A plecat la Ceruri o martită a temnitelor

• s-a stins din viată, la 94 de ani, scriitoarea Aspazia Otel Petrescu • aceasta a avut o viată ca o poveste, presărată cu momente crunte • printre tortionarii săi s-a numărat si Alexandru Visinescu •

Aspazia Otel Petrescu, fost detinut politic, una dintre cele mai cunoscute apărătoare ale martirilor si mucenicilor din temnitele comuniste si apreciată scriitoare, a trecut în nefiintă în cursul zilei de 22 ianuarie, la vîrsta de 94 de ani. Nu a fost depusă la capelă, în conditiile în care domicilia la una dintre vilele de pe strada CA Rosetti, înhumarea fiind programată în cursul zilei de joi, 25 ianuarie, de la ora 11.30. De cele pămîntesti s-au ocupat copiii vitregi ai Aspaziei Otel Petrescu, alături de un preot din Roman, de la Parohia Sfintii Voievozi. S-a născut pe 9 decembrie 1923, în comuna Cotul Ostritei, în casa bunicilor materni; primul copil din cei doi (fratele - Anatolie) al învătătorilor Ioan si Maria Otel. A urmat cursurile primare la scoala din comuna Ghizdita, fiind înscrisă la Liceul din Bălti, de unde a fost retrasă după un trimestru, pe caz de boală. Între 1936-1940 a urmat Liceul ortodox de fete Elena Doamna din Cernăuti, iar în 1941 a reluat cursurile, recuperînd anul pierdut si urmînd regulat clasa a V-a si, în particular, concomitent, clasa a VI-a. La 18 martie 1944 a întrerupt scoala, luînd calea refugiului, luîndu-si bacalaureatul la Orăstie, în 1944, sub bombardamente. Între 1944-1948 a urmar Facultatea de Litere si Filosofie de la Universitatea Babes Bolyai din Cluj; primul an la Sibiu, unde Universitatea era refugiată, si apoi la Cluj. În timpul facultătii a conferentiat în cadrul Frătiei Ortodoxe Române Studentesti, cu lucrarea Iisus în poezia română. A fost una dintre elevele preferate ale lui Lucian Blaga, care a încurajat-o să-si cultive ta­len­tul literar. Între 1946-1948 a functionat ca dactilografă la prestigiosul Centru de Studii Transilvane, condus de Silviu Dragomir. A fost arestată de bolsevici pe 9 iulie 1948, în plină sesiune de examene, fiind condamnată la 10 ani de temnită grea, pe care i-a executat în diferite închisori: Mislea, Dumbrăveni, Miercurea Ciuc. Motivul arestării a fost unul clasic pentru ideologia comunistă, atee: aderenta la Cetătuia - organizatia de tineret a femeilor din Miscarea Legionară, similară Frătiilor de Cruce - organizatia de tineret a bărbatilor din Cernăuti. În 1958, în loc de eliberare i-au mai fost dati încă patru ani, pe care i-a executat pe muche, trecînd prin închisorile Mislea, Jilava, Botosani si Arad. Apoi s-a stabilit la Roman unde, cu foarte multă dificultate a reusit să prindă un post de contabil la o cooperativă. S-a măritat în 1964 cu Ilie Alexandru Petrescu, văduv, împreună cu acesta crescîndu-i pe cei doi copii orfani, care ajung inginer, respectiv medic. În 1977 i-a murit mama, în 1987 sotul, iar în 1998, fratele. După decembrie 1989 a participat la toate comemorările martirilor si mucenicilor din temnitele comuniste, fiind co­organizatoarea Sfîntului Paraclis de la Mislea, locul de pomenire a tuturor tinerelor legionare, a martirelor si sfintelor din temnitele comuniste. În acest sens, în 2007, Aspazia Otel Petrescu a publicat si un volum, intitulat „Adusu-mi-am aminte“. În acelasi an a primit Premiul Fundatiei Culturale Lucian Blaga pentru creatie literară - proză scurtă, în cadrul Festivalului international Lucian Blaga, Lancrăm - Sebes - Deva. În decursul ultimilor 10 ani, a acordat mai multe interviuri cotidianului Monitorul, povestindu-si viata si dramele cu seninătate. Amintea cum operele lui Mihai Eminescu i-au alinat clipele grele din temnită, cum si-a iertat tortionarii, printre care si celebrul Alexandru Visinescu si cum s-a atasat de meleagurile romascane, pe care nu le-a mai părăsit pînă la finalul vietii.

Articol afisat de 125 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului

(T. CIOBOTARU, C. CALIMAC)