Drama lui Calin Geambasu si cele 8 greseli capitale in relatia cu tatal sau
Marea
problema nu e comportamentul parintilor (desi uneori ii baga pe copii
in spital alteori in deznadejde) ci modul cum integreaza copilul
comportamentul lor.
Parintii pot sa nu fie
perfecti si uneori nu le iese nici cu iubirea copiilor desi ei spun ca
se straduiesc si ca fac totul pentru fericirea odraslelor. Intre a face
tot ce poti si a face ce e util copilului poate fi o diferenta mare
irosindu-se multa energie sufleteasca inutil. Pentru ca parintilor le e
greu sa isi dea seama ce au copiii cu adevarat nevoie. Si atunci fac ce
se pricep. Si uneori mai mult incurca lucrurile si indurereaza suflete.
Problema nu este ca nu iubesc ci ca nu stiu sa fie parinti. Iar acest
rol, care e unul de har, ii copleseste, ii intimideaza, infricoseaza,
enerveaza, obosesc, deprima. Da, multi parinti sunt depasiti de acest
rol haric. Si atunci aplica retete, traditiile de familie, clisee, adica
un tavalung de reguli, prejudecati si convingeri care nu tin cont de
specificul copilului, nevoile si personalitatea lui, sensibilitatile si
inclinatiile sale. Dupa masura patului lui Procust: taiem ce iese din
tipar. Si se mira apoi ca sufletul copilului este ciuntit si ca primesc o
frantura de iubire si multe pretentii compensatoriii.
Exista
oameni care fac copii si sunt parinti. Asa cum exista oameni care doar
fac copii. Intre aceste doua categorii mai exista una, cea mai mare, de
oameni care fac copii si se straduiesc sa fie parinti (unora le reuseste
pe parcurs). Si exista si parinti care isi cer iertare si nu considera
asta o umilinta, dimpotriva, un remediu necesar pentru impacare si
sanatate morala familiala, detoxifiere emotionala, restabilirea
onestitatii si a increderii reciproce.
Calin a trait si traieste
o drama. Spune ca in copilarie s-a simtit cumparat cu cadouri,
neinteles, neapreciat, devalorizat, folosit, brutalizat, umilit in casa
parintilor sai. A tanjit dupa aprecierea tatalui pe care il admira si
n-a fost indeajuns de inteles si indrumat de mama sa care n-a gasit
limbajul sufletului sau desi petrecea cel mai mult timp cu el. Unii
apropiati spun ca a fost un copil dificil si pretentios. Posibil. Tocmai
acesti copii au nevoie de mai mare atentie si mai mare intelegere.
Altfel devin o oglinda stramba a parintilor, care reflecta nu doar
propiile lor defecte de caracter ci si pe ale parintilor.
Unii spun ca orice copil
trebuie sa fie recunoscator parintilor pentru hranire si ingrijire. Da,
asa e bine sa se intample. Nu neaparat pentru ca exista motive. Ci
pentru ca recunostinta vindeca si innobileaza sufletul. Iar un suflet
vindecat este mai inclinat sa ierte si sa iubeasca neconditionat. Pe
vremuri copiii erau considerati „guri in plus” si trebuiau mereu sa fie
recunoscatori ca primesc mancare si o haina. Bataia era rupta din rai,
violenta verbala era „punerea la punct” menita sa intareasca ascultarea,
munca si banii varsati in familie erau o datorie fara pretentii,
umilintele erau considerate naturale pentru inducerea respectului si
cunoasterea locului. Da, pe vremuri unele familii functionau ca o haita.
Cu un lider alfa si subordonati.
Cand am vazut prima data
un model de familie deschisa si afectiva, in care copiii erau consultati
fara sa fie rasfatati, sarcinile erau impartite dupa putere, talent si
dispozitie, cand parintii erau tandri cu copiii dar si regulile erau
limpezi insa aplicate cu intelegere, am zis ca am ajuns in rai. Si nu-mi
venea sa cred ca un astfel de model – fara bataie, critica, umilinte –
functioneaza. E adevarat, nu era ordinea cea mai mare in casa, nici
curatenie impecabila, carti si haine peste tot, stiva de vase in
chiuveta. Dar toata lumea parea destinsa, probabil pentru ca se rezolvau
cumva si aceste sarcini din moment ce casa era locuita de atata timp.
Dar accentul nu era pus pe impecabilitatea locuintei ci pe armonia
familiei. Parintii erau profesori si ghizi montani. Se faceau multe
excursii si tabere si hainele erau mai mult in rucsac. V-am spus asta ca
sa intelegeti socul pe care l-am avut cand am inteles ca se poate si
altfel.
Calin a fost un copil
sensibil. Poate prea sensibil. Si Scorpion. Iar tranzitul lui Jupiter in
aceasta zodie inflameaza in 2018 orgoliul, reaminteste situatiile
umilitoare, creste importanta de sine si nevoia de atentie, gonfleaza
semnificatia unor gesturi, pretinde satisfactie, cere reparatii,
clameaza respectarea demnitatii si a legilor morale. Calin a inregistrat
foarte dureros ceea ce el a considerat a fi tratament brutal, jignitor
si umilitor. Chiar daca scenele n-au fost frecvente s-au stantat in
sufletul lui cu mare claritate si durere. Si asta pentru ca si el a
facut cateva mari greseli. Asa cum fac multi copii si adulti ramasi
copii din cauza acestor rani.
1. Admirandu-si
parintii (mai ales tatal) a dorit sa fie inteles si iubit pentru ce este
el si nu pentru ascultarea si obedienta lui fata de parinti. Vorbeste
mult despre faptul ca trebuia sa se alinieze imaginii pe care parintii
doreau sa si-o pastreze in lume, de familie model el simtind ca nu
traieste intr-o familie impecabila si nu putea fi un copil model pentru
ei. Dar in felul lui se straduia. Cu siguranta parintii nu decodificau
in gesturile lui acest efort de a le face pe plac. Unii copii uita
bataia si jignirile. El nu. A fost ajutat sa le tina minte prin
improsppatarea durerii cu noi dezamagiri si conflicte, pe care le-a
arhivat fidel. Si nici el nu a vrut sa se vindece. Pentru ca a legat
vindecarea de atingerea unui ideal familial ce s-a dovedit nepractic:
toata lumea isi realizeaza excesele si greselile, se impaca si isi
corecteaza comportamentul, noi impreuna impodobim bradul. Blocat in
acest model idilic a renuntat sa se mute
singur, si-a ajutat profesional tatal acceptand sa nu fie platit, a
tanjit dupa apreciere si recunoasterea meritelor dorind sa fie tratat ca
egal de tatal sau, a dorit atentie si comuniune familiala in jurul
copilului sau. Prima greseala
Atasamentul de aceasta
imagine idilica l-a facut sa spere dar si sa insiste ca parintii sa se
corecteze si sa fie mai apropiati de el. Si sperand ca vindecarea sa
vina prin schimbarea lor, punandu-si sperantele in altii, a sfarsit prin
a fi dezamagit. Pentru ca sanatatea sufleteasca si fericirea depind de
noi nu de altii care nu stiu, nu pot ori nu vor sa ne ofere ce avem
nevoie.
2. A doua mare greseala este ca n-a fost destul de atent la cauzele comportamentului parintilor.
Mereu a insistat ca ei sa se schimbe dar n-a inteles de ce se comportau
asa cum au facut-o: ce gandeau despre familie si educatie, cum vedeau
rolul de parinti, ce pozitie si importanta ofereau copilului in sistemul
lor de valori, cat se iubeau si cum isi traiau afectiunea, ce
capacitate aveau de introspectie si autoanaliza, ce frustari aveau
legate de relatie, realizare si faima, ce tanjiri si frici le
schimonoseau firea si comportamentul, ce sacrificii faceau si ce regrete
aveau.
Cand intelegi cauzele intelegi
care sunt sansele de schimbare, de ce vindecare este nevoie pentru a fi
posibila schimbarea si cat de probabila este acea vindecare. Drumul
schimbarii e lung si realizabil doar pentru aceia care au putere de
introspectie, capabili sa isi priveasca greselile in fata. Altfel, iti
este clar ca insisti degeaba pentru ca atat timp cat cauzele nu se
schimba oamenii isi vor urma tiparele. A doua greseala.
3. Apoi, cramponarea in a primi satisfactie – pretinderea scuzelor,
cererea iertarii. Este punctul cel mai sensibil. Si acesta arata ca
toata viata Calin a sperat (el facand concesii financiare parintilor,
lucru semnificativ pentru un Scorpion – pe care il putem interpreta ca o
pretare la cumparare a aprecierii parintilor) in recunoasterea
greselii. Aceasta fiind calea cea mai scurta si comoda de vindecare –
agresorul isi retrage cumva efectele prin realizarea greselii si cerea
iertarii. Dar oamenii nu au parte de a aceasta facilitate. Cei mai multi
persecutori se tem sa se confrunte cu erorile lor morale inventandu-si
argumente si sustinandu-le uneori pana in pragul mortii – ei au avut
dreptate, intentii bune si n-au facut nimic atat de rau. Cerand
satisfactie, Calin si-ar supune parintii la o umilinta reparatorie si o
recunoastere a valorii sale. Dar, in conditiile date acesta este tot un
abuz. De data aceasta al copilului. Cand cineva iti spune nu pot sau nu
vreau si tu insisti neauzind glasul neputintei/ne-vointei inseamna ca nu
te intereaza atat de mult dialogul ci satisfactia, reusita, dreptatea. A treia greseala.
Am putea spune ca este un
comportament invatat de la parinti – acela de a fi mereu recunoscator si
indatorat, de a-si stii locul si de a-si cere scuze. In fond, fiecare
copil se naste inocent si modelabil chiar daca are trasaturi de caracter
puternice ori sensibilitati mari. Pentru fiecare iubirea de parinte
gaseste calea inimii. Daca il intereseaza. Daca vrea doar sa livreze
copilului un set de reguli atunci, intr-adevar, e mai putin important CE
este copilul. Ei bine, Calin a vrut sa fie vazut. Era destul ca traia
cu o vedeta in casa, vanitoasa ca toti artistii, intretinator de
familie, in plina faima, curtat si admirat. Copilul n-a simtit ca
conteaza asa cum ar fi vrut.
Exista riscul sa fie rasfatat? Cu siguranta. Probabil si-a si dorit asta
vazand ca alti copii de artisti erau mai liberi si mai ocrotiti.
Se intampla adesea in familiile cu parinti de succes ca fiii si fiicele
sa se simta lipsiti de atentia parintilor si sa smulga mai mult interes
si afectiune prin boroboate. Asa cum se intampla adesea in familiile
profesorilor cand odraslele sunt corijente chiar la materiile predate de
parintii lor care, apropo, se ocupa mai mult de elevii preferati si
olimpici. Sau copii din parinti ocupati care se imbolnavesc pentru a
avea parte de ingrijirea afectuoasa a parintilor. Sau, varianta mai
energica, cu copii care fac boroboate doar pentru a avea parte de o
atentie directa, dedicata si personala. Chiar cu riscul unor pedepse.
Atat de mare e foamea de atentia parintilor.
Copiii nu vor sa fie pe planul doi si doresc o relatie profunda cu
parintii lor pentru ca din aceasta relatie isi trag seva si constiinta
propriei valori si puteri. De aceea dezvolta gelozii cand apare un frate
sau sora, cand isi vad parintii in tandreturi, cand isi vad parintii
absorbiti prea mult de telefon, calculator, prieteni, pacienti, clienti
sau public. Nu simt ca sunt valorosi pentru parintii lor. Pentru ca inca
nu au dezvoltat mecanismul interior de recunoastere a propriei valori
ei isi dau seama cine sunt prin intermediul relatiilor de familie si al
feed-back-ului de la apropiati si mai ales de la parinti. Comentariile,
dezbaterile, aprecierile, observatiile, imboldurile, intrebarile,
impartasirile, gesturile, imbratisarile, prezenta, actiunile comune ii
invata despre cine sunt ei. Si toate sub curcubeul luminos al iubirii.
4. Cand te revolti fata de parinti de obicei incerci sa fii un parinte mai bun ca ei. Dar mai bun ca tata
nu este modelul cel mai bun pe care tu il ai si nici cel mai sincer.
Mereu o comparatie limiteaza expresia. Devii mai ceva ca ceva si
evoluezi pe o linie raportat la un model. Calin isi doreste sincer sa
fie un tata bun dar fiind preocupat sa fie mai bun ca tatal sau nu
devine parintele cel mai bun pentru fiul sau. Pentru asta ar fi necesar
sa se elibere de nevoia sufleteasca (pornita din rana care intai trebuie
sa se vindece) de a demonstra si corecta ceva. Pentru ca riscul este de
a trai din riposta, de a face lucrurile (chiar si marile realizari) ca
reactie nu ca actiune izvorata curat din propria fiinta. Se strecoara in
comportamentul lui prea multa demonstrativitate in a nu face greselile
tatalui. Si asta nu numai ca il lipseste de autenticitatea pe care le
merita fiul lui dar a fi mai bun ca tatal sau il absoarbe atat de mult
incat risca sa il orbeasca si sa nu mai vada nevoile reale ale copilului
sau. A patra greseala.
5. Implicarea copilului in conflict
sub justificare lectiilor morale si a libertatii de exprimare cu
siguranta nu-i fac bine copilului. Nici un mediu de conflict nu ajuta un
copil sa creasca. Pe de alta parte Calin deplinge lipsa de interes a
bunicului fata de nepot. Dar este plangerea lui Calin nu a copilului –
fiul sau invata prin tata cum trebuie sa se simta fata de stii tu cine,
tata. Vorbind despre asta cu repros induce fiului sau sentimentul ca
este respins si neiubit de bunic. A cincea greseala.
Cand
de fapt poate fi vorba doar de tensiunile dintre Calin si tatal sau
care fac foarte dificila apropierea, plus tiparul familial al bunicului
care n-a stiut sa fie afectuos si suportiv ca parinte si nici nu isi
doreste sa invete asta acum. Dar a considera lipsa unei porniri afective
ca neiubire sau respingere este intentionat degrinator, eronat si
manipulator. In felul acesta Calin spera sa se se pozitioneze avantajos
si merituos in ochii propriului copil, concurandu-si tatal – eu te
iubesc si sunt tata bun, bunicul nu este; eu sunt moral si am dreptate,
bunicul greseste fata de tine cum a facut si cu mine deci eu am dreptate
si sunt mai valoros ca el. Este greseala pe care o fac mai ales
parintii despartiti sau in conflict cand isi disputa copilul. Evident,
Calin nu intelege ca face asta si ca e gelos pe tatal sau (faimos si
liber la vremea lui) dar incepe sa incaseze un plus energetic si sa
simta o putere aparte (placandu-i) de fiecare data cand reuseste sa
puncteze in fata lui. Gelozia poate proveni parte din caracter si parte
din relatia de familie.
6. Calin face o greseala tactica.
Publicul luat partas la aceasta disputa de familie se intreaba de ce
Calin revendica acum, dupa 20 de ani, satisfactie si iertare. Adica, de
ce cere acum public scuze, dupa atata timp cand toata lumea intelege
fara atat chin ca nimeni nu este dispus sa-si ceara iertare. De ce s-a
blocat singur in aceasta pretentie si conditioneaza linistea lui
sufleteasca de asta facand-o publica. Pentru ca doreste sa primeasca
macar sustinerea si aprobarea publicului ca o minima compensatie pentru
ce considera a fi marea sa durere si dezamagire. In plus, spera ca masa
de dezaprobatori sa intoarca sentimentele tatalui care sub presiunea
publica daca nu a constiintei sa aiba o schimbare de comportament si
sa-i ofere satisfactie. Ii prinde bine sa i se dea dreptate si atentie.
Iar aceasta arata ca a trait in tot acest timp cu o mare rana in suflet.
Iar durerea tipa la televizor si pe ecranele calculatoarelor. Expunerea
publica ar fi justificabila daca ar duce la reparatii si schimbare de
atitudine. Dar daca intareste indarjirile (si experienta vechilor
incapatanari putea fi lamuritoare) atunci devine greseala tactica. Si
aceasta este a sasea greseala.
Pe de alta parte la Calin pare mai mult decat o cere reparatorie a
ascuzelor. Insistenta sa pare sa ascunda subconstient castigarea unui
atuu in lupta cu tatal sau. Iar acest atuu al victoriei sa fie
transformat in valoare, respect, autoritate si adevar. Iar acestea sunt
ceea ce i-a lipsit, pe langa afectiune. Adica acele notiuni care ii
dadeau in familie temelie, putere, siguranta si stima de sine.
7. Si publicul se mai
poate intreba ceva. Daca a esuat ca tata de ce i se cere acum, in
calitate de bunic, sa isi viziteze nepotul reprosandu-i-se lipsa de
interes? De ce ar vrea de la cineva cu erori ca parinte sa fie acum
bunic impecabil? Si de ce este considerata absenta unui bunic lipsit de
entuziasm ca fiind un handicap emotional pentru copil? Copilul abia
acum, pe fondul conflictului familial, invata sa se considere respins si
lipsit de iubire, neimportant si nemerituos – interpretarile sunt dictate de Calin
nu de copil. Ceea ce este fals. Lipsa de atentie si interes nu vin din
devalorizare cum induce Calin ci pur si simplu din lipsa de exercitiu,
dintr-o slaba responsabilizare agravata si mai mult de conflict. A saptea greseala.
Insistenta ca bunicul sa
fie prezent in viata copilului, pe fondul neintelegerilor inca prezente
in familie, indica mai curand o intentie de a-l pune pe tatal sau, acum
bunic, sa greseasca a doua oara, dovedind prin asta ca a gresit si prima
oara fata de fiu. Calin sperand sa obtina recunoasterea dreptatii lui
si proba incrimanatorie. Este eroarea in care cad multi copii raniti
deveniti la randul lor parinti. Pun bunicii in fata responsabilitatii
fata de nepoti stiind ca acestia nu doresc sau nu pot sa isi onoreze
afectiv urmasii. Este aproape o speranta de esuare care da satisfactii
parintilor candva copii raniti care spera acum, de la confruntarea cu
circumstante repetate, mustrari de constiinta si recunoasterea
greselilor.
8. Este adevarat ca
ranile copilariei sunt extrem de dureroase. Copii fiind suntem extrem de
sensibili la tratamentele mai ales umilitoare. Bataile le mai putem
tolera (sunt de condamnat dar le putem supravietui) insa criticile
distructive, ironiile, zeflemelele, umilintele, batjocura, sapa
neincredere si frica de viata, timorare, anxietate si destabilizeaza
profund forta de afirmare si expresia de sine esentiale pentru reusita
in viata. Chiar daca obtii succese ele sunt scump platite energetic si
mereu sabotate de neincredere. Iar reusitele sunt apoi greu de mentinut
pe fondul lezat al identitatii de sine. Da, neiubirea din copilarie lasa
urme adanci. Vindecarea ne poate lua ani de viata. Si numai prietenii
si partenerii de viata stiu cat contribuie la asta. Unii copii sunt mai
„ranibili”. Altii dovedesc o rezistenta admirabila la greselile
parintilor si invata sa vada partea buna a lucrurilor traite si sa fie
recunoscatori fara sa dezvolte „sindromul stockholm”. Dar datoria fata
de propria viata si destin (daca nu ti-au fost grav alterate in
familie)este sa traim viata pe care consideram ca o meritam chiar daca
proprii parinti nu ne dau sanse si nu ne onoreaa cu respect si
afectiune. Deasupra parintilor este Dumnezeu si Viata. Tatal Cer si Mama
Pamant – marii nostri protectori sub care ne implinim destinul. Pana la
urma cand murim nu fata de parinti dam socoteala ci in fata vietii care
continua dupa moarte si careia ii predam sufletul ce ni s-a dat in
primire. Si este responsabilitatea noastra cum ne ingrijim de acest
suflet, ce trairi si sentimente punem in el, cu ce pretentii ni-l
mobilam si cu ce dezamagiri daca aceste pretentii ne sunt refuzate.
Responsabilitatea si iubirea fata de propria fiinta
e bine sa fie mai mari decat pretentiile fata de o persoana. Si daca
cineva ne dusmaneste sau ne raneste, ne provoaca sa ne gandim ca in
viata e bine sa ne bazam pe noi insine, sa ne oferim noua insine iubire
si apreciere, sa credem in noi si in viata cand nimeni nu crede, sa ne
vizualizam implinirea cand toti ne spulbera visele si ne fac sa ne
credem prea mici pentru ele; sa avem grija de noi cand ceilalti ne
exploateaza, sa ne vorbim noua insine frumos in gand cand ceilalti ne
cearta, sa ne povatuim cand altii ne imping la riscuri, sa ne alinam
cand altii ne hartuiesc, sa ne umplem viata cand altii ne ignora. Calin
n-a putut sa isi acorde atat de multa atentie. Lipsit de afectiune
explicita, pe limba lui, a preferat sa reclame aceasta lipsa in loc sa
isi completeze golul din el insusi, permitand ca raceala afectiva sa
devina ocazie de crestere interioara, iubire si siguranta de sine. Din
pacate nu a ajuns inca aici, de aceea inca durerea mai are nevoie sa
inghita satisfactie si scuze ale parintilor. Cersite. Cu atata
insistenta incat devine o auto-umilire. Culmea ironiei, chiar cel umilit
de parinti isi provoaca singur umilire prin dependenta de un gest pe
care il implora. Ca si cand sufletul sau are nevoie de ceva din afara
pentru a fi implinit. O greseala. A opta.
Imi
aduc aminte de o femeie care scria pe net ca a crescut intr-un
orfelinat. A incercat sa dea de urma parintilor sai dar n-a reusit. Si
aceasta ii provoca un gol imens in suflet, tristete si un sentiment de
dezradacinare, lipsa de rost si respingere Ca si cand era o intrusa pe
planeta. Si asta desi avea o familie fericita si doi copii. Ii lipseau
totusi parintii, familia si sentimentul apartenentei si al
continuitatii. A trebuit sa isi completeze acest gol de parinti prin ea
insasi. Pasionata de cusut a aderat la o comunitate virtuala de persoane
care coseau ii si care isi impartaseau diagrame cu modele si isi
decriptau simbolurile ancestrale prezente pe iile traditionale.
Intelegerea acestor simboluri ale stramosilor nostri a conectat-o la o
mare familie – neamul romanesc. Si cosand luni de ziel la acea ie, la
modelul cu care a rezonat (nu stia bine nici in ce zona s-a nascut, sau
din ce zona erau parintii) s-a reconectat la stramosii sai, la o
ancestralitate necunoscuta dar cu siguranta existenta, a carei linie o
continua chiar daca nu o cunoaste. Dar prin simbolurile culturale,
traditii si obiceiuri s-a simtit dintr-o data in mijlocul unei
comunitati uriase. A coborat in sufletul ei mai adanc de stratul
parintilor si s-a conectat la stramosii sai. Asta i-a trezit radacinile
de care avea nevoie, legatura cu Dumnezeu, cu Viata, Pamantul si Cerul
sub care isi construieste singura destinul. Si astfel si-a vindecat rana
de parinti.
In povestea lui Calin se
regasesc multe persoane, asa se explica abundenta comentariilor si
patima pusa in ele. Publicul e impartit in doua. Unii spun ca trebuie sa
fie recunoscator parintilor, altii il felicita pentru curajul de a-si
spune povestea si de a crea o dezbatere pe tema relatiilor
parinti-copii. Si sunt si multi care ii recomanda consiliere. Si acesta
este si sfatul meu. Pentru ca asa are parte de ajutor in vindecarea
traumei dar si indrumare in privinta modului in care expune copilul la
conflictele de familie. Pentru ca ii poate fi greu sa distinga linia de
demarcatie intre libertate de expresie si modelare de expresie. Risca sa
modeleze gandirea si sentimentele copilului printr-o prea mare expunere
la propriile comentarii si sentimente privitoare la bunicul fiului sau.
Si primul semn este cand copilul vorbeste folosind expresiile tatalui
atunci cand isi comenteaza bunicul. Satisfactia tatalui risca sa fie
semnul unei vanitati clinice. Si ar fi regretabil ca reparatia ceruta de
Calin sa nu vina prin tatal sau care ii refuza scuzele atat de ravnite
ci prin copilul care ii copiaza revolta dar fara fondul unei relatii
defectuoase cu bunicul. Tocmai de aceea riscul alterarii caracterului
este mai mare, pentru ca invata critica si superioritatea morala nu din
provocarea contextelor traite ci pentru a face pe plac tatalui sau.
Astfel, se muta agentul deformator din afara sufletului inauntrul sau.
Disclaimer, deci musai de analizat:
Ne
bucura nespus interesul vostru pentru articolele HoroscopTv.ro si
entuziasmul cu care le impartasiti. Suntem direct interesati de si
sustinem accesul liber la informatie si de aceea va incurajam sa
preluati articolele noastre pe blogurile si site-urile voastre, sperand
ca impreuna, vom putea construi o comunitate onesta, libera, si
informata. Asa incat, daca doresti sa preiei acest articol, sub orice
forma, contacteaza-ne mai intai fie la adresa de email officehtv@horoscoptv.ro, fie la numarul de telefon 0722 121 811.
Asta pentru ca acest articol se afla sub propietatea intelectuala a
Horoscoptv.ro. Sa fiti inspirati, cu drag, Echipa HoroscopTv.ro
Camelia Patrascanu
„„Roman Value Center”,
situat la mică distanță de centrul orașului Roman și în imediata
vecinătate a gării și a stației de autobuz regionale a orașului, va fi
cea mai mare investiție de retail din oraș. Centrul va integra un
hypermarket Carrefour și un număr de chiriași – magazine ale firmelor
renumite, și va avea un magazin specializat în comercializarea
obiectelor pentru amenajări interioare și decorarea casei.”
Roman
Art Gallery (Bd. Roman Mușat, bl. 20, parter) va găzdui duminică, 25
februarie 2018, de la ora 17.00, conferința cu tema: “De la crimele din
1989 la diversiunile din 2018”, susținută de ziaristul Grigore Cartianu.
Joi,
22 februarie, conducerea Spitalului Roman a publicat rezultatul
concursului pentru postul de medic specialitatea Ortopedie Traumatologie
din cadrul unității medicale romașcane.
Primăria
municipiului Roman face următoarele precizări cu privire la auditul
financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2016 efectuat de
Curtea de Conturi la Primăria municipiului Roman, efectuat în perioada
19 aprilie – 15 iunie 2017.
Cazul
cu bărbatul din Piatra Neamţ căzut şi mort pe stradă după ce mai bine
de 10 minute dispecera de la SAJ (Serviciul de Ambulanţă Neamţ) a
refuzat să trimită o ambulanţă (deşi două autospeciale SMURD erau în
curtea ISU) relevă cum poate şansa aia cât de mică care poate face
diferenţa dintre viaţă şi moarte poate fi furată oricăruia dintre noi de
lipsa de atenţie, de idei preconcepute, de o analiză nepermisă şi
superficială.
Auditul financiar al contului de execuție bugetară pe anul 2016 s-a efectuat în perioada 19.04. – 15.06.2017.
