Când am început să citesc Cei dispăruți, eram pregătită să aflu o altă poveste despre Holocaust, subiect care mă interesează în mod deosebit și despre care citesc destul de mult. A fost așa și nu a fost așa...Cartea lui Daniel Mendelsohn vorbește despre Holocaust dintr-o perspectivă diferită și puțin abordată în literatura dedicată acestor evenimente tragice.
În primul rând, este o poveste foarte personală, autorul căutând să descopere ce s-a întâmplat cu unul dintre unchii mamei sale, Shmiel Jaeger și familia acestuia, locuitori ai orașului ucrainian Bulechow, uciși de naziști în anii celui de-al doilea Război Mondial. Apoi, cartea în sine este o călătorie în trecut pentru a afla nu numai informații despre soarta unor oameni, dar și pentru a reface destinul unor familii, o ocazie de a cunoaște poveștilor unor supraviețuitori ai Holocaustului, acum împrăștiați prin întreaga lume, din Statele Unite, în Australia, Danemarca, Suedia, Ucraina etc.
Daniel Mendelsohn face parte dintr-o familie marcată de dispariția în condiții misterioase a șase dintre rudele sale și este intrigat de poveștile spuse de bunicul său și de câteva scrisori primite de acesta în 1939. Curiozitatea, dorința de a face lumină într-o poveste incompletă și despre care mai mulți membrii ai familiei se feresc să vorbească îl determină pe autor să plece la drum pe urmele puținilor supraviețuitori ai Holocaustului care îl cunoscuseră sau auziseră de unchiul Shmiel, de soția și cele patru fiice ale acestora. Descoperă destul de repede că această călătorie este, de fapt, o cursă contra cronometru, căci supraviețuitorii sunt destul de în vârstă, bolnavi și pot muri oricând, unii dintre ei și-au pierdut memoria și nu pot furniza informații veridice sau coerente. Fiecare martor contează, fiecare poveste îl duce mai aproape de adevăr, iar Mendelsohn se transformă într-un detectiv și arheolog al unui trecut în pericol de a fi uitat sau de a rămâne complet necunoscut.
„Mi se părea că, dincolo de tristețea, de dezamăgirea celor cu care am discutat, ca să nu mai pomenesc de consternarea cu care majoritatea oamenilor constată că, în anumite împrejurări, vecini apropiați se pot ucide între ei cu atâta ușurință – fapt pe care l-am văzut, desigur, și mai recent, nu numai în 1941 -, dincolo de amărăciune și consternare, există convingerea, mai degrabă generică și poate optimistă, că este mai greu să îi ucizi pe cei de care ești apropiat decât pe cei care îți sunt total necunoscuți. Eu unul nu sunt sigur. Singura dată când am avut curajul să-l întreb pe tata de ce nu mai vorbește cu fratele lui, o tăcere devastatoare care a durat mai bine de jumătate din viața mea, tata mi-a răspuns: „Uneori e mai ușor să te înțelegi cu străinii”. Apropierea poate duce și la alte emoții, nu numai la dragoste. Numai cei care au fost prea apropiați de tine, au trăit alături de tine, au văzut prea mult din durerea sau din invidia ta sau, poate mai mult decât orice, rușinea ta, la un moment dat, crucial, pot fi ușor înlăturați, exilați, alungați, uciși.” Cuvintele autorului au, poate, un ecou special în această perioadă când războiul, ura, masacrele au coborât, din păcate, din istorie și au invadat un prezent, fără ca noi, oamenii, să avem forța să le oprim.
Cei dispăruți este o carte emoționată despre descoperirea și înțelegerea trecutului, despre durere, traume și tragedii, dar și despre speranță, bunătate și sacrificiu. O carte despre Holocaust și o carte despre prezent.
Text scris de Raluca Elgyar.
PLUSURI
O carte frumoasă și cu un impact emoțional puternic care fascinează și ne face să ne punem întrebări importante.
Informații noi, importante despre Holocaust acompaniate de fotografiile expresive ale fratelui autorului, Marc Mendelsohn.RECOMANDARI
Una dintre acele cărți de neratat într-o viață de cititor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu