Avertisment: urmează cel mai plicticos text din aceasta
rubrică. Tocmai de aceea, încerc să scriu cât mai scurt. Dacă aveți
treburi importante de făcut, nu-l citiți! Vă promit că nu o să mă supăr.
Voi descrie o zi obișnuită din viața mea pandemică. Înmulțiți-o cu 365 și aflați cum mi-am petrecut întregul an 2021. Ba nu, înmulțiți-o cu 4.015 și aveți o imagine completă a vieții mele din ultimii unsprezece ani.
De fapt, ar trebui să descriu patru zile diferite, câte una pentru fiecare anotimp. Voi alege, totuși, o zi "medie", una de primăvară-vară. Aceasta este perioada anului care îmi place cel mai mult. Abia la urmă, voi vorbi despre excepțiile de la rutina zilnică.
Așadar: Mă trezesc foarte devreme, de obicei înainte de 4:30 a.m. Nopțile sunt încă friguroase și, deși am făcut focul în sobă înainte de culcare, aerul din cameră e rece. Mă mai răsfăț un sfert de oră în sacul de dormit. Fuck! Simt o pojghiță aspră în gât. Iau un faringosept. "Gata leneșule, jos din pat!" După rutina igienei, asupra căreia nu se cade să insist, pun de cafea. Mărul matinal, pe stomacul gol, și paharul de apă complementar. Cafeaua, fără zahăr, îndulcită doar cu un strop de lapte, o sorb pe îndelete, în așternutul cald încă. O oră de internet, în tihna dimineții. Verificarea și redactarea mesajelor. Mic dejun frugal. Telefoane către familie. Bobițe și apă proaspătă lui Tedi. Inspecția solarului, grădinii, livezii și lacului. Verificarea instalației de irigare.
După acest preludiu obligatoriu, trec la treaba adevărată, cea plănuită din ajun. De obicei, e o muncă mai complicată, făcută cu drujba, flexul, motocultorul, motocoasa sau mașina de tocat crengi. Pauza de masă, pe la 2 p.m., e scurtă. Mai lungă e doar când trebuie să-mi gătesc câte ceva. Ziua de muncă mi-o închei între 6 și 7 p.m. O oră la TV, pentru știri. Doar atât!
Câteva pagini de lectură. Vorba vine "pagini", căci folosesc ebook-ul. Anul 2021 l-am dedicat marilor sud-americani: Marquez, Vargas Llosa, Borges. Partea proastă e că am început să-i amestec între ei. Anul trecut a fost Murakami. Cel mai mult mi-a plăcut Pădurea norvegiană. Acum doi ani a fost David Lodge. Chiar nu știu să explic de ce i-am citit aproape toate traducerile. Lectura mă trimite pe tărâmul lui Moș Ene pe la 10 p.m. Dorm neîntors până la 4:30 a.m., când ciclul se reia în mod firesc.
Acum excepțiile de la rutina zilnică: Scurtele expediții de aprovizionare la oraș, spălatul rufelor, rarele întâlniri cu prietenii care au case de vacanță pe aici, bălăcelile în grup în Vidrarul cel verde și adânc, ascensiunile pe crestele din jur, incursiunile în pădure după ciuperci sau fructe de pădure. Am lăsat "la desert" ce a fost mai frumos în vara trecută: scurta vacanță cu fetele mele, venite, de departe, cu familiile lor. Mi-au umplut singurătatea cu lumină și hrană pentru suflet până la revederea următoare.
Prietenii mă întreabă de ce am renunțat la viața trepidantă a marelui oraș. Tuturor le răspund la fel: Acesta este antrenamentul final pentru nemărginita și ireversibila solitudine. La Sfânta Vineri, locul de veci dublu, figura 22, poziția 947.
Voi descrie o zi obișnuită din viața mea pandemică. Înmulțiți-o cu 365 și aflați cum mi-am petrecut întregul an 2021. Ba nu, înmulțiți-o cu 4.015 și aveți o imagine completă a vieții mele din ultimii unsprezece ani.
De fapt, ar trebui să descriu patru zile diferite, câte una pentru fiecare anotimp. Voi alege, totuși, o zi "medie", una de primăvară-vară. Aceasta este perioada anului care îmi place cel mai mult. Abia la urmă, voi vorbi despre excepțiile de la rutina zilnică.
Așadar: Mă trezesc foarte devreme, de obicei înainte de 4:30 a.m. Nopțile sunt încă friguroase și, deși am făcut focul în sobă înainte de culcare, aerul din cameră e rece. Mă mai răsfăț un sfert de oră în sacul de dormit. Fuck! Simt o pojghiță aspră în gât. Iau un faringosept. "Gata leneșule, jos din pat!" După rutina igienei, asupra căreia nu se cade să insist, pun de cafea. Mărul matinal, pe stomacul gol, și paharul de apă complementar. Cafeaua, fără zahăr, îndulcită doar cu un strop de lapte, o sorb pe îndelete, în așternutul cald încă. O oră de internet, în tihna dimineții. Verificarea și redactarea mesajelor. Mic dejun frugal. Telefoane către familie. Bobițe și apă proaspătă lui Tedi. Inspecția solarului, grădinii, livezii și lacului. Verificarea instalației de irigare.
După acest preludiu obligatoriu, trec la treaba adevărată, cea plănuită din ajun. De obicei, e o muncă mai complicată, făcută cu drujba, flexul, motocultorul, motocoasa sau mașina de tocat crengi. Pauza de masă, pe la 2 p.m., e scurtă. Mai lungă e doar când trebuie să-mi gătesc câte ceva. Ziua de muncă mi-o închei între 6 și 7 p.m. O oră la TV, pentru știri. Doar atât!
Câteva pagini de lectură. Vorba vine "pagini", căci folosesc ebook-ul. Anul 2021 l-am dedicat marilor sud-americani: Marquez, Vargas Llosa, Borges. Partea proastă e că am început să-i amestec între ei. Anul trecut a fost Murakami. Cel mai mult mi-a plăcut Pădurea norvegiană. Acum doi ani a fost David Lodge. Chiar nu știu să explic de ce i-am citit aproape toate traducerile. Lectura mă trimite pe tărâmul lui Moș Ene pe la 10 p.m. Dorm neîntors până la 4:30 a.m., când ciclul se reia în mod firesc.
Acum excepțiile de la rutina zilnică: Scurtele expediții de aprovizionare la oraș, spălatul rufelor, rarele întâlniri cu prietenii care au case de vacanță pe aici, bălăcelile în grup în Vidrarul cel verde și adânc, ascensiunile pe crestele din jur, incursiunile în pădure după ciuperci sau fructe de pădure. Am lăsat "la desert" ce a fost mai frumos în vara trecută: scurta vacanță cu fetele mele, venite, de departe, cu familiile lor. Mi-au umplut singurătatea cu lumină și hrană pentru suflet până la revederea următoare.
Prietenii mă întreabă de ce am renunțat la viața trepidantă a marelui oraș. Tuturor le răspund la fel: Acesta este antrenamentul final pentru nemărginita și ireversibila solitudine. La Sfânta Vineri, locul de veci dublu, figura 22, poziția 947.
*
Așteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2021 în word, cu
diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru
unul din momentele anului 2021), pe adresa razvan.penescu@gmail.com, până pe 25 ianuarie 2022. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2021. (Redacția LiterNet) 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu