Stela Popescu: „Am avut şansa să fac o meserie care îmi place şi avea dreptate mama «dar şi ţi-o ieşît!»
Karina Knapek/Jurnalul
Mi-a răspuns că vine în emisiune fără fasoane, chiar atunci când invitaţia a fost făcută cum se zice azi pe azi. Şi marea stea a scenei şi ecranului, Stela Popescu, s-a prezentat conştiincioasă şi strălucitoare la primele ore ale dimineţii. O îmbrăţişez şi o pup pe obraz pe Stela trăind bucuria de a vedea că arată superb chiar la vârsta ei, că are un obraz proaspăt şi luminos de doamnă în jur de 40 de ani. „Şi n-a lucrat cuţitul pe faţa mea deloc şi nici nu mă cremuiesc. Mă întreb care este secretul menţinerii mele în formă şi îţi răspund: am avut marea şansă de a face o profesie care îmi place şi trăiesc zilnic bucuria de a fi recunoscută pe stradă de oameni. Mama mea spunea cu graiul ei moldovinesc: «Ai avut noroc că ţi-o şi ieşît». Mama avea înţelepciunea şi vorba femeii obişnuite, avea cumsecădenia de copil de ţăran, chit că mama era modernă şi cu idei tinereşti. E important să ai mereu treabă. Eu de dimi-neaţă până în miezul nopţii fac ceva. Spectacole, turnee prin ţară şi iată recent am fost în turneu în America dar şi în Dubai.”
M-a fascinat bucuria citită în ochii Stelei atunci când povestea: „Mă întâlnesc dimineaţa când mă duc la piaţă cu oameni necunoscuţi care tresar văzându-mă cu plasele în mână şi rostesc: «Ce noroc că v-am întâlnit, doamna Stela, o să-mi meargă bine toată ziua!»„. Radiază Stela Popescu energii pozitive, poftă de viaţă, plăcerea de a face permanent un lucru folositor. Ropote de aplauze au însoţit-o pe Stela, dar şi pe Arşinel la recentul spectacol denumit sugestiv chiar „Aplauze, Aplauze!”. Cu această premieră s-a făcut şi inaugurarea sălii renovate şi modernizate a Teatrului „Tănase” de pe Calea Victoriei. Acest recital sclipitor a marcat şi 30 de ani de cuplet Stela şi Arşinel şi 50 de ani pe scenă pentru Stela Popescu. A apărut strălucitoare, cu rochii splendide, cu sclipiciuri şi pene pe scena revistei, dar a jucat şi roluri de compoziţie în teatru. Teribil a fost succesul Stelei în piesa „Preşul” de Ion Băieşu, acolo unde interpreta magistral rolul femeii de serviciu dintr-un bloc. Spectatorii au rămas cu gura căscată s-o vadă pe strălucitoarea Stela îmbrăcată în piesă cu un halat plin de pete de unsoare împrumutat de la un veritabil mecanic de bloc. „Nu m-am dat înapoi, ba chiar am fost fericită când am jucat într-un serial de televiziune o bătrână mamă a unui arivist, cum să refuzi un asemenea rol complex.
Filmam cu o bucurie teribilă partitura bătrânii şi stăteam pe platouri de dimineaţă până la miezul nopţii.” Îmi vine în minte o idee interesantă. Ţinta unei femei e să-şi păstreze iubirea bărbatului de alături. De zeci de ani Stela Popescu şi-a păstrat iubirea unui popor întreg fiind mai în fiecare an declarată alături de Piersic drept cea mai iubită actriţă. Secretul ei este secretul dăruirii în orice face. Secretul este permanentul clocot al Stelei, secretul este menţinerea mereu la punctul de fierbere. O întreb ce se întâmplă cu un actor când vede într-un spectacol în primul rând figuri posace, unii oameni sunt încuiaţi, cu feţe blazate şi întunecate.
„În primul rând, te stimulează să îi atragi şi pe ei în povestea de pe scenă să-i smulgi din blazare şi să îţi treci la capitolul victorii că le-ai schimbat dispoziţia cenuşie. Îmi amintesc istorisirea superbă a marelui actor Birlic. Era savuros şi în afara scenei. În turnee mâncam la masă aşezată alături. Când îi aducea chelnerul o friptură prea mare o refuza şi mi-o trecea mie în farfurie. Apoi maestrul o mânca pe toată ciugulind friptura din farfuria mea. Mi-a povestit că într-o seară la teatru i-a atras atenţia figura posacă a unui bărbat din primul rând. O mutră împietrită, fără nici un zâmbet. Maestrul Birlic s-a ambiţionat şi a început să-i facă tot felul de fiţe, să-i trimită ocheade hazlii, să aibă gesturi de mare comedian către spectatorul posac. Nici un muşchi al feţei nu i se mişca.
După căderea cortinei, maestrul Birlic a avut surpriza să-i bată la uşa cabinei tocmai spectatorul încruntat, care i-a spus: «Bine că s-a terminat spectacolul, că muream de râs. Sunteţi extraordinar». Vă daţi seama, spectatorul ăsta râdea pe dinăuntru, era în plin extaz în faţa recitalului maestrului Birlic, deşi figura lui ră-măsese înţepenită. Se distra în interiorul inimii.”
