„Am întâlnit-o pe Tamara de Lempicka doar pentru că aveam nevoie de o sută de franci. Asta s-a întâmplat acum șaisprezece ani. Tocmai aflasem că, dacă aș fi avut o rochie neagră cu guler alb, aș fi putut să preiau slujba de la magazinul universal a colegei mele de apartament. În 1927, puteai să faci rost de un pat sau de o bicicletă cu trei sute de franci; o sută era un preț convenabil pentru o rochie de-a gata, dar eu nu dispuneam de suma asta.”
Așa își începe autoarea dublă laureată a premiului oferit de American Library Association Stonewall Award for Fiction, Ellis Avery, cel de-al treilea roman al carierei sale. Te prinde ușor și rapid în cârligul poveștii de dragoste dintre excentrica pictoriță Tamara de Lempicka și muza ei voluptoasă, Rafaela Fano.
Viața tinerei venite pe un vapor din America, aflată în drum spre Italia strămoșilor săi pentru o nuntă aranjată, se schimbă complet atunci când își ia destinul în propriile mâini și decide să plece la Paris cu un necunoscut, făcând uz de nurii care o vor scoate de multe ori din încurcături.
Anii ’20 în capitala europeană vor veni acompaniați de tot soiul de tentații și excese, de petreceri la hoteluri luxoase, de cocaină, de aventuri amoroase care ar fi scârbit-o profund și ar fi scandalizat-o pe mama Rafaelei. Dar tânăra se avântă cu elan în iureșul experiențelor interzise peste Ocean, și își croiește o cale în ciuda piedicilor numeroase și a imboldului de a deveni o femeie întreținută, dar plictisită de moarte.
Nevoia e cea care o mână într-una din zile în Bois de Boulogne, în căutarea unei prietene care să îi împrumute cei o sută de franci, dar care i-o scoate în cale pe femeia din Bugattiul verde, cu cască de aviator, părul tuns scurt și buzele de un roșu aprins. Nu știu dacă un personaj fictiv sau persoană reală ar fi fost în stare să țină piept avansurilor sinuoase ale Tamarei de Lempicka, splendida pictoriță emblematică a curentului Art Deco, așa cum e descrisă în roman.
Ceea ce începe printr-o ședință de pozat, la care Rafaela cu greu se relaxează și se lasă în voia ochiului curios și critic al artistei, ajunge în scurt timp a se transforma într-o aventură năucitoare pentru zeița rubensiană, tânără și naivă care încă se încrede în puterea iubirii pasionale. Cea care avea să ilustreze cel mai faimos tabloul al contesei de Lempicka ajunge să fie captivă într-o lume pe care nu știe dacă să o admire sau să o respingă complet. Antiteza formată din cele două femei dă o tușă de culoare puternică și de neignorat romanului. Pe de o parte avem de-a face cu instictele carnale, cu o ființă primară care se lasă cu ușurință pradă simțurilor și sentimentelor pentru care ar fi în stare să își sacrifice propria viață, iar pe de altă parte avem de-a face cu femeia experimentată, luptătoarea, eterica, cea care ți se insinuează în viață cu aceeași repeziciune cu care va și ieși. A o iubi pe ea înseamnă în mod automat un joc la ruleta rusească, unde șansele nu sunt niciodată de partea ta.
Dar „Ultimul nud” este mai mult decât o poveste zbuciumată de iubire. Cu acordurile sale franțuzești, cu aerul progresist și prima mențiune a librăriei originale Shakespeare and Company, romanul ajunge să ilustreze în mod veridic primele schimbări importante aduse de noul secol și instalate cu drepturi depline după Marele Război. De la modă la cultură și apoi la rolul și identitatea ambiguă și schimbătoare a cuplului clasic, Ellis Avery ne poartă pe străzile negustorilor de țesături așa cum ne poartă și prin vestitul magazin Chanel sau prin vestibulul hotelului Ritz.
Atmosfera boemă infuzată cu mirosul țipător al trădării se ridică de dincolo de pagini și te învăluie ca cititor într-un cocon călduț din care crezi cu tărie că știi cum ai să ieși. Și tocmai aici e surpriza! Finalul nu este cel intuit sau așteptat. E prins cumva în negura timpului care nu știe să picteze cu aceeași claritate ca a Tamarei. Dar nu contează. Important e că la final de carte simți că ai trăit și ai fost acolo, că ai empatizat, iubit sau urât cu aceeași tărie cu care au făcut-o personajele romanului. E o lectură consistentă și densă în detalii, dar nu obositoare sau lentă. Avery își găsește cu pași siguri ritmul narațiunii care te învăluie asemeni furoului de mătase roz pal al pictoriței, dar care are grijă să te și zgârie la final și să te trezescă din reverie asemeni acului cu care stătea prinsă una dintre bretele.
Probabil că aș putea să mai continui în ritmul acesta încă vreo câteva sute de cuvinte dar nu cred că e cazul. Iar dacă ați ajuns până aici cu lectura și vreți o concluzie ceva mai clară vă las cu impresiile lui Jennifer Cody Epstein.
PLUSURI
Fermecătorul Paris cu toate capcanele dulci și iluziile destrămate. Personajele puternic conturate care par să trăiască și dincolo de pagină. Povestea de iubire și trădare care te bântuie și după ce ai terminat cartea.
RECOMANDARI
Celor cărora le place cocktailul oferit de istorie, cultură, artă și iubire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu