duminică, 3 iulie 2022

Guest Post: „U” de la Uliu, „d” de la durere

 

Titlu: U de la Uliu
Autor:
Rating:
Editura:
Anul aparitiei: 2021
Traducere:
Numar pagini: 336
ISBN: 9786064312372

Vânând zi de zi cu Mabel preluasem – bineînțeles că în imaginația mea, dar doar așa se putea întâmpla asta vreodată – perspectiva ei străină, modul ei inuman de înțelegere a lumii.” – bine ai venit în minunata lume a oamenilor fascinați de păsări!

De data asta, e o poveste despre șoimărit, nu despre birdwatching, care e o umbrelă mult, mult mai largă.

Povestea Helenei Macdonald, pe care hmm,  tocmai am citat-o fix la începutul textului, nu e deloc roz, dar minunată este. Minunată ca momentul în care ai ocazia să ții în mână o pasăre sălbatică, pe care mai devreme ai văzut-o zburând sus, pe cer, și să-ți vezi reflexia în ochii ei. Să înveți ce gândește, să simți, nu să intuiești, când e mulțumită, stresată, nerăbdătoare.

Ființele sălbatice sunt făurite de poveștile oamenilor”, scrie Helen, care urmează să transforme un uliu porumbar de crescătorie (specie sălbatică, dar născută în captivitate) într-un uliu ascultător, antrenat pentru vânătoare. Uliul ei o să fie special și o să-i demonteze o parte dintre preconcepțiile pe care le avea despre specia lui.

Am avut sentimente amestecate despre cartea asta, de la primele pagini. E o lectură lentă, densă și de multe ori apăsătoare. Helen, care e pasionată de șoimărit din copilărie, se hotărăște să antreneze pentru vânătoare un uliu porumbar la scurtă vreme după moartea tatălui ei. Perioada care urmează va fi pentru ea de două ori dificilă emoțional: o dată pentru că trebuie să învețe să trăiască fără să-l mai aibă în preajmă pe unul dintre părinții săi, apoi pentru că experiența creșterii și antrenării unui uliu porumbar o aruncă într-o lume plină de frici și îndoieli.

Dincolo de reticența inițială - sunt genul de birdwatcher care crede că nici nu animal sălbatic n-ar trebui ținut captiv, iar păsările n-ar trebui dresate pentru vânătoare - în momentul în care paginile necitite s-au împuținat, mi-am dat seama că „U de la Uliu” o să fie o carte de care o să-mi fie dor.

Progresiv, în timp ce citeam, am simțit-o pe Helen cum se comprimă, se strânge încet, ca pielea unei stafide, în jurul propriei dureri. Alături de ea, în încăpere, este și uliul – Mabel, o femelă juvenilă - raportat la vârsta oamenilor, juvenil ar însemna adolescentă, deci în perioada dificilă de formare a personalității. Peste amândouă, din când în când, par să se adune pereții încăperii întunecoase pe care o împart. Primele ieșiri în „lumea oamenilor” le năucesc. Cele ce urmează, pe câmpuri deschise, unde Mabel exersează vânătoarea de iepuri și fazani, ar putea fi o gură de aer proaspăt, dar sunt mai degrabă momente pline de tensiune și anxietate. Helen se teme că o va pierde pe Mabel, în momentul în care o va elibera.

Alături de cele două, mai e un personaj, scriitorul britanic T. H. White, autor al unei celebre serii de cărți despre Regele Arthur, dar și al unui volum mai puțin apreciat, despre șoimărit. Fantoma lui White și cea a uliului său, Gos (de la Goshawk, cuvântul englezesc pentru uliu porumbar), dublează siluetele lui Helen și Mabel. Din fericire, nu le vor fi umbre fidele, pentru că Helen va reuși să nu repete greșelile făcute de White în creșterea uliului său.

Episodic, în jurul ei apar și alte personaje: prieteni și membri ai familiei, împreună cu care reușește să parcurgă cu bine trecerea de la „o lume deja dispărută”, cea în care tatăl ei încă trăia, și cea actuală, în care trebuie să se obișnuiască să trăiască fără el și să își asume responsabilitatea creșterii unei păsări sălbatice.

Este „U de la Uliu” o carte despre cum te ajută un hobby să treci peste moartea cuiva drag? Nici vorbă, iar asta afli chiar de la autoare. Dar e o carte care îți arată milimetric forme pe care le pot lua durerea și procesul de creștere, înțelegerea morții, înțelepciunea și pacea pe care le aduce decantarea amintirilor. Iar uneori ai nevoie să citești ce a scris altcineva despre asta, așa cum Helen citea cum a ratat White creșterea uliului său, Gos.

 

Text scris de Livia Gyongyosi

Categorie: | Autor: | Editura:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu