Povestitor excelent și pasionat de istorie, Jean des Cars este un caz aparte în peisajul literar european. El scrie despre biografiile personajelor importante din familiile regale europene, mutând lumina reflectorului de la evenimente la oameni. Dar, nu orice fel de oameni… ci participanți direcți, creatori de Istorie sau victime ale acesteia.
În cele două mari războaie ale secolului trecut, patru imperii (Germania, Rusia, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman) și patru regate (România, Iugoslavia, Italia și Bulgaria) au dispărut, șterse de tăvălugul unei istorii nemiloase, care a distrus destine individuale și colective și a schimbat fața lumii. Cartea lui Jean des Cars, inspirat intitulată Sceptrul și Sângele. Regi și Regine în tumultul celor două războaie mondiale, spune povestea acestor dispariții și a oamenilor care le-au susținut sau au încercat să le contracareze.
Într-un interviu acordat site-ului contributors.ro, scriitorul explică fascinația pentru familiile regale și istoria lor: „Am fost multă vreme jurnalist – în anii ’70 am fost jurnalist la Paris Match și, mai târziu, la Figaro Magazine. Călătoream mult în acei ani și mi se părea că Europa despre care se vorbea atunci era inumană, lipsită de trup. Uitaserăm că au existat personaje istorice pasionante ce îi făceau pe oameni să viseze, personaje prea puțin cunoscute. Mie îmi place să studiez personajele și biografiile lor, viețile lor. Eu continui să cred că bărbații și femeile sunt cei ce decid în legătură cu viața lor publică sau privată, cu sănătatea lor, cu ceea ce iubesc. A scrie o biografie este ceva pasionant, bineînțeles, dar înseamnă să trăiești cu acel cineva ani în șir, așa că trebuie să fie un personaj interesant și trebuie să încerci să rămâi cât poți de obiectiv, să nu-i ștergi greșelile, erorile.” Un crez artistic care se regăsește pe deplin în Sceptrul și Sângele.
Ca să înțelegeți spiritul cărții, vă prezint două dintre episoadele anecdotice care constituie „sarea și piperul” cărții.
În august 1914, trupele britanice debarcaseră pe coastele Belgiei și Franței. Eduard, prinț de Wales, în vârstă de 20 de ani, cere să fie trimis pe front. Guvernul refuză deoarece se teme că prințul ar putea deveni o țintă predilectă pentru inamici. Eduard se încăpățănează să își susțină cauza, argumentând că moartea lui nu ar afecta coroana, deoarece are încă patru frați, perfect capabili să devină regi. La această explicație, ministrul de Război, lordul Kitchener replică: „Alteță, nu decesul dumneavoastră ar fi lucrul cel mai rău. Eu aș fi mult mai necăjit dacă ați cădea prizonier.“
Un alt episod anecdotic are loc chiar la curtea regală a României, în timpul domniei Regelui Ferdinand. Se povestește că într-o dimineață, regele, plecând devreme la vânătoare, s-ar fi întâlnit pe holul palatului cu prințul Știrbei, amantul prezumtiv al reginei Maria, ieșind discret din camera suveranei. Cei doi bărbați, suprinși și jenați, se opresc unul în fața celuilalt și prințul Știrbei îl salută pe rege, care se preface că nu îl cunoaște. Prințul își rostește numele, iar regele răspunde cu răceala: „Domnule, eu nu vă cunosc, dar ca să ieșiți la o asemenea oră din apartamentele reginei, nu puteți fi decât duhovnicul sau doctorul ei.“
Amestecul bine dozat de informații istorice, portrete, anecdote, momente-cheie, jocuri de alianțe conturează stilul unic și fermecător al lui Jean de Cars. Sceptrul și Sângele este o carte care merită citită și care constituie o parte din memoria regăsită a Europei, într-un moment de cumpănă al istoriei noastre.
PLUSURI
O carte captivantă despre cele două războaie mondiale și dinastiile europene.
O poveste care combină anecdotele cu observațiile istorice și analizele psihologice de finețe.RECOMANDARI
Vă recomand această lectură care vorbește despre oameni și instituții prinse în vârtejul nemilos al istoriei secolului trecut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu