelişul exterior al boabelor (eli­minate la măciniş pentru a se ob­ţine făina albă), pro­dusele din făi­nă integrală constituie surse exce­lente de fibre şi, totodată, ne apro­vi­zio­nează organismul cu vitamine din com­plexul B şi minerale, ca magneziul şi zin­cul. Însă industria inundă piaţa cu alimente rafinate, sărăcite de nutrienţi, aşa cum sunt pâinea şi pastele din făină albă sau orezul şlefuit. Cei mai dăunători sunt carbohi­draţii prezenţi în bău­turile dulci, lipsite de orice valoare nutriţională. Ame­ricanii, care le consumă în cantităţi im­presio­nante, le numesc, pe bună dreptate, "liquid candy" ("bomboane li­chide").
Cerealele pentru micul dejun (musli) au fost recomandate iniţial de către me­dicul naturopat ame­rican John Harvey Kellogg, cu intenţia de a convin­ge populaţia să renunţe la slăninuţa şi ouăle cu care îşi începea ziua, înlocuindu-le cu un aliment mai sănătos. Însă şi aici, producătorii au căutat (şi, din nefericire, au găsit) căi de maximizare a profitului. Aşa încât cerealele simple au trecut printr-o serie de mu­taţii, metamorfozându-se, în cele din urmă, în­tr-un desert preparat din făină albă cu mult zahăr, adesea şi cu adaos de vitamine sintetice, întrucât cele naturale se pierd în cursul prelucrării. În pre­zent, chiar şi magazinele bio oferă, de la an la an, tot mai puţini fulgi de ovăz şi tot mai multe ce­reale cu glazură de ciocolată şi müsli îndulcit.
Nutriţioniştii au motive să presupună că astfel de carbohidraţi nesănătoşi se află la originea epi­de­miei de obezitate ce ia pro­porţii în Europa şi Ame­rica. Organis­mul descompune rapid făina albă, obţinând din ea zahăr. La fel de repede sunt trans­for­­mate în energie şi grăsimile. Preparatele de fast-food creează atâtea probleme de să­nătate, tocmai fiindcă ele combină aceşti doi factori negativi - fie în varianta dulce, cum sunt gogoşile ameri­cane (donuts), fie în cea sărată: pizza şi ham­burgeri. Drept ur­mare, pancreasul se­cre­tă masiv insulină şi favorizează creşterea în greutate (motiv pen­tru care insulina este utilizată şi la în­grăşarea animalelor). Apoi nivelul insulinei coboară rapid şi apare sen­zaţia acută de foame, ceea ce nu se întâmplă în ca­zul cerealelor integrale, care dau senzaţia de saţie­ta­te.

Zahărul afectează creierul şi duce la cancer

Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA
 
Printre cele mai nocive alimente care umplu rafturile magazinelor se numără şi chipsurile de cartofi. În cadrul unui studiu realizat la Universi­tatea Erlangen din Germania, animalelor de labo­rator li s-a dat să mănânce chipsuri, pentru ca mai târziu cercetătorii să descopere modificări, în peste optzeci de arii cerebrale, mai ales în cele care au legătură cu stresul, adicţiile, somnul, aten­ţia şi senzaţia de satisfacţie. De asemenea, ei au observat că o combinaţie de carbohidraţi şi gră­simi provoa­că tendinţa de a mânca necontrolat (hi­perfagie). Acest studiu şi altele cu concluzii similare justifică presupunerea că sindromul defi­citului de atenţie, care a devenit atât de frecvent în ultimul timp la copii, este provocat cel puţin în parte de alimentaţia nesănătoasă şi, în special, de meniurile de fast-food care, pe lângă carbohidraţi şi grăsimi, mai conţin şi aditivi sintetici, cunos­cuţi pen­tru acţiunea lor negativă asupra sistemu­lui nervos.
Odinioară, zahărul era dozat cu economie, asemenea unei mirodenii, şi întrebuinţat cu un scop anume: la prepa­rarea deserturilor. În seco­lele trecute, ponderea lui în totalul energiei obţi­nute din alimente nu depăşea 3%-4%, în vreme ce astăzi urcă până la 15%-18%. În prezent, ştim că zahărul atacă nu nu­mai smalţul dinţilor, ci, în egală măsură, inima şi creierul. În opinia bio­chimis­tului american Lewis C. Cantley, consu­mul exagerat de zahăr reprezintă una dintre cauzele cancerului. Oricum, se cunoaşte deja faptul că ris­cul de a dezvolta o boală malignă este mai ridicat la supraponderali şi diabetici, compa­rativ cu res­tul populaţiei.
Data viitoare, când vă veţi face cumpărăturile la un supermarket, citiţi cu atenţie textul tipărit cu litere mărunte pe ambalaje, căci zahărul se ascunde aproape peste tot: în pizza congelată, ketchup, iaurt, mezeluri şi, aproape fără excepţie, în mâncărurile gata pre­parate. Fiindcă orice ali­ment fad sau cu gust ne­plăcut poate fi îmbunătă­ţit dacă i se adaugă zahăr (ori sare). Însă consumul nostru nesăbuit nu se ex­plică numai prin trucuri­le la care recurge indus­tria alimentară, ci şi prin fap­tul că zahărul are pro­prie­tatea de a crea de­pen­den­ţă. Obişnuit să-şi extragă energia din el, creierul îl aşteaptă avid şi, în mo­men­tul când îl primeşte, reacţionează cu senti­men­te de satisfacţie, fără să ţină seama de ur­mări (organele noastre au şi ele "pofte", exact ca noi).
Aşadar, ce aveţi de făcut, pentru a vă hrăni să­nătos? Ori de câte ori este posibil, mâncaţi pro­duse integrale în locul celor din făină albă. Prăji­turile şi pizza se pot prepara şi cu făină integrală. Şi fe­riţi-vă să cădeţi în capcana fructozei, căreia i se face acum o publicitate asiduă. Pe multe pro­duse veţi găsi incripţia "cu îndulcitor natural" sau "numai fructoză".
Cel mai puternic medicament al zilelor noastre: ALIMENTAŢIA
 
Ni se induce ideea că ne pu­tem bucura de gustul dulce, fără a ne expune la riscul creat de zahăr. În realitate, lucrurile stau cu totul alt­fel. Fructoza favorizează sinteza grăsimi­lor la nivelul ficatului, măreşte ponderea coleste­ro­lului "rău" (LDL) şi duce la steatoză hepatică (ficat gras). (Ea nu constituie o mare problemă atunci când mâncăm fructele ca atare, fiindcă în această situaţie fibrele şi nutrienţii, vitaminele şi sub­stan­ţele vegetale secundare reechilibrează ba­lan­ţa.) Şi mierea conţine fructoză, dar în combi­naţie cu mul­te principii nutritive care o fac foarte sănătoasă.
 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu