La început de august, lună dedicată eminamente vacanțelor, îți propunem câteva lecturi care merg de minune în călătorii sau pentru relaxări de tot felul.
Colaboratorii bookblog au ales cărțile lor preferate de vacanță și sperăm să găsești ceva potrivit printre ele.
Femeia cu fustă violet, de Natsuko Imamura
Natsuko Imamura este descoperirea anului 2022 pentru mine (până acum). Femeia cu fustă violet, într-un amestec de scriitură contemporană japoneză și tonuri hitchcockiene, te ține captiv de la prima pagină. Dacă la început totul pare inocent și benevolent, pe parcurs descoperim adevăratul personaj al poveștii, o femeie care încearcă, pe rând, să se împrietenească, să o ajute, să se insinueze și chiar să o acapareze pe Femeia cu fustă violet.
Cine este această femeie, prin ochii căreia ajungem să despicăm obsesiv lumea înconjurătoare? Și cine este, într-un final, Femeia cu fustă violet? Aceasta este frumusețea romanului pe care vă invit să-l luați cu voi în vacanță pentru o schimbare de ritm.
Alice Teodorescu
Iarna leilor, de Stefania Auci
Am tradus o jumătate din Iarna leilor, de Stefania Auci, în compania colegului de breaslă Emanuel Botezatu. Este continuarea volumului Leii Siciliei și acoperă o perioadă lungă de istorie a familiei Florio, împletită cu istoria insulei.
Pare o carte grea (voluminoasă) pentru vacanță, dar vă promit că merită. Pe cât de mare este, pe atât de ușor se citește și de fascinați veți fi de întâmplările din pagini. Eu am văzut Sicilia cu alți ochi, am înțeles că o săptămână petrecută cândva la Palermo nu a fost nici pe departe suficientă să pătrund spiritul sicilian, și mai ales m-au încântat particularitățile regionale.
Iar dacă vă doriți răsturnări de situație și povești dramatice, nu se putea să nimeriți mai bine!
Iulia Dromereschi
Geografia fericirii, de Eric Weiner
Vacanța – acea perioadă minunată când avem timp pentru micile noastre porții de răsfăț.
Într-o lume atât de grăbită precum este cea modernă, se cuvine uneori să ne luăm o pauză bine-
meritată. Și ce poate fi mai oportun decât lectura unei cărți de calitate, undeva pe malul unei mări sau în răcoarea unui munte (gusturile cititorilor pot fi diferite nu doar în materie de cărți). Cert este că orice bibliofil are o valiză anume pentru cărți (o spun din proprie experiență) în care se adună un amalgam de titluri, pe care le luăm apoi peste tot, în încercarea de a încropi câteva
momente cu sine.
Și iată că am primit provocarea de a recomanda o carte de vacanță, o care frumoasă,
memorabilă, care ar da o stare de bine. Trebuie să recunosc că e, pentru mine, o misiune a naibii
de grea, or nu prea sunt o consumatoare de cărți romantice sau de lifestyle. Totuși, am săpat
adânc în faldurile memoriei și am găsit o carte bună pentru atmosfera unui concediu pe care îl
aștepți de foarte mult timp.
E vorba despre volumul Geografia fericirii de Eric Weiner, o superbă analiză a statelor
în dependență cu barometrul fericirii pe care o trăiesc locuitorii acestora. Mă veți întreba de
ce să o citiți în vacanță? E simplu. Weiner reușește să surprindă, prin tușe ferme, natura diferitor
popoare, care sunt mai mult sau mai puțin fericite.
Incursiunea pe care o face amintește de un jurnal de călătorii cu tentă socială, practic o
radiografie multiaspectuală a țărilor pe care poate le-ați vizitat sau urmează să o faceți. Este o
lectură antrenantă, sinceră, plăcută, ușor de parcurs.
Corina Moisei
Toti diavolii sunt aici, de Louise Penny
Chiar dacă este un roman dintr-o serie foarte lungă, autoarea oferă în această carte suficiente informații de fundal ca să te facă să te simți familiar cu personajele și cu poveștile lor. Și chiar dacă este un roman masiv, de peste șase sute de pagini, poate ceva mai incomod de purtat la plajă, de exemplu, lectura este suficient de relaxantă, povestea, suficient de antrenantă și scriitura destul de măiastră ca să te facă să exclami uau! la final.
Liviu Szoke
Rivali în croazieră, de Angie Hockman
Rivali în croazieră, deliciosul roman scris de Angie Hockman, m-a purtat printr-o aventură de-a dreptul ispititoare, încântătoare, sinceră, hilară, plină de romantism, într-un cadru pe care l-am adorat de la prima până la ultima pagină: într-o croazieră efervescentă în Galapagos, cu natura sa remarcabilă, priveliștile memorabile și numeroasele activități în care eroii noștri – Henley și Grame – au trebuit să se angajeze atât drept turiști, cât și pentru a-și îndeplini adevăratul scopul pentru care erau acolo: unul dintre ei urma să fie promovat în cadrul companiei la care lucra. Dar cine să fie acesta?
Henley adoră să muncească, iubește ceea ce face și este determinată să obțină postul. În schimb, în scenă apare arogantul ei coleg Graeme care, deși la început este de-a dreptul insuportabil, se pare că reprezintă un alt motiv pentru care „prima impresie nu este întotdeauna cea adevărată”. Pentru mine, unul, punctul de interes al cărții, a fost întocmai atmosfera și culoarea locală: m-am simțit ca într-o binemeritată vacanță.
Rivali în croazieră este un roman care se citește foarte, foarte ușor. În esență, este un
romance care te captivează. O recomand cu mare drag, în special celor care vor să citească ceva ușor,nesolicitant, numai bun pentru o binemeritată vacanță!
Andrei Cioată
Tănăra cerșetoare, de Alice Munro
Deși povestirile lui Alice Munro nu sunt o literatură ușurică, eu am descoperit de câțiva ani că se potrivesc fantastic cu starea de vacanță.
Pe lângă forma privilegiată a prozei scurte, care te ajută să întrerupi lectura după ce ai dus la capăt o povestire, stilul autoarei este unul fluid și frust: ajungi să dai paginile pe nerăsuflate și absorbi intriga fără mari eforturi; căci Alice Munro e maestră în a-i „livra” cititorului adevăruri dure și imagini șocante ca pe cele mai firești lucruri.
De data aceasta întreaga carte de povestiri are același personaj central, o tânără fată din pătura de jos a societății pe care o urmărim ne-a lungul vieții, fiecare povestire încapsulând un alt episod al existenței ei. Cartea mi-a adus aminte puțin de tetralogia lui Ferrante în care, tot așa, inteligența și norocul sunt singurele cârlige ale unei copile. Însă Alice Munro are nevoie de numai 200 de pagini pentru a face ca tânăra cerșetoare, Rose, să ni se lipească de suflet.
Andreea Chebac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu