„Înălțimea Voastră Imperială, cât a durat Războiul de Treizeci de Ani ?
- Șapte ani.
– Corect, Înălțimea Voastră Imperială ! Pe atunci, lumea nu se lupta și noaptea, astfel se elimină mai mult de jumătate din durata războiului. Iar duminica și de sărbători, se suspendau ostilitățile, una peste alta – o durată considerabilă. Și dacă mai ținem seama și de pauzele pentru tratative, demonstrate de istorie, ajungem la o durată de facto a războiului de exact șapte ani. Vă felicit, Înălțimea Voastră Imperială !” (Alexander von Schonburg)
Scena de mai sus (reală, după câte se pare) se petrecea la curtea habsburgică de la Viena, la mijlocul secolului al XIX-lea. Ea indică modul fals și periculos în care erau educate vlăstarele familiilor regale, la un moment dat în istoria regalității. Profesorii, unii dintre ei adevărate personalități culturale ale epocilor lor, erau forțați să „flexibilizeze” materiile pe care le predau în așa fel încât stima de sine a micilor altețe regale sau imperiale să rămână neștirbită. Din păcate, istoria ne-a demonstrat, în mod repetat, care au fost consecințele acestui tip de educație.
Cartea lui David Cohen – Educația Regală – aduce o perspectivă diferită asupra subiectului, care a fost destul de generos abordat de-a lungul timpului. Copiii regali sunt diferiți de toți ceilalți, au alte responsabilități, alte avantaje și alte destine. Uneori, situația lor specială le afectează în mod negativ viața, fapt ce – spre deosebire de noi toți, ceilalți – se reflectă în soarta popoarelor pe care le conduc.
Autorul alege să ne prezinte destinele copiilor regali din Marea Britanie, motivându-și această opțiune prin faptul că „familia regală britanică oferă unul dintre cele mai lungi, dacă nu cel mai îndelungat caz istoric. În ciuda sutelor de biografii ale regilor și reginelor…, se pare că nu a fost nicio încercare de a studia modalitățile în care părinții regi și-au crescut copiii și de a urmări modul în care aceste experiențe timpurii le-au afectat viețile de mai târziu”.
Cele treisprezece capitole ale cărții acoperă toată istoria regalității britanice de la perioada Evului Mediu, la Stuarți, Hanovrieni, Regina Victoria, Eduard al VII-lea, Regina-mamă Elisabeta, actuala Regină și soțul acesteia, Prințul Filip, Prințul Charles și Prințesa Diana, până în zilele noastre, la Prinții William și Harry. Primul fapt evident care se desprinde din parcurgerea acestor epoci este legat de schimbările profunde pe care conceptul de parenting le-a traversat. În Evul Mediu, prinții erau învățați, în primul rând, chestiuni practice de război, în timp ce educația prințeselor era complet neglijată. Stuarții erau mai interesați de plăcerile vieții decât de studiu, în timp ce Hanovrienii au fost celebrii pentru relații disfuncționale pe care le-au avut cu proprii copii. Regina Victoria a fost o victimă clară a abuzului emoțional în copilărie, dar a reușit să fie destul de implicată în creșterea propriilor copii și nepoți.
Perioada modernă a regalității britanice ne arată exemple diverse (atât pozitive, cât și negative) în ceea ce privește educarea copiilor regali. Așa cum spune și David Cohen, „Copiii trebuie să învețe despre limite și una din problemele cu care se confruntă copiii regali este aceea că limitele se schimbă, deoarece statutul lor se schimbă”.
În finalul cărții, autorul face o serie de sugestii pentru noua generație de părinți regali (prinții William și Harry): „Guvernarea actuală atribuie un rol important cursurilor de parenting. Ar fi un exemplu magnific ca prințul William și soția lui, Kate, să frecventeze asemenea cursuri; ar arăta că toată lumea are ceva de învățat când vine vorba de creșterea copiilor. A doua sugestie radicală se referă la școală...Poate ar fi benefic atât pentru copii, cât și pentru monarhie dacă generația următoare ar petrece puțin timp într-o școală obișnuită. Copiii mici sunt mai puțin conștienți de statutul lor și astfel, prinții și prințesele ar putea să interacționeze cu copii obișnuiți în mod natural...”.
Nu știm dacă prințul William sau soția sa, Kate, au citit cartea lui David Cohen (care a fost scrisă înainte ca cei doi să aibă copii), dar se pare că noua generație regală ține cont de aceste sugestii. Mass-media anunța cu o lună în urmă că primul copil al cuplului regal, Prințul George, a început grădinița într-o instituție din comitatul Norfolk, care folosește metoda Montessori. Educatorii și personalul grădiniței susțin că nu se vor comporta diferit cu Prințul George și că acesta nu va beneficia de tratament preferențial, chiar dacă într-o bună zi va ajunge să conducă Marea Britanie.
PLUSURI
O perspectivă inedită și proaspătă asupra unui subiect îndelung dezbătut.
Amestecul fericit și coerent de informații istorice veridice, anecdote și teorii psihologice despre dezvoltarea copiilor.RECOMANDARI
O lectură plăcută care ne arată cum istoria uneia dintre marile națiuni ale lumii s-a scris și în camerele copiilor regali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu