Am revenit la muzeu de câteva ori după aceea, dar vraja n-a mai funcționat. Mintea mea se astupase prea mult la doisprezece ani, când eram deja o tânără femeie. [...] Adulților obișnuiți nu le place să-i audă pe copii vorbindu-le despre lucruri pe care propriile minţi cenuşii le resping.
Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat vreodată să cititi o carte atât de bună încât, după ce aţi terminat-o, să nu mai puteţi începe nimic altceva pentru câteva zile. Mie mi se întâmplă uneori, dar foarte rar. Cazul Jane Eyre este una din acele cărţi. M-am simţit atât de bine citind-o încât am avut nevoie de un scurt răgaz ca să pot reveni cu picioarele pe pământ. Să vă explic de ce.
Jasper Fforde are un stil de a scrie deosebit de seducător. Încă de la primele cuvinte ai impresia că te vrăjește sau, dacă vreți, te hipnotizează, trecându-te într-o altă lume. Acesta altă lume fantastică pe care o creează este Anglia anului 1985, un stat aproape militarizat, încă implicat în războiul din Crimeea – care durează deja de 130 de ani – , în care literatura a devenit obsesie planetară, iar legile timpului, spațiului şi realității sunt foarte flexibile. În această lume în care literatura pare să fie cel mai important lucru, infractorii fură manuscrise originale, plagiază, vând pe piața neagră ediții princeps falsificate, iar protestele şi evenimentele culturale au mereu o temă legată de literatură. Oamenii îşi iau numele autorilor preferați, există aparate care pentru un penny recită versuri din Shakespeare, manuscrisele originale sunt ținute sub pază strictă pentru a nu fi furate de parcă ar fi cele mai valoroase diamante, iar operele complete ale lui Shakespeare se pot găsi în fiecare cameră de hotel alături de biblie.
De parcă asta nu ar fi de ajuns, există o multitudine de alte lucruri ciudate şi foarte amuzante care ţin de toate celelalte aspecte ale vieții, ca de exemplu faptul că păsări dodo, mamuţi, tigri cu colţi sabie sau alte asemenea animale dispărute sunt reînviate prin secvenţiere genetică pentru a deveni animale de casă. Există tot felul de asociații care mai de care mai trăsnite, cum ar fi cea a Iubitorilor Asteroizilor Orbitali, oamenii au nume dintre cele mai haioase compuse din jocuri de cuvinte, postul de știri se numește Broasca Râioasă, iar vampirii şi vârcolacii sunt vânați de o unitate specială a SpecOps alcătuită dintr-un singur om.
În această minunată lume nebună, detectivul literar Thursday Next trebuie să-l prindă pe al treilea cel mai periculos criminal din lume, Acheron Hades. Acesta are o replică care m-a amuzat: ”Bunătatea e slăbiciune, amabilitatea e otrăvitoare, seninătatea e mediocritate, iar compasiunea e pentru ratați. Cel mai bun motiv pentru a comite acțiuni detestabile – şi, hai să recunoaștem, sunt considerat un expert în domeniul ăsta – e doar plăcerea de-a o face. Câștigul material e şi el bun, dar diluează gustul răutății, aducându-l la nivelul pe care-l poate atinge oricine cu o tendinţă supradezvoltată spre avariție. Răul adevărat şi nefondat e la fel de rar ca bunătatea pură...” Acest maestru al “acțiunilor detestabile” îl răpește pe unchiul lui Thursday, septuagenarul Mycrosoft, inventatorul care, pe lângă multe altele, descoperă o modalitate de a pătrunde în lumea ficțională a cărţilor. Hades îi folosește invenția pentru a răpi personaje din cărți, cerând mai apoi o răscumpărare substanțială pentru ca lipsa acestora să nu influențeze firul narativ al romanelor din care sunt extrase.
Pe toată durata lecturii ai impresia că te afli într-un amestec foarte omogen de romane celebre cum ar fi Portocala mecanică a lui Anthony Burgess, 1984 al lui Orwell, proza lui Lewis Caroll, povestirile polițiste americane (așa-numitele hard-boiled detective fiction) specifice anilor 1920-1930 şi desene animate. Ca o mixtură de ingrediente aparent incompatibile dar care, puse laolaltă, se dovedesc a fi ceva aparte. Delicios!
PLUSURI
imaginația debordantă, umorul, stilul captivant
RECOMANDARI
iubitorilor de literatură
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu