Cu un portofoliu audio important, (https://soundcloud.com/innovating-concept), compozitorul Dragoş Mărgineanu a realizat:
ambianţa sonoră pentru instalaţia vizuală "Think Twice" din Londra improvizaţia sonoră pentru ResonanceFM Londra
ambianţa sonoră pentru proiecţia filmelor mute din cadrul evenimentului
"Retrospecţii. Filme din Interbelic" (inclusiv pentru filmul Manasse).Acest eveniment a fost parte din proiectul "100 la 100: Memorie şi prospecţie +/- un secol" (2018), realizat de Centrul Cultural / Imagine şi Sunet, în parteneriat cu Arhiva Naţionala de Filme şi cofinanţat de AFCN.
Compozitorul şi sound & light designer este licenţiat în sound arts & design la University of the Arts Londra şi masterand în arta sunetului de film la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie "I.L. Caragiale" Bucureşti.
Lavinia Lazăr: Dacă la prima ediţie de Re-generator ai participat cu crearea live a unei compoziţii sonore în filmul românesc mut de ficţiune Manasse, acum, la cea de-a doua ediţie ai venit cu o meditaţie sonoră asupra relaţiilor stabilite de sunet în activarea simţului vizual, un performance. Am observat că prin intermediul sunetelor pe care le-ai introdus în performance se aflau mesaje care erau din trafic, de la reclamele TV sau mesaje eronate ale politicienilor români. De ce această alegere?
Dragoş Mărgineanu: După cum s-a observat în spectacol, conceptul este legat de o anumită trecere care are un fel de a sugera, nu oferă nişte soluţii neapărat, ci devine interiorizat. Vocile care se auzeau şi care vorbeau pe anumite probleme interioare ale omului erau mai degrabă o nevoie care împinge către voi. Problemele cu care ne confruntăm sunt majore şi scopul este să le identificăm. Produsul cu care m-am prezentat în această ediţie este un performance cu un actor invizibil şi oricât de liber ai fi, tot devii condiţionat.
L.L.: Cum e libertatea în această creaţie? Un spectator a remarcat faptul că ai început şi ai finalizat într-un mod asemănător cu mesaje despre libertate.
D.M.: Este lipsa fricii de a acţiona, de a gândi.
L.L.: Ce încurajezi prin aceste improvizaţii muzicale?
D.M.: Încurajez bucuria de a face fără a ţine morţiş la un sistem. Nu am căutat neapărat ca ceva să corespundă regulilor conceptelor. Cu cât încurajează cineva complexitatea, cu atât o să dispună de noi şi noi idei şi se va lovi de o problemă.
L.L.: Sunetele pe care le-am remarcat în produsul tău au fost legate şi de o zonă meditativă. Sunetul mării a fost o altă alegere pe care ai ţinut-o să o introduci. De ce?
D.M.: Sunt două lucruri. Primul ar fi filmele lui Fellini. În toate filmele lui, converge către mare, toate personajele lui ajung acolo. Şi la mare, uneori e un catharsis, alteori e o încărcătură. Marea e profundă şi îţi dă o anume stare, însă marea poate fi şi negativă. Acel pasaj e o trecere de la rău la bine şi de aia e ambivalentă. La început, marea e mai ciudată. Într-un fel tratează focul, dar în acelaşi timp, copacul tot ars rămâne.
L.L.: Cât de pregătit ai simţit publicul ieşean pentru a înţelege asemenea concepte?
D.M.: După discuţii, surprinzător de bine. Faptul că oamenii au fost mulţumiţi să stea şi au participat la discuţiile sociale, mă bucură. Ca să vii la un asemenea eveniment, trebuie să fii un pic pasionat.
L.L.: Comparativ, cum te-ai simţit la această ediţie faţă de prima? Ce schimbări, atmosferă sau mediu ai observat?
D.M.: Evident, îmi pare rău că au pierdut o parte din spaţiu, dar, într-un fel mi se pare că s-au concentrat pe spaţiul rămas şi oamenii au beneficiat de evenimente compacte. Sunt mai puţine evenimente şi artiştii pot interacţiona vizibil cu publicul. Sper să continue să crească şi să vină din ce în ce mai mulţi oameni aici. Contează şi perioada în care va fi următorul festival, tematica şi spaţiul care este oarecum foarte bun pentru că în majoritatea ţărilor, hala este folosită pentru cultură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu