FASOLEA PĂSTĂI - Inamicul diabetului şi al obezităţii

Foto: 123RF - 3

 

În lume, există nu mai puţin de 130 de feluri de fasole verde. Păstăile pot avea diferite dimensiuni, culori sau combinaţii de culori, iar varietatea lor nu este întâmplătoare, fiind core­lată cu proprietăţi terapeutice diferite. Pentru că da, fasolea verde are calităţi vindecătoare incontes­tabile, fiind folosită cu succes în dieta a peste o sută de afecţiuni. De fapt, păstăile sunt un fel de antidot la multe dintre relele alimentaţiei moderne, deoarece au conţinut scăzut de zahăr, reglează acti­vitatea pancreasului şi, prin conţinutul ridicat de clorofilă, detoxifică organismul.

Ce fel de fasole verde folosim în terapie

Deşi titulatura "oficială" este de fasole verde, de regulă fasolea păstăi pe care o gă­sim în pieţe şi în magazine are culoarea... gal­benă, mai rar verde sau verde cu dungi roşietice. Culoarea galbenă a păstăilor vine de la flavo­noi­dele (substanţe cu efecte antiinflamatoare şi an­ti­oxidante) pe care le conţine; culoarea verde a păstăilor vine de la conţinutul mare de clorofilă (care are o acţiune depurativă, antitoxică); culoarea roşcată cu care este uneori împestriţată fasolea vine de la aşa-numiţii pigmenţi antocianici (cu efecte antitumorale şi antioxidante puternice). Aşa­dar, toate varietăţile de păstăi sunt bune în terapie, cu condiţia să fie sănătoase, fără brunificări, fără porţiuni deshidratate sau cu coloraţia schimbată. Cu cât fasolea are, indiferent de soiul său, o colo­raţie mai vie, mai intensă, cu atât are o acţiune mai puternică.

Cum preparăm şi cum consumăm fasolea verde

De regulă, fasolea se consumă fiartă rapid în apă sau, mai bine, în abur, gătirea îndelungată dis­trugându-i mare parte dintre vitamine şi alte prin­cipii active. De asemenea, conservele cu fasole păs­tăi nu mai păstrează - conform studiilor nutri­ţio­niştilor - aproape nimic din puterea curativă a păstăilor proaspăt gătite. Aceasta, spre deosebire de fasolea verde păstrată prin congelare, care con­tinuă să aibă mai mult de 50% dintre calităţile nu­tri­­tive şi terapeutice ale celei proaspete.
Fasolea verde fiartă rapid se obţine prin punerea păstăilor bine spălate şi curăţate de im­purităţi într-o oală de inox, în care apa deja fierbe. Se lasă să clocotească la foc mic şi păstăile se în­ţeapă din timp în timp cu o furculiţă. În mo­mentul în care ele au devenit moi şi furculiţa intră cu uşu­rinţă, fierberea s-a încheiat. Unii bucătari "profe­sionişti" adaugă bicarbonat de sodiu la fierbere, pentru a menţine culoare vie a păstăilor - este o gre­şeală, prin această metodă distrugându-se mul­te principii active. La fierberea păstăilor se poate adăuga spre final ulei, suc de roşii şi condimente, ori un sos alb (obţinut prin amestecarea unei lin­guri de făină cu un gălbenuş şi smântână) etc.
Fasolea verde fiartă în aburi se obţine cu ajutorul aşa-numitelor steamer-e (steam = abur în limba engleză), aparate electrice care se găsesc în comerţ. Înainte de a fierbe fasolea, păstăile se spa­lă bine şi se curăţă. După expunerea la abur, fasolea se lasă să se răcească şi se poate consuma simplă (cu ulei de măsline şi cu sare) ori cu diferite sosuri (de busuioc, de măsline, de mentă, de ghim­bir, de cimbru). Fierberea fasolei în abur este cea mai sănătoasă metodă de preparare termică des­coperită până în prezent, prin care sunt păstrate foarte multe dintre vitaminele, mineralele în formă asimilabilă, pigmenţii şi celelalte substanţe active din această leguminoasă.

Fasolea verde şi diabetul

 

Un consum ridicat de fasole verde înce­ti­neşte asimilarea zaharurilor, da­torită conţinutului de fibre ali­men­tare al acestei legumi­noase, ceea ce menţine con­stantă glicemia şi protejează pan­creasul. În sezon, se re­co­mandă curele cu o du­rată de o lună, timp în care se consumă 5-6 zile pe săptă­mână acest aliment. Din fericire, pe timpul sezonului rece, poate fi consu­mată fasolea păstăi conservată prin congelare, care are efecte la fel de bune în ţinerea sub control a diabetului. Consumul frecvent de fasole verde este de natură să scadă glicemia prin acţiune directă (tecile de fasole conţin substanţe hipoglicemiante), dar şi prin stimularea activităţii pancreasului. Ca atare, se recomandă consumarea, de măcar trei ori pe săptămână, a unei porţii de fasole verde, dacă suferiţi de diabet de tip 1 sau 2. Beneficiile sale sunt prevenirea complicaţiilor acestei boli (neuro­patie, nefropatie, tulburări cardiovasculare), scăde­rea sau menţinerea dozelor de insulină la un nivel acceptabil în cazul în care boala este insulino-tratată.

Fasolea verde, supragreutatea şi obezitatea

O porţie mare de păstăi (240 de gra­me), gătite cu puţin ulei, condi­mente şi ceapă verde, conţine mai pu­ţin de 300 de calorii, în schimb, creea­ză o senzaţie de saţietate dura­bilă, constituind un felul doi mai mult decât îndestulător. De aceea, acest aliment este un adevărat medicament de slăbit, recomandat cu atât mai mult cu cât stimulează tranzitul intestinal şi are proprietăţi diuretice, ajutând, astfel, la o scădere mai rapidă în greutate. Per­soa­nele care au nevoie să slăbească şi să-şi stabilizeze rezultatele ar trebui neapărat să-şi introducă în dieta săptămânală fa­solea verde. Aceasta poate fi deopotrivă garnitură sau fel principal de mâncare, diminuând cantitatea de calorii consumate la fiecare masă, împiedicând re-apariţia rapidă a senzaţiei de foame. Nu în ulti­mul rând, fasolea verde împiedică depunerea rapi­dă a excesului de glucoză, sub forma straturilor de grăsime, întrucât această legumă are un indice gli­cemic foarte scăzut.

TRATAMENTE INTERNE

 

* Ateroscleroza - foarte multe dintre sub­stanţele active conţinute de fasolea verde au o ac­ţiune demonstrată de prevenire a formării plăcilor de aterom pe artere. Vitaminele A şi C, magneziul, potasiul, acizii graşi conţinuţi în păstăile de fasole, toate contribuie la acest efect anti-aterosclerotic, scăzând procentul de colesterol negativ (LDL) şi împiedicând oxidarea şi depunerea acestuia pe pe­reţii vaselor de sânge.
* Prevenirea cancerului de colon - vita­minele şi pigmenţii din tecile păstăilor protejează celulele intestinului gros de acţiunea mutagenă a unor substanţe cancerigene găsite frecvent în ali­mentaţia modernă. Apoi, s-a demonstrat că fibrele alimentare conţi­nute de fasole reduc cu peste 50% posibilitatea de a face cancer de colon, dacă sunt consumate constant.
* Tulburări de memorie - vitamina B1, conţinută de fasolea verde, are un rol important în stimularea şi în menţinerea funcţiilor cognitive ale creierului, în special a memoriei. Ea participă la sinteza acetilcolinei, un neurotransmiţător esenţial pentru memorie, a cărui absenţă este corelată cu apariţia Alzheimer-ului.
* Osteoporoză, rahitism - fasolea este printre cele mai bogate alimente în vitamina K şi, în plus, prezintă avantajul că poate fi consumată în cantităţi mari. Or, vitamina K joacă un rol cru­cial în menţinerea sănătăţii sistemului osos. Un studiu german din 2003, făcut sub conducerea dr. S. Bügel, arată, de pildă, că femeile ajunse la me­nopauză şi care consumă regulat vitamina K din surse naturale, sunt mult mai puţin afectate de osteo­poroză şi mult mai puţin susceptibile la frac­turi. Această vitamină, conţinută din abundenţă de fasole, încetineşte acţiunea unor celule, numite osteoclaste, care sunt responsabile de pierderea de substanţă osoasă.
* Litiază biliară - consumul de fasole verde aduce în organism o cantitate importantă de fibre alimentare, adică de substanţe nedigerabile, care joacă un rol de "mătură" în organism, curăţând tu­bul digestiv. Ei bine, cercetările arată că un con­sum regulat al acestor fibre alimentare previne şi apariţia litiazei biliare.
* Hipertensiune arterială - magneziul şi potasiul din fasolea verde sunt două "medica­mente" care fac un tandem redutabil în reducerea şi stabilizarea tensiunii arteriale. Se recomandă consumul a 240 de grame de fasole pe zi, vreme de măcar o lună, tratamentul fiind util şi pentru prevenirea unor complicaţii grave ale hiperten­siunii arteriale, cum ar fi infarctul sau accidentul vascular cerebral.
* Constipaţie - cercetătorii de la Facultatea de Medicină din Chicago au arătat că două porţii de fasole verde (aproximativ 280 de grame), con­sumate zilnic, con­ţin doza ideală de fibre alimen­tare insolubile, necesară pentru norma­lizarea tran­zitului intestinal. Cele aproximativ 30 de grame de fibre alimentare conţinute în două porţii de fasole verde împing, precum un piston, materiile rezi­duale din co­lon, curăţă pereţii in­tes­tinului gros şi ajută la refacerea florei intesti­nale afectată de hra­na ne­sănătoasă.
* Valori ridicate ale coles­terolului şi ale trigliceridelor - aceleaşi fibre ali­mentare men­ţionate ante­rior in­tervin şi în scăderea nivelului gră­similor şi al zahărului din sânge. Cercetătorii au arătat că doar 180 de grame de fasole verde, consu­mată zilnic vre­me de 28 de zile, contribuie la o scă­dere a coleste­rolului negativ (LDL) cu 10-20%.
* Adjuvant în hepatită şi în ciroză - fasolea verde fiartă este printre mâncărurile cele mai bine tolerate de ficat, fiind reco­mandată în mod special persoa­nelor care su­feră de hepatită cro­­nică, mai ales cu evoluţie spre ciroză. Ea con­ţine pro­teine cu grad redus de toxicitate, vi­ta­mine care susţin activitatea fica­tului, dar şi alte substanţe cu efect tonic he­pa­tic. Doza zilnică de fasole păstăi recomandată este de 150-200 de grame.
* Astm - beta-carotenul şi flavonoidele con­ţinute din belşug de păstăile de culoare galben-intens, precum şi vitamina C, pe care o găsim în toate tipurile de fasole verde, au efecte antiin­flamatoare puternice asupra căilor respiratorii şi reduc intensitatea reacţiei alergice. Pe timpul verii, se recomandă curele cu o durată de o lună, timp în care se consumă câte 250 de grame de fasole, de cinci ori pe săptămână.
* Osteoartrită, artrită reumatoidă - fa­solea verde conţine, pe lângă antireumaticele cla­sice (vitamina A şi C, flavonoidele), un oligoele­ment mai puţin întâlnit: cuprul în formă organică, asimilabilă. O suplimentare a cuprului din dietă duce la o reducere semnificativă a simptomelor reu­matismului (în special a durerii şi a rigidităţii articulare), efectele fiind durabile. Se recomandă ca atare curele de 3-6 săptămâni, timp în care se con­sumă minimum 1,6 kg de fasole păstăi săptă­mânal.
* Imunitate - se recomandă consumul păstăi­lor de culoare galben-intens sau verzi, cu pigmen­taţii închise, roşietice. Aceste tipuri de fasole con­ţin numeroase substanţe active (vitamine, flavo­noide, antociani) care stimulează producţia şi acti­vează celulele sistemului imunitar. Persoanele care sunt sensibile la infecţii, care au predispoziţii spre afecţiuni tumorale, ar trebui să consume mă­car o dată la două zile o porţie de fasole gătită la abur sau prin fierbere rapidă
* Convalescenţă, astenie - fasolea verde se consumă fiartă, adăugându-i-se doar sare şi condimente, puţin ulei şi suc de lămâie, aşa încât să fie uşor digerabilă. Este uşor de metabolizat, cu condiţia să nu aveţi intoleranţă digestivă la acest aliment, iar în plus, conţine, pe lângă o serie în­treagă de minerale şi de vitamine, acid silicic, o substanţă cu proprietăţi energizante.
* Migrenă - riboflavina (vitamina B2), sili­ciul organic, flavonoidele conţinute de fasolea ver­de s-a demonstrat că reduc frecvenţa atacurilor de migrenă, indiferent de natura acestora. Persoanele care suferă de migrenă ar trebui să consume măcar de 4 ori pe săptămână acest aliment, mai ales în zilele în care trebuie să facă eforturi mari, psihice sau intelectuale.

 

* Magneziu şi calciu - 250 de grame de fasole păstăi asigură aproape un sfert din necesarul zilnic din aceste două minerale constitutive. Mai puţin de 25% din necesarul de calciu sau de mag­ne­ziu nu pare să fie mult, însă cercetările au de­monstrat că mineralele primite din diferite surse naturale sunt mult mai eficient asimilate şi folosite de către organism, decât cele primite dintr-o sursă unică, cum ar fi lac­tatele ori tabletele cu calciu. Astfel, fasolea verde, deşi nu este o cam­pioană a aces­tor minerale, este foarte importantă, deoarece ajută la diver­sificarea surselor din care acestea provin.
* Fier - fasolea verde este una dintre cele mai bune surse vegetale de fier organic, conţinând un pro­centaj mai mare din acest oligo­ele­ment decât spanacul sau chiar decât urzica. Acest mineral este esenţial pentru transportul oxige­nului de la plămâni către toate ţesu­turile orga­nismului, pentru produ­ce­rea de energie în organism. În afa­ră de fier, fasolea verde mai con­ţine alte două oli­goelemente im­portante şi anume: cuprul şi zincul.
* Vitamina A - o porţie de fasole verde asigură în mod normal 30% din necesarul acestei vita­mi­ne, însă la fasolea de un galben intens se poate ajunge şi la 50%. A­ceastă vitamină este esen­ţială pen­tru vedere, pentru sistemul imu­ni­tar şi pentru protecţia organis­mului împotriva radi­calilor liberi.
* Vitamine din complexul B - patru vitamine din acest com­plex, adică B1, B2, B3 şi B6 sunt conţinute în cantităţi considerabile de către păstăile de fasole. Sunt vitamine foarte importante pentru organism, esenţiale pentru sistemul nervos, pentru sistemul imunitar, pentru procesele de asi­milaţie ale zaharurilor, proteinelor şi grăsimilor.
* Vitamina C - un sfert de kilogram de fasole consumată zilnic acoperă aproape 50% din nece­sarul zilnic din această vitamină. Vitamina C este esenţială pentru lupta organismului împotriva in­fec­ţiilor, pentru menţinerea sănătăţii aparatul cardiovascular, pentru echilibrul hormonal.
* Vitamina K - în acest domeniu, fasolea este pe podium, fiind printre cele mai bogate alimente în această vitamină. Doar 250 grame de păstăi aco­peră aproape 100% necesarul de vitamina K, foarte importantă pentru rezistenţa oaselor (ajută la "sudarea" moleculelor de calciu din os), pentru procesele de coagulare şi de refacere a ţesuturilor distruse.

Precauţii şi contraindicaţii

Persoanele care suferă de litiază renală cu oxa­laţi vor consuma cu prudenţă fasole verde, nu mai des de o dată pe săptămână. Aceasta, deoarece fa­solea are un conţinut destul de ridicat de săruri ale acidului oxalic. În caz de dispepsie, de predis­poziţie spre meteorism, fasolea verde se va consu­ma de preferinţă condimentată cu plante carmi­native, cum ar fi cimbrul, busuiocul, chimenul, oregano.