Selecţia de titluri de la Zilele Filmului German 2017, organizate de Goethe-Institut,
se remarcă prin diversitate. De la filmele cu iz istoric până la cele
care se apropie de zona experimentalului, filme pentru adolescenţi,
comedii sau drame, până la documentar şi cineconcertul pe filmele lui
Ernst Lubitsch (Die Puppe şi Die Austernprinzessin) şi muzica Simona Strungaru Symphonics.
Primul film din programul 2017 este In Zeiten des abnehmenden Lichts, care surprinde un final de toamnă, prin 1989, în munţii Urali, în timpul când se dezgroapă cartofii, când utopiile se sting, când ritmurile se încetinesc înainte de un alt final, cel al Republicii Democrate Germane.
În cea de-a doua zi de festival facem încă un pas înapoi în timp, "ne întoarcem în anii '60-'70 şi privim un documentar compus din materiale de arhivă despre o încercare de revoluţionare a cinemaului german propusă de Grupul de la München. Filmul ca pasiune, ca experiment, ca oglindă a lucrurilor care ne plac, simplu, lejer - Zeigen was man liebt. Urmează unul dintre cele mai recente exemple de astfel de cinema practicat încă, cu acelaşi şocant non-conformism ca şi acum jumătate de secol, de cowboy-ul, rocker-ul, neo-anarhistul, hipster-ul, improvizatorul Klaus Lemke: Unterwäschelügen" explică Ozana Oancea - selecţionerul celei de-a 12-a ediţii a Zilelor Filmului German.
Inspiraţi de noul val de filme franţuzeşti şi de inovaţiile cinematografice ale Hollywood-ului din anii '70, câţiva regizori germani s-au adunat sub numele de Grupul de la München care avea ca scop revoluţionarea filmului german printr-un exces de creativitate dus până la capăt cu pasiune şi, de cele mai multe ori, inventivitatea la care te obligă un buget mic.
Klaus Lemke este singurul regizor din grup care încă mai face filme, exact în spiritul declarat, care acum ar fi un soi de coolness, dar unul asumat, conţinut. Lemke produce în regim independent uneori şi câte două filme pe an. Unterwäschelügen este despre acest coolness pe care regizorul îl dezvoltă, fără scenariu fix, cu un şarm neruşinat, alături de actorii lui neprofesionişti, pe care îi racolează de pe stradă.
Filmele care urmează au fost grupate de către Ozana, două câte două, în jurul câte unei teme: Artist-Căutare (Selbstkritik eines bürgerlichen Hundes şi Casting), Ţăran-Azi (Die letzte Sau şi Die Einsiedler), Bărbat-Femeie (Der traumhafte Weg şi Gleissendes Glück), Călătorii-Lumi (Als Paul über das Meer kam şi Der geilste Tag), Adolescenţă-Descoperire (Die Mitte der Welt şi Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel).
Duminică suntem introduşi în lumea din spatele aparatelor de filmat, în culisele platourilor de filmare, în fazele incipiente de lucru ale actorilor şi regizorului, în momentele de maximă expunere - castingul, sau cele extrem de intime, de lucru la rol, când personajul prinde contur uneori împotriva crezurilor personale ale actorului.
"Actori care joacă actori: audiţiile pentru un rol, un şir de actriţe mature încercând să smulgă regizoarei o partitură generoasă, o şansă de (re)afirmare. O colecţie de scene improvizate, adevărate provocări nu doar emoţionale, ci şi intelectuale, surse de amuzament pentru toţi cei implicaţi, dar şi pentru spectatorii cărora li se oferă şansa acestei priviri în procesul de coagulare al unui proiect cinematografic, prezentat cu maximă, mişcătoare autenticitate în Casting." (Ozana Oancea)
Ambele filme ale zilei de luni spun poveşti despre ţăranul contemporan. Prezentat în premieră la festivalul de film de la Veneţia, Die Einsiedler, filmul de debut al lui Ronny Trocker e încărcat de lirism, de tristeţe şi este extrem de impresionant vizual. O mică fermă, pe munte, izolată în aerul rece, va dispărea odată cu moartea bătrânilor proprietari. Singurul urmaş al familiei îşi croieşte drumul spre o viaţă mai bună tăind blocuri de piatră la cariera din vale, scormonind cu utilaje puternice şi golind de miez chiar muntele natal.
În Die letzte Sau totul se năruie pentru fermierul Huber care, fără vreo alternativă posibilă, se aliază cu alţi refuzaţi ai societăţii de consum, şi porneşte o tragi-comică, uneori muzicală, cruciadă împotriva nedreptăţilor lumii industrializate.
Inefabilul, ineditul, inexplicabilul posibilelor întâmplări dintre un bărbat şi o femeie, chinuitoarea dialectică între nevoia de a crea legături şi forţele invizibile care se opun împlinirii ei sunt temele serii de marţi, 7 noiembrie 2017, la #ZFG12.
Senzualitatea capătă valenţe diferite în viziunea celor doi cineaşti:
Regizoarea Angela Schanelec citează, în interviurile ei, o frază din Claude Lévi-Strauss "(...) omul este o fiinţă vie şi deci, înainte de a fi o fiinţă gânditoare este o fiinţă suferindă" şi spune că, atunci când lucrurile sunt cu adevărat frumoase, ele capătă brusc o lumină. Der traumhafte Weg este un film scăldat în cea mai pură lumină.
Sven Taddicken descrie în tonuri mai închise, mai grele, mai nocturne lumile interioare ale personajelor lui, pe care, însă, în mod inteligent şi rezervat, refuză să le judece. Şi în Gleissendes Glück, ambivalenţa şi ambiguitatea se construiesc pe jocul impecabil al actorilor, un dublu recital Martina Gedeck şi Ulrich Tukur.
Legătura dintre filmele zilei de miercuri este oarecum geografică şi funcţionează cu dublu sens. În documentarul Als Paul über das Meer kam, Paul, străbate pe jos, cu barca, apoi cu trenul, maşina, autobuzul şi bicicleta drumul din satul său din Camerun spre Germania, spre un nou început, încercând să-şi construiască o viaţă demnă, însoţit, observat şi uneori sprijinit de Jakob, realizatorul filmului, care nu îşi impune să rămână doar în spatele camerei; în timp ce în comedia Der geilste Tag ce se clasează pe locul doi în topul încasărilor din Germania în 2016, Andi şi Benno fug din Germania în Kenya în căutarea unei dezlănţuiri finale, înaintea morţilor lor iminente. Pentru ei, călătoria în Africa, cu avionul, apoi cu un motorhome, înseamnă peisaje superbe, adrenalină, regăsirea (sau măcar limpezirea) unei foste iubiri şi, cel puţin pentru unul dintre ei, salvarea.
Pe lângă selecţia anunţată mai sus, în weekendul de festival (4-5 noiembrie 2017), prima proiecţie a zilei este dedicată adolescenţilor în cadrul programului ZFG YOUNG: Die Mitte der Welt şi Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel, un exerciţiu alert (şi cu morală!) de tranziţie din viaţa virtuală în cea reală.
Zilele Filmului German se vor desfăşura la Cinemateca Eforie din Bucureşti între 3 şi 9 noiembrie 2017, fiind organizate de Goethe-Institut. Biletele sunt disponibile la casele de bilete de la Eforie şi Union. Mai multe detalii găsiţi pe: facebook.com/Zilele-Filmului-German
Primul film din programul 2017 este In Zeiten des abnehmenden Lichts, care surprinde un final de toamnă, prin 1989, în munţii Urali, în timpul când se dezgroapă cartofii, când utopiile se sting, când ritmurile se încetinesc înainte de un alt final, cel al Republicii Democrate Germane.
În cea de-a doua zi de festival facem încă un pas înapoi în timp, "ne întoarcem în anii '60-'70 şi privim un documentar compus din materiale de arhivă despre o încercare de revoluţionare a cinemaului german propusă de Grupul de la München. Filmul ca pasiune, ca experiment, ca oglindă a lucrurilor care ne plac, simplu, lejer - Zeigen was man liebt. Urmează unul dintre cele mai recente exemple de astfel de cinema practicat încă, cu acelaşi şocant non-conformism ca şi acum jumătate de secol, de cowboy-ul, rocker-ul, neo-anarhistul, hipster-ul, improvizatorul Klaus Lemke: Unterwäschelügen" explică Ozana Oancea - selecţionerul celei de-a 12-a ediţii a Zilelor Filmului German.
Inspiraţi de noul val de filme franţuzeşti şi de inovaţiile cinematografice ale Hollywood-ului din anii '70, câţiva regizori germani s-au adunat sub numele de Grupul de la München care avea ca scop revoluţionarea filmului german printr-un exces de creativitate dus până la capăt cu pasiune şi, de cele mai multe ori, inventivitatea la care te obligă un buget mic.
Klaus Lemke este singurul regizor din grup care încă mai face filme, exact în spiritul declarat, care acum ar fi un soi de coolness, dar unul asumat, conţinut. Lemke produce în regim independent uneori şi câte două filme pe an. Unterwäschelügen este despre acest coolness pe care regizorul îl dezvoltă, fără scenariu fix, cu un şarm neruşinat, alături de actorii lui neprofesionişti, pe care îi racolează de pe stradă.
Filmele care urmează au fost grupate de către Ozana, două câte două, în jurul câte unei teme: Artist-Căutare (Selbstkritik eines bürgerlichen Hundes şi Casting), Ţăran-Azi (Die letzte Sau şi Die Einsiedler), Bărbat-Femeie (Der traumhafte Weg şi Gleissendes Glück), Călătorii-Lumi (Als Paul über das Meer kam şi Der geilste Tag), Adolescenţă-Descoperire (Die Mitte der Welt şi Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel).
Duminică suntem introduşi în lumea din spatele aparatelor de filmat, în culisele platourilor de filmare, în fazele incipiente de lucru ale actorilor şi regizorului, în momentele de maximă expunere - castingul, sau cele extrem de intime, de lucru la rol, când personajul prinde contur uneori împotriva crezurilor personale ale actorului.
"Actori care joacă actori: audiţiile pentru un rol, un şir de actriţe mature încercând să smulgă regizoarei o partitură generoasă, o şansă de (re)afirmare. O colecţie de scene improvizate, adevărate provocări nu doar emoţionale, ci şi intelectuale, surse de amuzament pentru toţi cei implicaţi, dar şi pentru spectatorii cărora li se oferă şansa acestei priviri în procesul de coagulare al unui proiect cinematografic, prezentat cu maximă, mişcătoare autenticitate în Casting." (Ozana Oancea)
Ambele filme ale zilei de luni spun poveşti despre ţăranul contemporan. Prezentat în premieră la festivalul de film de la Veneţia, Die Einsiedler, filmul de debut al lui Ronny Trocker e încărcat de lirism, de tristeţe şi este extrem de impresionant vizual. O mică fermă, pe munte, izolată în aerul rece, va dispărea odată cu moartea bătrânilor proprietari. Singurul urmaş al familiei îşi croieşte drumul spre o viaţă mai bună tăind blocuri de piatră la cariera din vale, scormonind cu utilaje puternice şi golind de miez chiar muntele natal.
În Die letzte Sau totul se năruie pentru fermierul Huber care, fără vreo alternativă posibilă, se aliază cu alţi refuzaţi ai societăţii de consum, şi porneşte o tragi-comică, uneori muzicală, cruciadă împotriva nedreptăţilor lumii industrializate.
Inefabilul, ineditul, inexplicabilul posibilelor întâmplări dintre un bărbat şi o femeie, chinuitoarea dialectică între nevoia de a crea legături şi forţele invizibile care se opun împlinirii ei sunt temele serii de marţi, 7 noiembrie 2017, la #ZFG12.
Senzualitatea capătă valenţe diferite în viziunea celor doi cineaşti:
Regizoarea Angela Schanelec citează, în interviurile ei, o frază din Claude Lévi-Strauss "(...) omul este o fiinţă vie şi deci, înainte de a fi o fiinţă gânditoare este o fiinţă suferindă" şi spune că, atunci când lucrurile sunt cu adevărat frumoase, ele capătă brusc o lumină. Der traumhafte Weg este un film scăldat în cea mai pură lumină.
Sven Taddicken descrie în tonuri mai închise, mai grele, mai nocturne lumile interioare ale personajelor lui, pe care, însă, în mod inteligent şi rezervat, refuză să le judece. Şi în Gleissendes Glück, ambivalenţa şi ambiguitatea se construiesc pe jocul impecabil al actorilor, un dublu recital Martina Gedeck şi Ulrich Tukur.
Legătura dintre filmele zilei de miercuri este oarecum geografică şi funcţionează cu dublu sens. În documentarul Als Paul über das Meer kam, Paul, străbate pe jos, cu barca, apoi cu trenul, maşina, autobuzul şi bicicleta drumul din satul său din Camerun spre Germania, spre un nou început, încercând să-şi construiască o viaţă demnă, însoţit, observat şi uneori sprijinit de Jakob, realizatorul filmului, care nu îşi impune să rămână doar în spatele camerei; în timp ce în comedia Der geilste Tag ce se clasează pe locul doi în topul încasărilor din Germania în 2016, Andi şi Benno fug din Germania în Kenya în căutarea unei dezlănţuiri finale, înaintea morţilor lor iminente. Pentru ei, călătoria în Africa, cu avionul, apoi cu un motorhome, înseamnă peisaje superbe, adrenalină, regăsirea (sau măcar limpezirea) unei foste iubiri şi, cel puţin pentru unul dintre ei, salvarea.
Pe lângă selecţia anunţată mai sus, în weekendul de festival (4-5 noiembrie 2017), prima proiecţie a zilei este dedicată adolescenţilor în cadrul programului ZFG YOUNG: Die Mitte der Welt şi Offline - Das Leben ist kein Bonuslevel, un exerciţiu alert (şi cu morală!) de tranziţie din viaţa virtuală în cea reală.
Zilele Filmului German se vor desfăşura la Cinemateca Eforie din Bucureşti între 3 şi 9 noiembrie 2017, fiind organizate de Goethe-Institut. Biletele sunt disponibile la casele de bilete de la Eforie şi Union. Mai multe detalii găsiţi pe: facebook.com/Zilele-Filmului-German
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu