Un Robert Langdon amnezic, un nou cod de spart, o nouă aventură plină de mistere și simboluri – ingredientele unei narațiuni alerte în „dulcele” stil Dan Brown.
Hăituit în tenebre, trebuie să mă adresez lumii din adâncul pământului, exilat în această sumbră cavernă în care apele sângerii se strâng în laguna ce nu oglindește stele. Dar acesta-i paradisul meu…pântecele perfect pentru fragilul meu lăstar. - simbolistica obscură sau, chiar, ocultă, referințele literare, Infernul dantesc și lumea artei renascentiste se împletesc între realitate și ficțiune, țesând cadrul perfect pentru o nouă aventură de bestseller în „dulcele stil clasic” creat de Dan Brown. Dar ce legătură există între un poem de rit latin, cu puternice simboluri creștine, Marea ciumă și biotehnologia secolului XXI? Robert Langdon revine pentru a găsi răspunsul, a descifra misterul și a salva, încă o dată, într-o formă sau alta, lumea (nu mi l-am putut scoate din minte pe Tom Hanks, de această dată). Bineînțeles, de lângă el nu lipsesc nici societăți clandestine (Consorțiul), femei enigmatice (Sienna Brooks și dr. Elizabeth Sinskey) sau bărbați impozanți (Prefectul și Bertrand Zobrist), geniali sau impunători prin putere și prestigiu, ceea ce sporește adrenalina, pagină după pagină.
Într-un amestec de peisaje aproape fanteziste din Italia ori Turcia zilelor noastre (Florența și Veneția cu precădere) - prin atmosfera pe care Brown reușește să o creeze cu fiecare roman al „seriei” Langdon - și coduri culturale cu o istorie fascinantă, Inferno se prezintă ca o narațiune atrenantă, în care Dan Brown dă dovadă de același spirit ingenios în a crea conexiuni între opere de artă (de la Dante la Boticelli sau Vasari), semne și simboluri obscure, organizații conspiraționiste și mișcări „filosofice” postmoderne (ideologia transumanistă), demonstrând ramificațiile unei imaginații debordante și ale unei documentări bine făcute. Dacă vreți să aflați mai multe despre Dante și influențele sale de-a lungul vremii, totul prin ochii unui profesor specializat în simbolistică, alergat de diverse grupuri cu interese variate, atunci acest roman este „piesa” ideală de popular culture pentru voi.
Cu o scriitură densă, dar ușor de parcurs, plină de detalii minuțioase și o desfășurare a acțiunii adesea ușor de prevăzut, cu întorsături care te pun pe gânduri, romanul urmăraște un Robert Langdon amnezic, dar mereu la fel de plin de resurse – un adevărat erou modern, produs al culturii pop, care te face să îți dorești să mai apară câte o amenințare pentru ca el să se arunce într-o nouă escapadă. De altfel, finalul acesteia este unul destul de neașteptat, cel puțin pentru mine s-a dovedit într-un fel anticlimatic, dar cu atât mai satisfăcător, întrucât i-a conferit un plus de veridicitate.
De altfel, nu mai este o luptă Bine/Rău în termeni atât de tăioși, cât o luptă a principiilor și a puterii retoricii și moralei (că tot ne inspirăm din Dante și a sa Divină comedie , deși acolo lucrurile păreau foarte bine categorisite), dincolo de majuscule, care arată, încă o dată, puterea popular culture de a ridica întrebări (chiar dacă există riscul de a fi etichetată drept pur escapism sau o nouă formă de conspiraționism). Dacă Dan Brown se folosește de formula care l-a făcut deja celebru pentru acest nou bestseller, nu putem contensta faptul că reușește să surprindă încă o dată prin naturalețea cu care pune piesă lângă piesă pentru ca realitatea din universul fictiv să aibă coerență și să te țină, ca cititor, cu sufletul la gură.
*Dacă mai aveți nevoie de alte argumente, vă las în compania unui mic interviu realizat de BBC cu scriitorul:
PLUSURI
Descrierile detaliate, conexiunile ingenioase dintre realitatea existentă și universul fictiv al romanului (simbolurile, pasajele din istoria artei invocate etc.)
MINUSURI
Momentele previzibile ale desfășurării narațiunii
RECOMANDARI
Fanilor Dan Brown, pasionaților de thriller, aventuri și pop-cult
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu