Kriya Yoga. Secrete revelate

 

J.C. Stevens
Kriyā Yoga. Secrete revelate
Manual teoretic şi tehnic
Editura Herald, 2020
traducere din limba engleză de Carmen Gheorghe



***
Intro

J.C. Stevens lucrează la câteva proiecte care vor lărgi domeniul ştiinţei kriya yoga, precum şi la o mai bună prezentare a mesajului originar al lui Lahiri Mahasaya. În acest scop, el a ajutat la apariţia editurii Golden Swan, o corporaţie non-profit din Washington care asistă diverşi autori în cercetările lor şi în răspîndirea unor mesaje menite să inspire şi să confere forţă [cititorilor]. Toate veniturile realizate din vânzarea acestei cărţi vor merge către această corporaţie, pentru finanţarea scopurilor sale.

În afară de munca la câteva cărţi, site-uri, materiale video şi proiecte software, Stevens se implică activ în căutarea oricărui document original scris de Lahiri Mahasaya, publicat sau nu. Dacă aveţi informaţii despre cum se pot obţine copii după astfel de documente, sunteţi rugaţi să contactaţi autorul la jcstevensinfo@gmail.com

*

Kriya Yoga este o ramură a practicilor spirituale grupate sub foarte generala denumire de "yoga", prin care fiinţa umană ajunge să-şi reveleze adevărata sa natură lăuntrică, divină.

În limba sanscrită Kriya Yoga desemnează acţiunile (kriya) care conduc adeptul la realizarea stării de yoga: postura, suflul respirator (element esenţial!), vizualizarea, conştientizarea, folosirea mantrelor etc.

În tradiţia spirituală a Indiei Kriya Yoga are un loc privilegiat, provenienţa ei pierzându-se în negura timpului, iar temeiurile ei scripturale regăsindu-se în marile cărţi ale spiritualităţii indiene - Gita, Upanişadele etc.

Cartea de faţă este o lucrare de pionierat, chiar una îndrăzneaţă, dat fiind secretul care învăluia până foarte de curând aspectele practice ale Kriya Yoga-ei, un manual practic extrem de detaliat şi de metodic, bazat pe experienţă subiectivă a autorului, în care regăsim toată gama de tehnici ale sistemului, de la tehnicile introductive până la metode greu de practicat fără o pregătire şi o experienţă prealabilă considerabilă.

Autorul ei, J.C. Stevens, este un căutător sincer, având o formare ştiinţifică (fizician), care, dezamăgit de formalismul şi rigiditatea organizaţiilor prin care a trecut, a decis să caute adevărul despre Kriya Yoga de unul singur, bazându-se pe scrierile fondatorului uman al sistemului - Lahiri Mahasaya şi pe îndelungata sa experienţă practică.

*

"Dincolo de cele cinci simţuri există mintea, care este respiraţia. Dincolo de minte este buddhi, adică Steaua, punctul dintre sprâncene. Dincolo de stea este Brahman, Sinele Suprem, vidul pur şi fără formă." (Lahiri Mahasaya)

"Toţi avem în interior un Guru - Sinele nostru Suprem - care este Dumnezeu şi este una cu tot ceea ce este" (J.C. Stevens)

"Sunt convins din ce în ce mai mult că eliberarea de secretul care a împiedicat răspândirea sistemului kriya yoga este ceea ce trebuie făcut, nu prin filtrele altora, ci prin cuvintele lui Lahiri şi practicarea adevăratei kriya. Este, într-adevăr, necesar să demistificăm învăţăturile şi să le aducem pe tărâmul ştiinţei şi, prin urmare, să le facem publice." (J.C. Stevens)

"În timpul vieţii sale, Lahiri a folosit propria casă ca loc în care să predea familiei sale şi altora ştiinţa kriya yoga. Scrierile sale reprezintă dovezi solide că a experimentat kriya yoga şi a prescris fiecărui individ o tehnică particularizată, uşor diferită de cea prescrisă altora." (J.C. Stevens)

Prefaţă

Poetul mistic indian al secolului al XV-lea, Kabir, afirma: "Adevărata cale este rareori descoperită". Dacă vreodată te-ai simţit pierdut sau nesigur în această căutare nobilă, prezentul manual poate chiar reprezintă sfârşitul unei asemenea călătorii. Ştiinţa kriyā yoga, astfel cum a fost ea predată în secolul al XIX-lea de yoghinul Shyama Charan Lahiri este acea cale rară! Nu îmi exprim această convingere ca un profesor către studentul său sau ca un scriitor către cititori, ci în calitate de coleg aflat [,ca şi voi,] în căutarea adevărului, inspirat să împărtăşească acest dar al cunoaşterii sub forma unui manual practic.

Acest manual ne prezintă calea completă a kriyā yoga-ei, aşa cum ea nu a mai fost vreodată prezentată lumii. El reprezintă o îmbinare a experienţei practice cu cele mai rafinate tehnici ale lui Shyama Charan Lahiri (adică Lahiri Mahasaya), un laic indian din secolul al XIX-lea, care a fost primul care a făcut kriyā yoga accesibilă lumii.

Din cercetările exhaustive pe care le-am efectuat, am aflat că Lahiri a predat, de fapt, kriyā yoga (sau kriyā) nu ca pe o învăţătură universală, ci adaptând tehnicile pentru fiecare practicant. De asemenea, odată cu apropierea de sfârşitul vieţii sale, învăţăturile lui Lahiri au evoluat, devenind din ce în ce mai sofisticate şi rafinate. Drept urmare, numeroase variante ale practicii kriyā au devenit cunoscute, fiecare dintre acestea fiind puse pe seama marelui maestru. Diferite şcoli de Yoga au adoptat diferite variante ale practicii, crezând (şi pretinzând) că a lor reprezintă singura "învăţătură adevărată kriyā a lui Lahiri Mahasaya" sau "... a lui Babaji" (maestrul său cel renumit şi tainic). Aşadar, a rămas întrebarea: care învăţătură a fost versiunea corectă şi, cel mai important, care mi se potriveşte mie?

Pentru a răspunde la această întrebare importantă, am analizat şi organizat diferitele lecţii şi am practicat tehnicile aşa cum a indicat Lahiri. Acest manual, care reprezintă fructul acestui efort, a fost organizat într-un mod linear, pas cu pas, aşa cum mi-am imaginat că ar fi făcut-o însuşi Lahiri dacă ar fi fost lângă tine, ghidându-ţi fiecare pas pe calea kriyā. Lahiri a spus: "Nu aştepta sfaturi ca să practici kriyā" şi, cu declaraţii precum aceasta, şi-a îndemnat studenţii să se elibereze de propriile gânduri limitatoare şi să-şi găsească puterea în propria fiinţă, descoperind că abilitatea de a înţelege universul stă în interior şi, de aceea, de ce nu şi puterea de a înţelege cum să practice kriyā? Este necesar doar un punct de pornire.

Abordat cu o atitudine de deschidere, prezentul manual reprezintă acel punct de pornire şi chiar mai mult, ghidându-te către cele mai înalte niveluri din kriyā yoga. Dacă crezi că ştiai [ce este] kriyā, pregăteşte-te pentru numeroase surprize uimitoare. Prezentul manual poate să îţi completeze cunoştinţele actuale sau poate servi drept un ghid complet spre iluminare. Singura mea speranţă este că, într-un anumit mod, observaţiile oferite te vor ghida în timpul unei călătorii spirituale mult mai împlinitoare în practica yoga şi către o viaţă care să reflecte mult mai bine adevăratul tău Sine.

Trebuie să se ştie că Lahiri este cel care a dat sacrificiului atemporal al respiraţiei numele de kriyā yoga, dar această ştiinţă nu are [propriu-zis] un fondator. Ea este eternă, dincolo de universul fizic, dezvăluită tuturor prin realizarea lui Dumnezeu. Lui Babaji, maestrul legendar al lui Lahiri, i se atribuie restituirea ei sub un nume nou, necunoscut [până atunci].

"Sacrificiul respiraţiei", aşa cum a fost transmis prin kriyā yoga, este înţelegerea simplă şi completă că "Regatul Cerurilor" este în interiorul [fiinţei noastre]. În locul unei [simple] rugăciuni către Dumnezeu, luăm însăşi esenţa vieţii noastre, respiraţia, o înălţăm şi o plasăm direct pe Altarul Divin din creştetul capului (sahasrāra), de unde Dumnezeu o ia şi ne eliberează de incidenţa ego-ului; astfel păcatele noastre sunt curăţate.

Introducere
 

"Kriyā este Adevărul, restul este fals"
(Shyama Charan Lahiri)

Cel mai bun mod de a introduce învăţătura kriyā yoga a lui Shyama Charan Lahiri este să enumăr mai întâi câteva dintre beneficiile ei, descrise de cei mai consecvenţi practicanţi:
1. Teoria kriyā yoga este uşor de înţeles.
2. Se obţine imediat o stare de calm mental.
3. Bucuria, dar şi alte stări ale conştiinţei, poate fi manifestată la voinţă.
4. Starea generală de sănătate se îmbunătăţeşte.
5. Multe dintre iluziile vieţii sunt eliminate.
6. Ochiul Spiritual este activat, conferind, astfel, percepţia extrasenzorială.
7. Poate fi stăpânit Universul material.
8. Se dobândeşte eliberarea de sub incidenţa legii cauzalităţii (karman).
9. Se obţin obiectivele finale ale tuturor religiilor şi căilor spirituale.
10. Aspirantul realizează unitatea sa cu Dumnezeu.
11. Se dobândeşte starea transcendentală de kriyā.
12. Practicantul este eliberat de ciclul naşterii şi al morţii (saṁsāra).

Când Lahiri şi-a denumit tehnicile sale de meditaţie, el a căutat un singur termen care să cuprindă atât aria, cât şi simplitatea obiectivului lor. În acest scop, el a ales cuvântul sanscrit kriyā. Aşa cum se obişnuieşte în vocabularul sanscrit, cuvântul are numeroase interpretări. În cel mai simplist sens, kriyā înseamnă "acţiune" sau "ritual sacrificial". Este o acţiune sau un ritual pe care le efectuăm pentru a obţine unicul obiectiv real al existenţei umane. Astfel, destinaţia existenţei noastre este de fapt, după Lahiri, să punem capăt tuturor acţiunilor. Aşadar, am putea spune, în acest sens, că într-adevăr kriyā este chiar "acţiunea de a înceta toate acţiunile". Prin urmare, dacă [ea] este această acţiune de a înceta toate acţiunile, putem să înţelegem de ce a fost denumită astfel; nu numai pentru că este o acţiune pe care o efectuăm, dar şi pentru că ea ne conduce la starea de non-acţiune. Asta poate părea un paradox, dar cu unele explicaţii şi cu răbdare vei ajunge să îi înţelegi sensul şi, cel mai important, să îl experimentezi chiar tu.

Un alt aspect remarcabil al kriyā yoga-ei este necesitatea concentrării pe simplitate. Prin simplitate nu trebuie înţeles că tehnicile sunt uşor de executat (dimpotrivă, ele necesită multă practică pentru a le aduce la perfecţiune). Ceea ce a vrut Lahiri să exprime prin "simplitate" este că, fără vreo altă metodă extraordinară de a-ţi atinge ţelul, trebuie să te concentrezi pe tehnică şi să elimini tot ceea ce nu este de folos din practica ta spirituală. Kriyā este autonomă, nu necesită alte forme de adorare. Exceptând tehnicile, kriyā necesită numai urmărirea unui anume set de reguli pentru ca rezultatul dorit să apară.

Înainte de începerea descrierii principiilor de bază din kriyā yoga, aş dori mai întâi să clarific pentru public scopul pentru care am scris această carte. Ca să înţeleagă acest pas, cititorul trebuie să afle că mi-am dedicat mulţi ani cercetării. Mai întâi, în 1987, am fost iniţiat într-o anume linie kriyā yoga, împreună cu un grup de alte 300 de persoane. După ce am practicat, mai mult de 10 ani, sub îndrumarea acestei organizaţii, am descoperit prin revelaţie interioară că acea cale nu era cea potrivită pentru a-mi atinge scopurile. Mai târziu am aflat că nu eram singurul; numeroşi asceţi care urmaseră aceeaşi cale şi mulţi dintre colegii care o urmau erau dezamăgiţi de rezultatele lor, plecând să îşi continue călătoria spirituală în alte părţi. Abia cu câţiva ani în urmă, după ce am citit cugetările lui Shyama Charan Lahiri, am putut să localizez cauzele din spatele acestor eşecuri. Organizaţia în grija căreia ne-am lăsat îndrumarea spirituală pur şi simplu nu urma regulile fondatorului kriyā yoga-ei.

Pentru recunoaşterea informaţiilor false (sau a mythos-ului) prezentate de numeroşii (de altfel, bine intenţionaţi) îndrumători yoghini şi de organizaţiile spirituale, ofer mai jos opiniile lui Lahiri despre aceste aspecte:
1. Nu deveni un apostat; rămâi la religia ta actuală.
2. Nu caută renunţarea, dacă nu cumva eşti deja un ascet hotărât să facă aceasta.
3. Nu îţi construi un altar; imaginile distrag atenţia.
4. Gurul nu este un anumit om, ci este însăşi Divinitatea.
5. Înlocuieşte practicile nenecesare cu kriya yoga.
6. Nu crea absolut nicio organizaţie pentru răspândirea învăţăturii kriya yoga.
7. Practica kriya yoga în mod regulat şi corect.

Regula 1: Nu deveni un apostat; rămâi la religia ta actuală.

Shyama Charan Lahiri a predat unor studenţi de credinţă musulmană, hinduistă şi creştină. Prin urmare, a ţinut seama de credinţele fiecărui practicant atunci când a oferit instrucţiuni specifice kriyā yoga. Unui hindus îi putea vorbi de Śiva sau Kṛṣṇa pentru a-L descrie pe Dumnezeu, în timp ce unui creştin îi vorbea de Hristos, descriindu-L pe Dumnezeu. Pentru un musulman, se referea la Allah. Lahiri a putut să predea într-un mod atât de individualizat, pentru că menţinea tradiţia iniţierii individuale şi private a fiecărui practicant.

Această abordare dinamică s-a bazat pe ani de observaţii legate de faptul că era mai probabil ca studenţii să-şi atingă scopurile în viaţă atunci când rămâneau loiali propriei lor credinţe. Ulterior, Lahiri a recomandat ca fiecare student să-şi urmeze propria religie cu toată convingerea. Deci, te rog, nu face niciun jurământ care intră în contradicţie cu sistemul tău de credinţe religioase. Nici o cale kriyā autentică nu solicită un astfel de jurământ de loialitate.

Acum câţiva ani m-am alăturat unei anumite biserici orientate către familie, care nu era nicidecum asociată cu kriyā. În acel moment, numeroşi oameni apropiaţi mie erau uimiţi de această alegere, cunoscându-mă drept unul dintre cei mai devotaţi practicanţi de kriyā. Totuşi, am ştiut că alegerea era bună pentru familia mea, deci am rămas fidel acestei decizii. De atunci, am evoluat în practica kriyā într-o mai mare măsură decât atunci când eram implicat în comunitatea kriyā. La biserică, sunt concentrat pe îndatoririle mele de membru activ şi mă bucur să discut subiecte spirituale într-o manieră deschisă cu toţi cei ce doresc să ni se alăture. Când mă întorc acasă, sunt împăcat să practic kriyā.

Acum înţeleg de ce Lahiri Mahasaya a oferit această regulă elevilor dornici să practice kriyā. Urmărind-o, noi afirmăm principiul cheie al căii kriyā: scopul final este să devenim una cu Sinele Suprem, iar prin îndeplinirea unei acţiuni corecte, oriunde am fi chemaţi de religia sau comunitatea noastră să o facem, noi suntem în cea mai bună postură posibilă să îndeplinim voia Sinelui Suprem. Acest altruism duce la suspendarea acţiunilor dirijate de ego, de asemenea prāṇa noastră se retrage, mutându-se în partea superioară a corpului.

Regula aceasta funcţionează şi datorită unui alt principiu şi anume că "expresia simbolică nu este acelaşi lucru cu Adevărul însuşi". Ce este adevărat, este kriyā. Este mai important "ce facem", decât "ce credem".

Regula 2: Nu căuta renunţarea, dacă nu eşti deja un ascet hotărât [să facă aceasta]

În ciuda mentalităţii populare despre yoghinul ideal, [condiţia] laicului căsătorit este calea cea mai rapidă de evoluţie spirituală. Chiar şi căsătoria cu un non-practicant este mai bună decât a trăi o viaţă de ascet. Apoi, nu există nicio regulă cu privire la câţi copii trebuie să ai; Lahiri a avut cinci copii. Fă-ţi datoria faţă de familia ta, biserica ta şi societate aşa cum trebuie. Asta a fost învăţătura sa.

Singura excepţie pe care Lahiri a făcut-o la această regulă a fost pentru aceia care erau deja asceţi. Acestora el le-a oferit un avertisment plin de înţelepciune, explicând că aceştia au ales calea mai grea din mai multe motive:
(i) Un ascet trebuie să se bizuie pe ceilalţi pentru subzistenţă, astfel atunci când acesta face cu greşeală, ea nu va fi iertată aşa uşor.
Această afirmaţie se bazează pe o motivaţie solidă şi de-a lungul istoriei s-a dovedit adevărată. Ca membru cu state vechi în comunitatea kriyā, am constatat existenţa a numeroase scandaluri iscate în lumea monastică, chiar şi în cadrul celor mai de încredere organizaţii.

(ii) Izolarea poate conduce la slăbiciunea minţii.
Am văzut adesea cum se confirmă această regulă, atât prin studii în psihologie, cât şi prin observaţiile personale. Prietenul meu [din mişcarea] Radhasoami a fost un astfel de exemplu: el a ales întotdeauna să nu se căsătorească şi să stea acasă. El pretindea că oamenii din întreaga lume nu erau demni de timpul său şi că aceste distrageri doar îi perturbau lui pacea şi cele trei ore de lungi meditaţii. La ani de zile după ce am aflat de credinţele lui, l-am vizitat acasă pentru a-i repara ceva la computer. Totul în jurul lui era deteriorat, inclusiv mâncarea descompusă lăsată deschisă peste tot. Naviga pe site-uri dubioase şi renunţase total la practica meditaţiilor, spunându-mi că devenise prea dureros pentru el să stea atât de mult cu ochii închişi. Şi totuşi, m-a asigurat că gurul lui continua să-l vegheze.

(iii) Viaţa unui laic este mult mai provocatoare, ceea ce conduce la o întărire a minţii, o calitate necesară pentru a obţine succesul în practica kriyā yoga.
După ce în trecut am trăit alături de călugării unui anumit ordin kriyā, iar acum ca un laic căsătorit şi cu copii, sunt de acord din toată inima cu această afirmaţie a lui Yogirāj. Ziua obişnuită a majorităţii asceţilor cu care am devenit prieten în āśram implica un stres relativ redus. Totuşi, cu anii, am observat că puterea multora dintre aceşti asceţi scădea proporţional cu vârsta. Vorbirea devenea mai lentă, iar numărul de ore de lucru se scurta datorită unor probleme de sănătate. Pe măsură ce deveneam mai apropiaţi, într-adevăr, mulţi mi se confesau că nu au atins niciodată starea de samādhi. Mult mai surprinzător totuşi era că ei păreau indiferenţi faţă de această absenţă a evoluţiei. Desigur, viaţa monastică era atât de relaxantă, încât motivaţia lor pierdea din importanţă. Kriyā yoga necesită concentrare şi puterea minţii de a conduce prāṇa către în sus.

Pe de altă parte, din experienţa mea ca laic, am văzut cum marile provocări care provin din menţinerea unui cămin sigur şi fericit pot să conducă pe oricine către accelerarea evoluţiei sale spirituale. Având la dispoziţie doar câteva scurte momente pentru a medita, apreciez fiecare moment din practica mea kriyā şi mă concentrez profund pe fiecare aspect al tehnicilor. Încercând să echilibrez viaţa mea extrem de activă, aspir din toată inima să ating pacea stării "non-duale" (samādhi).

Ca parte a mesajului său legat de această regulă, Lahiri a adus în discuţie şi elemente legate de natura umană. În cadrul vieţii de familie, există numeroase oportunităţi de împlinire a dorinţelor naturale justificate, inclusiv satisfacerea dorinţelor carnale. Împlinirea unei dorinţe carnale este un păcat pentru un ascet, însă în cadrul oferit de căsătorie acest comportament este de aşteptat. Pentru menţinerea sănătăţii şi echilibrarea corectă a energiei în corp, chiar Lahiri sugera relaţiile sexuale de două ori pe lună în cadrul unui cuplu căsătorit. Trebuie să fiu de acord cu aceasta; urmarea acestei reguli nu a părut să aibă vreun impact negativ atunci când practic kriyā.

În plus faţă de motivele convingătoare menţionate mai sus de a respecta aceste instrucţiuni, persoanelor căsătorite li se oferă mai multe posibilităţi de a-i ajuta pe ceilalţi decât asceţilor. Într-o zi obişnuită a unui laic, un yoghin kriyā îşi poate ajuta partenerul sau partenera, copiii, angajatorul, angajaţii şi/sau clienţii. Făcând astfel, yoghinul învaţă să practice "acţiunea fără acţiune", cunoscută sub denumirea de "Voia Lui Dumnezeu".

Dacă, după ce ai reflectat asupra regulilor lui Lahiri şi a argumentelor aduse de mine în sprijinul lor, eşti cumva tentat să imiţi aspectele exterioare ale stilului de viaţă ascetic, trebuie să ştii că Lahiri era total împotriva acestuia. El chiar şi-a rugat cursanţii să nu aducă absolut nicio modificare exterioară modului lor de vestimentaţie, muncii sau altor elemente [care ţineau de] exterior.

Prin acest tip de instrucţiuni, Lahiri ne aminteşte că deosebirea dintre kriyā yoga şi alte căi este că întreaga concentrare se axează pe interior (nu pe exterior). Dacă, pentru un motiv oarecare, începem să ne divizăm energiile utilizându-le în exprimări exterioare, precum purtarea de haine [uzual] asociate călugărilor, limităm automat [puterea de] concentrare asupra schimbării interioare pe care trebuie să o efectuăm. Kriyā yoga nu este doar o simplă schimbare exterioară a modului de viaţă al cuiva; este o abandonare completă a întregii dualităţi. Yoghinii care practică kriyā yoga privesc ceremoniile şi fotografiile religioase ca simple distrageri, deoarece orice aspect dual este o distragere. Am putea spune că abandonăm lumea în interior, însă continuăm să acţionăm ca şi când nimic nu s-a schimbat în exterior.

Pentru a înţelege această regulă, poate îţi este de ajutor să cunoşti (sau să ţi se reamintească) povestea [vieţii] lui Lahiri, care l-a determinat pe acesta să sprijine modul de viaţă al unui laic. După ce a primit kriyā yoga de la Babaji, departe de soţia şi copiii săi, Lahiri era plin de extaz şi nu a mai dorit să se întoarcă la casa sa din Kashi. Babaji însă l-a convins să se întoarcă la viaţa sa şi să rămână fidel responsabilităţilor sale lumeşti. Într-adevăr, abia după ce Yogirāj a revenit la familia sa, el a putut să-şi depăşească slăbiciunile ascunse şi să obţină cele mai rafinate şi înalte stări ale kriyā yoga.

Regula 3: Nu îţi construi un altar; imaginile distrag atenţia.

Mulţi discipoli ai lui Lahiri i-au cerut o fotografie a sa; la această cerere el comenta adesea că:
1. nu este nevoie de nicio fotografie, întrucât ea nu oferă niciun beneficiu spiritual;
2. dacă în practică se foloseşte o fotografie, atunci în viitor toţi vor abandona practica (sādhana) şi vor venera, în schimb, acea fotografie.

În organizaţia în care mi-am început călătoria în kriyā, existau mai multe fotografii şi picturi ale maeştrilor kriyā aşezate pe un altar în faţa templului, inclusiv o fotografie a lui Lahiri Mahasaya. În mod obişnuit, trebuia să ne înclinăm în faţa acestor imagini înainte de practică. Curând, am devenit atât de ataşat de aceste fotografii, încât nu mai puteam medita fără ele (ba chiar căram întotdeauna cu mine un altar de călătorie). Câteodată, când mintea devenea agitată, doar mă uitam la acele fotografii; era doar o practică uzuală, care era chiar încurajată.

Pe vremea aceea ştiam puţine despre faptul că Lahiri nu tolera aceste deprinderi. În kriyā concentrarea este aproape întotdeauna pe prāṇa din corp, iar când nu este pe prāṇa, este pe respiraţie sau pe mişcarea fizică efectivă. Atunci când nu practicăm aceste tehnici, fie ne odihnim, fie îi ajutăm pe ceilalţi. Puţine mai sunt de făcut între acestea. Concentrarea obişnuită (dhāraṇā) nu este necesară; mintea nu are niciodată ocazia doar să hoinărească.

Totuşi, există o fotografie a lui Shyama Charan Lahiri, iar existenţa ei are o poveste interesantă (care are mai multe variante): rudele spun că Lahiri a fost de acord să permită unui fotograf profesionist (Gangadhar De) să îl pozeze o singură dată. Când Gangadhar a pregătit camera, a privit prin vizor şi nu l-a putut găsi pe Lahiri. La început s-a gândit că poate era ceva în neregulă cu aparatul său. Dar după ce i-a verificat starea de funcţionare pe alţi subiecţi umani, a înţeles că, dintr-un anume motiv inexplicabil, lumina nu proiecta corpul lui Lahiri înspre diafragma aparatului de fotografiat. El i-a explicat asta maestrului care, după ce a ascultat nemulţumirea fotografului, l-a obligat să mai privească încă o dată. De această dată, imaginea lui Lahiri a apărut şi Gangadhar a putut să pozeze o singură imagine. Aceasta este singura fotografie cunoscută a lui Shyama Charan Lahiri.

Nici chiar Lahiri nu a păstrat vreo fotografie a gurului său, Babaji, şi de aceea, nici pe a altor divinităţi sau personaje sacre. El a insistat că imaginile fixe nu fac altceva decât să distragă concentrarea asupra kriyā-ei; imaginea are un caracter dualist şi [implică] o căutare orientată spre exterior, pe când căutarea [promovată] de kriyā yoga este orientată spre interior. Timpul pe care l-am petrece prosternându-ne în faţa unei fotografii ar fi mult mai bine utilizat dacă ne-am pleca în faţa Divinităţii din noi. Atunci când privim o fotografie, ne canalizăm energia în afară şi reuşim doar să creăm un nou tipar energetic, o nouă obişnuinţă care persistă [în mod] dualist în această dimensiune. Atunci când ne prosternăm către interior prin practicarea kriyā-ei, distrugem toate acele tipare.

Regula 4: Gurul nu este un [anumit] om, ci este însăşi Divinitatea.

Divinitatea este în Sine, la fel este şi adevăratul Guru sau satguru al fiecărui aspirant. Nu trebuie acceptată concepţia falsă că gurul este [un aspect] exterior sau este un receptacul de forma unui om, bărbat sau femeie. Dacă acesta nu era [deja] un obicei [uzual] al tău, nu trebuie să te pleci în faţa nimănui, nici a vreunei imagini a unui aşa-numit guru. Este o distragere să idealizezi o formă materială. Mulţi au pretins că sunt satguru; cu toate acestea, nicio fiinţă individuală nu a putut deţine această funcţie şi foarte puţini dintre cei născuţi în lumea aceasta sunt, de fapt, în acord perfect cu adevăratul satguru, care este universal şi există în interiorul tuturor fiinţelor. Dacă discipolul oricărei fiinţe anume care pretinde că este satguru crede că a obţinut cumva dovada supranaturală că maestrul lui este satguru, atunci fii sigur că acel devot a confundat acţiunile Divinităţii cu acţiunile omului. Mulţi au fost amăgiţi de acest mod de înţelegere şi, cu siguranţă, mulţi adepţi vor continua să fie amăgiţi.

Anumite persoane s-au referit la Shyama Charan Lahiri ca la gurul lor. În India, profesorii sunt denumiţi în mod obişnuit guru. Lahiri a fost profesor şi, astfel, el a acceptat acest titlu. În acelaşi timp, el a criticat actele de obedienţă ale studenţilor săi (cum ar fi plecăciunile etc.), asociate, în mod normal, cu relaţia guru-discipol, învăţându-i că adevăratul Guru (satguru) se află în interior.

Deşi următoarea descriere poate părea în conflict cu Regula 4, printr-o cercetare amănunţită vom vedea că nu este aşa. Lahiri a vorbit despre maestrul său Babaji ca fiind însuşi Kṛṣṇa. Ulterior, el a scris că el însuşi este Kṛṣṇa. Motivul pentru această pretinsă contradicţie a fost că el s-a considerat atât pe sine, cât şi pe gurul său ca fiind una. La urma urmelor, acesta este un adevăr pentru noi toţi.

Toţi avem în interior un Guru - Sinele nostru Suprem - care este Dumnezeu şi este una cu tot [ceea ce este]. Singura diferenţă dintre noi şi maestru este că Lahiri şi-a acordat acţiunile cu satguru, devenind astfel un instrument pur al lui satguru.

Pentru Lahiri, Gurul este doar un aspect important al Divinităţii, o sursă interioară, care ne ajută să practicăm kriyā yoga sau să întreprindem orice altă căutare spirituală conştientă. Eu însumi mă refer adesea la acest aspect drept "principiul Gurului" sau "aspectul de Guru" al Fiinţei Supreme, pentru a face diferenţa în mod clar între acesta şi termenii, de obicei greşit înţeleşi, de Guru şi satguru.

Personal, de când mi-am reajustat concepţia despre Guru, evoluţia mea spirituală s-a accelerat. A şti că "forţa" [numită] Guru este întotdeauna prezentă, este, în general, liniştitor. Din păcate, mulţi fanatici din fosta mea organizaţie credeau că având această convingere, eu l-am trădat pe "adevăratul" nostru guru, omul care înfiinţase organizaţia. Totuşi, ei au uitat că el însuşi, un yoghin important, a remarcat:

"De ce mă numiţi guru? Nu ştiţi că numai Dumnezeu este Gurul?" (parafrază)

Regula 5: Înlocuieşte practicile nenecesare cu kriyā.

Tehnicile kriyā yoga sunt suficiente prin ele însele. Nu ai nevoie să cultivi devoţiunea prin oricare alte acte exterioare, precum slăvirea sau vizitarea altarelor. Iubirea şi devoţiunea adevărată se pot cultiva cu adevărat doar prin practica kriyā. Este mai degrabă o utilizare superioară a timpului, concentrându-ţi energia asupra dezvoltării conştiinţei permanente a Ochiului Spiritual sau a perfecţionării execuţiei unei tehnici kriyā. Trebuie să ne controlăm propriile tendinţe de a complica lucrurile în mod inutil.

Pentru a ilustra limitarea pe care o aduce cultivarea devoţiunii prin acte exterioare, voi întrebuinţa următoarea analogie: un om care adora fructele de papaya, negustând sau nici măcar văzând vreodată cum arată un mango, a auzit că era mai gustos decât papaya. Era atât de îmbătat de descrierile amănunţite şi poemele minunate făcute de aceia care pretindeau că au gustat mango, încât începu şi el să-l ridice în slavă. Începu chiar să compună propriile sale cântece despre gustul extraordinar şi aspectul fructelor de mango şi zilnic vorbea despre ele împreună cu prietenii. Chiar îşi imagina că gustase din mango, dar reflectând mai bine, nici nu putea să îşi amintească momentul în care l-a văzut efectiv, ca să nu mai vorbim de gustat. Ca să-şi demonstreze devotamentul faţă de mango, el a renunţat cu desăvârşire să mai mănânce papaya. Totuşi, după mulţi ani de devotament faţă de mango, într-un moment de slăbiciune, el a cumpărat un fruct de papaya şi l-a mâncat. S-a îndrăgostit din nou de papaya şi a uitat de mango. (Mango reprezintă [aici] Divinitatea, iar papaya, dorinţele materiale).

Aşa se întâmplă cu căutarea Divinităţii. În realitate, devoţiunea exterioară nu reuşeşte să clădească iubirea efectivă faţă de obiectul pe care cineva îl elogiază sau glorifică. Doar experienţa poate schimba fiinţa noastră pentru totdeauna şi poate aduce un devotament autentic şi constant. Numai unul dintr-un milion de yoghini este imun la această regulă şi totuşi reuşeşte să devină un Bhakti yogi autentic (cum sunt, de exemplu, cei care continuă adevărata devoţiune dintr-o viaţă anterioară).

În plus faţă de zădărnicia dezvoltării unei devoţiuni exterioare, Lahiri a comentat pe larg despre eficienţa majorităţii altor tehnici de meditaţie sau practici spirituale, adăugând că, exceptând realizarea "stării transcendentale kriyā", evoluţia spirituală semnificativă este aproape imposibilă. Mai mult, Lahiri a comparat acţiunile unui om lumesc cu cele ale unui om care intonează psalmi continuu: ambii sunt pierduţi într-o stare pe care el a denumit-o "prāṇa activă" (scopul final fiind, de fapt, "prāṇa statică").

De ce nu vedem, în schimb, viaţa ca pe un act constant de devotament? Ne stă în putere în orice moment, zi sau noapte, să facem pur şi simplu ofranda noastră ([de] prāṇa) lui Dumnezeu. Nu contează ce formă ia ea. În final, după cum spunea Lahiri, totul se referă la "restabilirea" energiei în sursa sa, a şaptea cakra (sahasrāra), şi astfel, la practica "non-acţiunii". Acesta este sensul autentic al libertăţii pe care o căutăm. Este eliberarea de povara noastră de a fi responsabili pentru tot. Lasă-l pe Dumnezeu, Cel infinit de inteligent, să preia aceată povară. Ceea ce vei constata, în mod miraculos, este că El face din ce în ce mai multe lucruri pentru tine, iar tu faci din ce în ce mai puţin, rămânând, în schimb, în stări de relaxare, de pace şi, în final, de extremă beatitudine.

Regula 6: Nu crea absolut nicio organizaţie pentru răspândirea învăţăturii kriyā yoga.

Organizaţiile necesită un volum imens de sprijin, ceea ce îi distrage pe practicanţi atât de mult încât nu mai pot să-şi mai acorde timpul necesar practicii kriyā. Unii au afirmat că însuşi Lahiri a încălcat această regulă; totuşi, ei se înşală. El a creat o organizaţie numai în scopul publicării comentariilor din Scripturi. Kriyā a fost întotdeauna predată individual de către maestru. El a interzis în mod specific crearea oricăror instituţii.

Despre organizaţii, el a scris:
"Fondarea organizaţiilor, misiunilor şi āśram-urilor nu sunt considerate sādhana; ea reprezintă, în schimb, o piedică pentru sādhana, obiectivul principal devenind extinderea ulterioară a organizaţiei."

De aceea, Lahiri a acordat mai multă importanţă practicii (sādhana) asiduă în retragere.

În concluzie, a găsi îndrumare despre tehnicile kriyā într-o carte bine documentată (precum aceasta) sau în discuţiile cu un expert kriyā recunoscut sunt instrumente suplimentare acceptate pentru a-ţi construi practica ta kriyā. Orice altceva este superfluu şi reprezintă o distragere, conform pedagogiei lui Lahiri. Unii motivează că kriyā ar trebui predată numai de un expert sau că iniţierea este necesară; cu toate acestea, în lumea de azi este greu de găsit un expert în kriyā, care poate preda corect conform sfaturilor lui Lahiri. Din păcate, majoritatea surselor s-au contaminat cu dezinformări care acordă mai multă importanţă profesorului decât tehnicilor în sine. Instructorul trebuie să facă asta; altfel, el nu poate aduna fonduri suficiente de la fiecare elev pentru a-şi susţine activitatea, chiar dacă o face cu preţul periclitării sādhana-ei elevului. Totuşi, experţii în kriyā sunt utili. Este indispensabil ca kriyā ta să fie verificată de un specialist, dacă ai destul noroc să găseşti unul documentat şi onest.

Regula 7: Practică kriyā în mod regulat şi corect.

Cheia succesului evoluţiei tale în kriyā constă în practicarea acesteia în mod regulat şi continuu, precum şi în eforturile tale sincere de a-ţi perfecţiona tehnicile. Punct. În acest scop, Lahiri a spus că tehnicile ar trebui practicate în mod izolat. Meditaţiile în grup nu au fost niciodată recomandate. Din motive practice, kriyā este prea zgomotoasă şi necesită un spaţiu prea amplu pentru a fi practicată într-un grup. În plus, timpul necesar organizării şi întâlnirii unui grup reprezintă o distragere în sine pentru practicarea kriyā. Chiar şi 20 de minute în fiecare zi de practică kriyā sunt suficiente pentru a obţine un progres formidabil. De ce să pierzi timpul călătorind?

De aceea, nu cădea pradă unei argumentaţii larg răspândite cum că este necesar a practica perioade mai lungi de timp. Meditaţia de grup implică, de obicei, mai multe ore de concentrare (dhāraṇā), o abordare pe care Lahiri nu a prescris-o niciodată. Este mai înţelept să te concentrezi câteva minute asupra kriyā-ei şi să-ţi petreci restul zilei participând la îndatoririle familiale decât să stai ore în şir şi să laşi mintea să hoinărească. Astfel, conform lui Lahiri, studenţii ar trebui să integreze rezultatele scurtelor lor practici cu un stil de viaţă onorabil. Dacă meditaţia ocupă prea mult din zi sau din seară, punem în pericol timpul care ar trebui investit în altă parte. Singura excepţie o face practicarea "excelentelor tehnici kriyā".

După ce ai atins nivelul acesta de pregătire, poţi să practici kriyā în loc să dormi şi astfel să te lipseşti de cele şase până la opt ore la care râvneşte corpul în mod normal [să doarmă]. Acest nivel a fost perfecţionat până şi de Lahiri în mulţi ani şi nu este de aşteptat ca cineva să-l obţină peste noapte.

Cum au fost predate iniţial tehnicile kriyā yoga.

Datorită complexităţii tehnicilor kriyā yoga, nu s-a intenţionat transmiterea întregului set către practicanţi (kriyāban). Lecţiile erau structurate în "capitole", cu perioade de timp, câteodată ani, între nivelurile de instruire. Multe şcoli dispută numărul de capitole şi tehnici pe care le-a utilizat Lahiri. Unii spun că învăţăturile lui au fost împărţite în doar patru niveluri, în timp ce alţii credeau că numărul lor este opt. Concluzia mea a fost că numărul de şapte niveluri este probabil cel mai apropiat de numărul de niveluri predat de fapt de maestru la momentul de maxim al perfecţionării sistemului său. Vom face referire la fiecare dintre niveluri într-un capitol sau, mai simplu, printr-un număr de ordine, de exemplu Kriyā 1, Kriyā 2, Kriyā 3 etc. (sau Prima Kriyā, A doua Kriyā, A treia Kriyā etc.).

Redenumirea tehnicilor de către mine

În comentariile lui Yogirāj, se fac referiri la tehnicile kriyā de început, precum şi la Ṭhokar, Gāyatrī şi OṀ-kāra kriyā; totuşi, nu se menţionează nimic în plus. Restul informaţiilor despre denumirile lor provin din diferitele şcoli de kriyā yoga. Am găsit destul de confuze numele alternative, de aceea le-am redenumit pentru a se conforma mai bine comentariilor şi, de asemenea, pentru a fi mai inteligibile din punctul de vedere al unui occidental. Denumirile alternative utilizate de alte şcoli kriyā sunt enumerate, în general, în fiecare secţiune. (...)

Să începem!

Întrucât "Kriyā este Adevărul", aşa cum afirmă Lahiri, poţi trece peste următoarea secţiune şi pur şi simplu să începi practica. Dacă vrei să îmi afli motivele pentru care am făcut tehnicile publice, te rog să citeşti În zorii unei noi ere. În orice caz, fie ca eforturile tale de a obţine beneficiile şi atinge scopurile kriyā yoga-ei să fie binecuvântate, indiferent de motivele tale personale [pentru care începi practica]. Adu-ţi aminte mereu că secretul practicii corecte a kriyā-ei nu constă în perfecţiunea execuţiei, ci în exersarea ei regulată fără a aştepta rezultatele, indiferent de ce obstacole poţi întâlni. Kriyā este un "ritual al respiraţiei", un limbaj al sufletului, cea mai pură formă de sacrificiu şi cea mai ştiinţifică şi sigură metodă de a dobândi contactul cu Divinitatea şi a evolua spiritual pe care o ai la dispoziţie. Dorinţa mea cea mai profundă este ca acest manual să te ghideze către atingerea ţelului suprem al tuturor religiilor adevărate: Starea Transcendentală, adevăratul tău sălaş.