Am simţit că toată experienţa pe care am dobândit-o în anii petrecuţi peste tot în lume trebuie să o aduc şi să o păstrez la mine în ţară

 Ovidiu Matei Iancu s-a născut în Bucureşti După absolvirea în 2002 Liceului de Coregrafie "Floria Capsali" (timp în care a câştigat şi o bursă la English National Ballet School, Londra), a efectuat un stagiu de perfecţionare la Opera din Paris. Încă din timpul liceului a fost solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituţie în care dansează din anul 2002. În anul 2012-2013, pleacă în America ca senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet, revenind apoi la Opera Naţională Bucureşti. Din anul 2015, este prim solist al Teatrului de Balet din Sibiu şi al Operei Naţionale Iaşi. În stagiunea 2016, revine la Opera Naţională Bucureşti.

A câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale de-a lungul carierei, fiind invitat la Galele Stelele secolului XXI, 2005 Paris, şi participant la Competiţia Internaţională de Balet şi Dans Contemporan Sibiu, 2009, unde a obţinut locul I. Dansează ca invitat de onoare în numeroase Gale şi Spectacole din Europa de Est şi Occidentală, dar şi din Asia şi Statele Unite ale Americii.

Ovidiu Miculescu: La vârsta de 10 ani intraţi prin examen la Liceul de Coregrafie "Floria Capsali", pe care îl absolveaţi în anul 2002. A existat altă variantă, altă opţiune de carieră pentru copilul Ovidiu Matei Iancu? Cum au decurs primii paşi în acest domeniu?
Ovidiu Matei Iancu: Da, aşa este, la vârsta de 10 ani, clasa a patra, am intrat prin examen la Liceul de coregrafie "Floria Capsali" şi am intrat... ultimul. Ceea ce i-a determinat pe părinţii mei să mă înscrie la acest liceu, a fost energia debordantă de care dădeam dovadă şi faptul că pe lângă cursuri de atletism, dansam foarte mult prin casă. Primii paşi în acest domeniu nu au fost chiar plăcuţi, având în vedere că "am fost descoperit" şi "m-am descoperit" abia după ce în clasa a şasea aproape am fost eliminat la un examen semestrial la balet. Îmi aduc aminte şi acum că după examen, doamna Anca Mandrescu ne-a luat de-o parte pe mine şi pe tatăl meu, spunându-ne că-mi mai da o şansă, dar să mă gândesc bine dacă este cu adevărat ceea ce vreau să fac. Ceea ce nu ştia ea este că, în clasa a patra, în prima oră de balet, eu auzisem pentru prima oară un pian pe viu şi, cumva, m-am îndrăgostit pe loc de modul în care curgeau mişcările pe această muzică şi atunci am decis că asta voi face toată viaţă.

O.M.: Încă din timpul liceului aţi evoluat ca solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituţie în care dansaţi din anul 2002. Nu se întâmplă frecvent ca un elev de liceu să fie solist pe scena cea mai importantă a oraşului în care s-a născut. Despre ce spectacole a fost vorba?
O.M.I.: Am avut onoarea, într-adevăr, să dansez ca solist încă de pe băncile liceului, mulţumită profesorilor pe care i-am avut în ultimii ani de liceu şi maeştrilor de balet de la Opera, care m-au primit la studiile companiei încă din clasa a zecea. Dezvoltându-mă foarte mult, atât ca solist, cât şi ca partener, am fost invitat în clasa a 12-a să dansez solo în baletul Coppelia (în prietenii lui Franz) şi Pas de trois din baletul Lacul Lebedelor. După terminarea clasei a 12-a, în 2002 am fost angajat la Opera Naţională din Bucureşti şi în primul spectacol am avut rolul prinţului Siegfried din Lacul Lebedelor, începându-mi aşadar, cariera de prim-balerin la un nivel foarte înalt.

 

 
O.M.: În 2001 câştigaţi o bursă la English National Ballet School, Londra, în 2004-2005 realizaţi un stagiu de perfecţionare la Opera din Paris. Ce a însemnat fiecare dintre aceste experienţe internaţionale?
O.M.I.: Cum am spus şi mai devreme, încă din timpul liceului, dar şi după, m-am dezvoltat ca artist şi am încercat să "fur" cât mai multă meserie, cum se spune, şi să asimilez de la toţi oamenii cu care am lucrat, de peste tot. Experienţele de studiu din străinătate m-au făcut să realizez că nivelul şcolii româneşti de balet de la acea vreme era foarte bun. Pe mine, personal, toate aceste experienţe m-au ajutat să-mi completez acele elemente pe care şcoala românească nu mi le putea oferi.

O.M.: În 2012-2013, Ovidiu Matei Iancu devenea senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet. Ce presupunea a evolua într-o astfel de calitate în Statele Unite?
O.M.I.: Colaborarea mea ca senior soloist la Tulsa Balet (toate rolurile au fost de Principal Dancer) m-a schimbat profund ca dansator profesionist, atât fizic, cât şi psihic şi mi-a deschis apetitul către un alt nivel. Am avut ocazia să lucrez foarte mult neoclasic cu coregrafi şi maeştri de talie internaţională (Ben Stevenson, Wayne McGregor, Jorma Elo, Edwaard Liang, Val Caniparoli, Christopher Wheeldon etc). Consider că această perioadă a fost cea care m-a ajutat să mă dezvolt într-un an şi jumătate cât alţii în 10.

 

 
O.M.: Cine au fost personalităţile care v-au influenţat în şcoală şi respectiv după aceea, în timpul studiilor în străinătate?
O.M.I.: Personalităţile care m-au influenţat în timpul şcolii au fost cele de aici, cu care am şi lucrat: Mihai Babuşka, Gabriel Opincaru, Felicia Şerbănescu, Ion Tugearu, Corina Dumitrescu, Călin Hantiu, Cristian Crăciun, profesorii liceului de coregrafie: Diana Mateescu, Anca Mandrescu, Constantin Marinescu.

Concursurile, de multe ori, te fac să te gândeşti mai mult la partea tehnico-atletică a baletului şi mai puţin la artă în sine

O.M.: Ce au însemnat premiile internaţionale pentru cariera lui Ovidiu Matei Iancu, pentru că ele nu au lipsit?
O.M.I.: Pentru mine, premiile internaţionale nu au avut o importanţă majoră şi nu au nici acum, dar consider că acele concursuri m-au ajutat ca experienţă de scenă, pentru că un balerin trebuie să facă parte dintr-un spectacol pentru a se simţi cu adevărat artist. Concursurile, de multe ori, te fac să te gândeşti mai mult la partea tehnico-atletică a baletului şi mai puţin la artă în sine.
 

 

 
O.M.: Deşi scena internaţională vi s-a deschide de mai multe ori, aţi revenit de fiecare dată în ţară, şi mai precis la Opera Naţională din Bucureşti. De ce? Cum au decurs lucrurile exact?
O.M.I.: Aşa este, am avut nenumărate oportunităţi, nu numai de a colabora - aşa cum am făcut-o - pentru perioade scurte sau medii, ci şi de a pleca definitiv din ţară. Niciodată nu am simţit că trebuie să plec definitiv din România, ci întotdeauna am simţit că toată experienţa pe care am dobândit-o în anii petrecuţi peste tot în lume trebuie să o aduc şi să o păstrez la mine în ţară şi în special la Opera Naţională din Bucureşti. Consider că dacă vrei să ai un cuvânt de spus în ceea ce priveşte baletul românesc, trebuie să trudeşti, să te sacrifici, să transpiri şi să te bucuri din interior, nu de pe alte meleaguri, iar eu am vrut şi vreau, să ajut cât pot viitorul baletului românesc.
 
O.M.: Ovidiu Matei Iancu dansează ca invitat de onoare în numeroase gale şi spectacole din Europa de est şi occidentală, dar şi din Asia şi Statele Unite ale Americii. Care sunt galele sau spectacolele mai importante despre care vă amintiţi cu plăcere?
O.M.I.: Îmi amintesc cu plăcere de toate galele şi spectacolele pe care le-am avut de-a lungul timpului, dar normal că cele care-mi vin cel mai repede în minte sunt cele în care am dansat alături de nume mari ale baletului mondial: Steven McRae, Lucia Lacarra, Joan Boada, Cyril Pierre, Alina Cojocaru, Iana Salenko, Sasha Mukhamedov şi mulţi alţii.
 

 

O.M.: Care sunt cele mai importante premiere pe care le-aţi făcut pe scena Operei din Bucureşti? Care sunt rolurile care vă sunt cel mai aproape?
O.M.I.: Pentru mine toate spectacolele sunt importante, nu contează că sunt premiere sau nu, le tratez pe toate cu acelaşi profesionalism şi dăruire.

O.M.: Care este rolul de suflet pentru Ovidiu Matei Iancu?
O.M.I.: Până acum câţiva ani de zile, rolul care îmi era la suflet cel mai mult era al prinţului Albert din baletul Giselle, dar acum, trebuie să recunosc că inima îmi este împărţită între Giselle şi Dama cu Camelii, rolul Armand, coregrafia Val Caniparoli.
 

 

Cel mai greu pentru mine, a fost să nu mă întâlnesc atât de des pe cât o făceam, cu publicul spectator

O.M.: A trecut peste un an de când balerinii, dansatorii din întreaga lume au întrerupt aproape total contactul cu publicul, în contextul pandemiei. Lucrurile au revenit la viaţă de curând. Cum aţi parcurs această perioadă?
O.M.I.: Această perioada de pauză a fost una foarte dificilă, în care am încercat să ne menţinem în formă cum am putut, dar cel mai greu pentru mine, a fost să nu mă întâlnesc atât de des pe cât o făceam, cu publicul spectator. Din păcate, această revenire la "viaţă", a atras după sine o forţare a corpului şi sper să trecem cu toţii cât mai bine prin această perioadă de recuperare fizică şi psihică.

O.M.: Ce anume credeţi că ar putea rămâne din toate încercările online prin care a trecut şi baletul Operei bucureştene?
O.M.I.: Din punctul meu de vedere, toate spectacolele ar trebui filmate la un nivel profesionist, aşa cum s-a întâmplat în această perioadă şi date în permanentă în online, pentru că eu cred că există un public spectator important, care din diverse motive nu poate ajunge atât de des să vadă spectacole live. Cred că în felul acesta, Opera Naţională din Bucureşti, şi-ar deschide porţile unui public din ce în ce mai numeros.

 

 
Un tânăr trebuie să ştie că va durea, că va suferi şi că momentele de satisfacţie vor fi de scurtă durata, dar să mă creadă pe cuvânt că va merita

O.M.: Ce aţi spune unui tânăr care vrea să înceapă studiul baletului în zilele noastre, cum l-aţi îndemna să aleagă această meserie?
O.M.I.: Din păcate, când vine vorba de sfaturi, sunt destul de dur şi de direct, pentru că pe mine sfaturile directe şi dure m-au ajutat. În primul rând să nu creadă că va ajunge cel mai bun balerin din lume. Să nu calce pe cadavre, să fie modest şi sincer cu el, să se dedice în totalitate şi să nu existe altceva mai important pentru el decât baletul. Un tânăr trebuie să ştie că va durea, că va suferi şi că momentele de satisfacţie vor fi de scurtă durată, dar să mă creadă pe cuvânt că va merita. Acum nu ştiu dacă un tânăr căruia i-aş spune aşa ceva, s-ar mai apuca de balet.

O.M.: Cum credeţi că va arăta Opera peste... măcar 50 de ani? La noi şi ca fenomen artistic la nivel internaţional.
O.M.I.: Eu am speranţa că oamenii care fac această artă vor reuşi pas cu pas, cu bune şi cu rele, să dezvolte din ce în ce mai mult această instituţie şi sunt convins că primul pas spre normalitate, a fost făcut! Cred cu tărie, că se vor lăsa de-o parte orgoliile, interesele politice şi că cei care ţin frâiele acestei instituţii vor reuşi să ne susţină pe noi, artiştii, pentru a ne relua locul în lumea artei mondiale, aşa cum merităm. Opera Naţională din Bucureşti suntem noi, artiştii, şi toţi cei care nu se văd, dar ne ajută să încântam sufletele.

 

 
Repertoriu:
Paladio (Mihai Babuşka)
Sextet Pe Octet (Laurenţiu Guinea)
Francesca da Rimini (Olivie Patey)
Subway project (jazz) (Rossa Estrela)
Transhumanţa (Mihai Babuşka)
Giselle (Mihai Babuşka)
Sleeping Beauty (Alexa Mezincescu)
La Bayadere (Mihai Babuşka)
Midsummer Night's Dream (Mark Bogart)
Don Quixote (Mihai Babuşka)
Les Sylphides
Tango.Radio&Juliet (Edward Clug)
Armonii (Laurenţiu Guinea)
VI Symphony (Oliver Patey)
Femei (Gheorghe Iancu)
Carmen (Pavel Rotaru)
Nutckracker (Vasili Petruţiu)
Swan Lake (Oleg Danovsky, Gheorghe Iancu, Mihai Babuşka, Andrei Lidvinov)
Romeo and Juliet (Pavel Rotaru, Poclitaru)
Waltz Fantasy (Balanchine)
Fuga (Ion Tugearu)
Serenade (Balanchine)
Le Corsaire (Vasily Medvedev)
Notre Dame de Paris (Ion Tugearu)
Cassanova (Monica Fotescu Uta)
Cinderella (Mihai Babuşka)
Imagine all the people (Gigi Căciuleanu)
Trilogie Ionescu (Alex Fotescu, Monica Fotescu)
La fille mal garde (Alex Fotescu, Aleisha Gardner)
Age of innocence (second adagio) (Eduard Liang)
Slice to Sharp (Jorma Elo)
Pre Sentient (Wayne McGregor)
Dracula (Fredrick) (Ben Stevenson)
Nutckraker (Marcelo Angelini)
Lady of the Camelias (Armand) (Val Caniparoli)
Company B - There Will Never Be Another you (pas de deux) (Paul Taylor)
One and One (principal couple) (Jorma Elo, studio k)
Midsummer Night Dream (Oberon and Demetrius) (Christopher Weldon)
Trilogie Ionescu (Alex Fotescu, Monica Fotescu)
Anna Karenina (Vronsky) (Ion Tugearu)
Romeo and Juliette (David Robertson)
Romeo and Juliette (Horaţiu Cherecheş)
Theme and Variations (Balanchine)
Romeo and Juliette (Renato Zanella)
Opus 73 (Renato Zanella)
Le Sacre du Printemps (Renato Zanella)
Amor Brujo (Carlos Vilan)
Nutcraker (Cătălin Caracaş)
La Giara (Fredi Franzuti)