„În mod normal, nu cercetam oamenii ca să văd dacă suferă sau nu. Să fac asta fără motiv mi se părea extrem de invaziv, dar în mulțimi era greu să controlez cât ajungeam să simt. Întotdeauna existau persoane a căror durere era atât de adâncă, atât de neînblânzită, încât agonia lor devenea o entitate palpabilă, pentru care nici nu trebuia să-mi deschid simțurile - nu o puteam ignora, nu mă putea sustrage din calea ei. Acele persoane își proiectau durerea asupra lumii care îi înconjura.
Îmi era interzis să fac altceva decât să le ignor. Îmi era interzis să vorbesc despre darul pe care îl primisem de la zei și să trec vreodată de la a simți la a face cu adevărat ceva în această privință.”
Din sânge și cenușă este prima parte din seria cu același nume, o trilogie fascinantă despre zeități, vârcolaci, vampiri, monștri și oameni și două regate rivale. Jennifer L. Armentrout reușeste să creeze o lume atât de reală încât e aproape palpabilă, luându-și timp să contureze această lume detaliu cu detaliu. Nimic nu este făcut în grabă și totul contribuie la țeserea acestei povești captivante și foarte frumoase al cărei personaj principal este Fecioara. Evoluția ei pe parcursul poveștii, cât și felul în care se dezvoltă și se schimbă, în mod subtil, relațiile dintre personaje, au o naturalețe surprinzătoare și binevenită.
Ea este Fecioara, Aleasa zeilor pentru … nici ea nu știe exact pentru ce și nimeni nu-i explică altceva decât că este extrem de importantă pentru supraviețuirea Regatului lui Solis. Este important ca ea să fie pură în fața zeilor când va veni momentul Ascensiunii. Iar acest moment se apropie. Tânăra de 21 de ani a fost crescută și „protejată” pentru acest moment. Fiind mereu ascunsă în spatele vălului pe care-l oartă pe cap și peste întregul corp, neavând voie să fie atinsă, neavând voie să vorbească cu nimeni, decât dacă cineva i se adresa, închisă în camera ei și eliberată doar pentru a merge la lecțiile de la templu, însoțită și păzită mereu de către un gardian, mâncând ceea ce i se dădea, când i se dădea, fiindu-i interzisă orice formă de plăcere. Aceasta era Fecioara.
Vikter este gardianul principal care a fost alături de ea încă de mică și care o iubește și o tratează ca pe o fiică. Acesta i-a înțeles nevoia de a nu se mai simți neajutorată după ce părinții ei ai fost atacați și omorâți de Temuți, și a fost de acord să o antreneze să se apere. Să o antreneze să se lupte, iar ea devine o luptătoare foarte bună atât în lupta corp la corp, având un cuțit de hematit cu mâner din os de Vârcolac, cât și cu sabia. Devine și un foarte bun arcaș. Singurul lucru pe care nu l-a putut învăța a fost să călărească pentru că asta nu se mai putea face pe ascuns, la fel ca restul antrenametului despre care dacă s-ar fi aflat vreodată, probabil că Vikter ar fi fost dezonorat și condamnat la moarte. Femeile nu aveau voie să învețe să lupte, iar ea, Fecioara, cu atat mai puțin.
Pentru că ea trebuia să rămână pură. Sau doar neajutorată, naivă și ușor manipulabilă. Însă dacă zeii au ales-o cu adevărat pe ea pentru a fi Fecioara, n-au făcut deloc o alegere bună, pentru că Penellaphe - Poppy - are o minte ageră, este neînfricată, își asumă riscuri fugind noaptea din camera ei pentru a explora orașul, pentru a lupta pe Metereze când atacau Temuții și pentru a merge cu Vikter să aline durerea celor care fuseseră mușcați de aceștia și să le oferte o moarte demnă, folosindu-și darul.
Dacă toate acestea nu erau de ajuns, Poppy ajunge să se îndrăgostească de gardianul ei secundar, Hawke. Acesta este numit în funcție după ce fostul ei gardian este ucis într-o încercare a Descendenților de a o răpi pe ea. Această tentativă de răpire coincide cu o crimă oribilă ce avusese loc de curând în palatul ducal în care Poppy este ținută „protejată”. Hawke nu se abține să vorbească cu ea, să o tachineze și să stea în preajma ei poate mai mult decât ar fi cazul. Iar atunci când totul ia o întorsătură neașteptată și situația cere ca Fecioara să fie mutată la Palatul Reginei în Carsadonia, Hawke va fi unul dintre gardienii care o vor escorta. Nimic nu se întamplă conform planurilor.
Povestea este complexă și nu pot să spun mai multe din ea fără a da spoilere, iar scriitura este atât de bună încât este păcat să nu descoperiți pe pielea voastră fiecare mic indiciu, fiecare mic detaliu care va duce la conturarea adevărului. Sau a minciunii.
Text scris de Andrea Balint
PLUSURI
Detaliile, suspansul, personajele aproape reale.
RECOMANDARI
Oricui are nevoie de puțină fantezie în viața lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu