Cînd incult(ura) presedintelui ucide rînduiala strămosească
- Cine ti-a scos ochii, române de Basarabia?
- Păi, fratele Dodon...
- De aia a scobit asa de adânc!?
Nu e nevoie de prea multe argumente pentru a demonstra că Basarabia a devenit o ruină în care s-a depăsit tot ce tine de dreptate si de firesc, adică de rânduială. Însăsi notiunea de rânduială, una fundamentală pentru dăinuirea unui popor, a devenit desuetă, fiind înlocuită la noi cu o rânduire, străină si urâtă, impusă, mai mult fortat, de către Moscova. Este inutil să le explici nostalgicilor, că actualul regim de la Chisinău simbolizează acelasi imperiu al răului si al dezordinei. Realitatea crudă ne arată că „ordinea“ socialistă, ca si cea globalistă, sunt rânduiri menite să distrugă rânduiala noastră strămosească. Pentru a demonstra că rânduirea prostilor la cârma Basarabiei a pustiit sufletele băstinatilor, am folosit mai sus expresia „a scoate ochii“ cu sensul de a însela asteptările. Mai toti sefii nostri de stat (nu mai dau nume) s-au dovedit a fi sterti, inculti si aroganti. Nu face exceptie nici actualul. Dodon a înselat asteptările nu doar ale celor de-o semintie, ci si ale propriei mame, profesoară de română la Sadova. Ca slugă a poporului care l-a ales, în loc să-si îndeplinească ceea ce-i revine, el face ceea ce-i convine. Or, doamna profesoară Dodon întelege perfect care-i diferenta de sens între aceste două verbe: revine-convine. Dacă da, colega, sugerează-i băiatului că prin fiecare gest necugetat (mereu face spume la gură si crize de nervi), el amplifică nervozitatea socială. Nu-l mai înteleg nici derutatii de dreapta care i-au dat votul. Asteptau, ca prostii, să curgă lapte si miere, când colo - numai fiere pe gura lui, numai ură împotriva băstinatilor. Judecătile lui defavorabile sunt lipsite de cea mai elementară întelepciune. În acest context, vin cu un exemplu inedit de constiintă si de simtire maternă. Nu voi uita niciodată ultimul dialog cu mama mea, ucraineancă simplă dintr-un cătun de sub Kiev: „Totusi ce esti, fiule, ucrainean ca si mine, moldovean ca taică-tu sau român?. Român, i-am răspuns. „Atunci si eu mor româncă!“. Pe bună dreptate, poti cunoaste mai multe limbi, dar cea în care gândeste fiul scolit, te reprezintă si pe tine, ca mamă. Si viceversa.
Politicienii...
Oricum, la acest capitol, Dodon este irecognoscibil si fals ca si statul pe care-l conduce. Si aburcarea lui la tron este falsă, căci e plăsmuită de către Moscova. Este o împrejurare cât se poate de nefericită pentru neamul românesc. Dar nu e o dramă. O vorbă înteleaptă spune că mai intră, din întâmplare, si un câine în Biserică. Dar, nici câinele nu se împărtăseste, nici Biserica nu se spurcă. Logic ar fi să vorbim mai putin despre fenomenul Dodon. Tăcerea ar fi cea mai perfectă formă a dispretului. Dar cum să evite un condeier ca mine un astfel de speciment pitoresc, care aminteste de geniala operă a lui Bulgacov „Inimă de câine“. Cât de actual e personajul Sharikov, reincarnat si interpretat pe scena de pe Bâc de tar-iok-ul Igor. Asemenea lui Sharikov, el nu are nevoie de nobilul efort care se cheamă cultură. L- ar împiedica să pună la cale distrugerile din interior ale românismului, cu adieri barbare din exterior, dinspre Kremlin. Da, încurcate sunt cărările democratiei si ale patriotismului basarabean. Nu stiu dacă mai avem potential, dar se resimte tot mai grav handicapul care nu ne-a ocolit - politicienii. Ei au devenit inamicul nr.1 al desteptării noastre. Nici nu ne dăm seama până la capăt ce catastrofă reprezintă un politician prost. Iar la noi, la români, e plin podul cu de-ăstea. Păcat, că nici M. Ghimpu n-a avut inteligenta nativă de a întelege că aristocratia, cu sens de valoare, de ECHILIBRU, este net superioară atât falsei democratii cât si nationalismului de paradă sau sovinismului dodonist. Dacă seniorul Gheorghe Ghimpu a făcut destule isprăvi pe frontul renasterii nationale, juniorul a contribuit, indirect, la democratizarea ticălosiilor, întreprinse, pe sest, de mogulul Plahatniuk. Se pare că l-a terminat ca politician si ca sperantă a liberalilor si pe finul său, Chirtoacă. Într-un cuvânt, dacă provincia duduie de conflicte intestinale, de unde să apară în jiltul prezidential un politician de calitate? Ideile de unitate, libertate, normalitate au găsit nepregătiti nu doar pe fostiii, ci, mai ales, pe bolsevicul Dodon. Nu întâmplător am evidentiat cuvântul echilibru cu majuscule. Este unul din caracteristicele rânduielii, de care tovarăsul nici nu vrea să audă. Or, dacă Mihai s-a dovedit semidoct în materie de diplomatie, Dodon e un semisfertodoct, dar mult mai grosolan, mai perfid si mai smecher. E prost de smecher, când dă cu stângu-n dreptul. Mai ales cu găselnita cea mai progresistă a secolului: Moldova Mare (sic!) Cu acest surogat sau atac la rânduielile strămosilor stefanieni, el încearcă să preschimbe o idee de rahat în marmeladă.
Dodon trebuie tratat ca un accident al istoriei
Dar, să nu dramatizăm situatia sau, Doamne fereste, să capitulăm. Se clădeste o nouă generatie de pasoptisti, tovarăse Dodon, precum studentul basarabean de la Moscova, Dorian Frăsineanu, care, spre deosebire de cei rămasi în întunericul de la satele noastre, a dejucat planul tău scandalos de distrugere a tot ce-i românesc. Ei, noii pasoptisti, nu falsii socialisti, vor aminti nepotilor tăi cum ai ars siguranta pentru a face beznă totală si haos în Basarabia, facilitând intrarea neobservată a banditilor în cetate. Bine, parcă aud întrebarea unui sceptic: dar care-i modelul tău de presedinte si cum să ne debarasăm de actualul? Cu răbdare, tratându-l ca pe un accident al istoriei noastre în devenire. Nu-i exclus ca răbdarea să ne lumineze bezna si, în ceasul al 12-lea, să ne trezească demnitatea, să ne stimuleze anticorpii, meniti să combată toxinele dodoniene. Idealul meu de presedinte este un domnitor ca Stefan sau un rege luminat, precum a fost Carol I. Desi neamt, el a împărtit povara si dezamăgirile tânărului Regat românesc, care a înglobat si Basarabia. Alde Dodon, dacă ar fi fost în postura celuilat monarh, Ferdinand, unificatorul, sunt sigur că n-ar fi anuntat război germanilor, ci i-ar fi lingusit cu fătărnicie. Asa procedează plutocratii inculti si duplicitari de pe văile noastre: pe fată, dusmani ai europenizării si unificării, pe verso - amici ai rusilor si al ilegalitătilor monstruoase. Dodon a împrumutat lipsa de decentă si transparentă si de la Trump si de la Putin, în egală măsură. Cât machevialism în „maxima“ ultimului: „Stalinismul este legat de cultul personalitătii si enorme încălcări ale legii, cu represiuni si lagăre de concentrare. Nu există nimic de genul ăsta în Rusia si, sper, nu va exista niciodată“. Nu m-ar mira dacă Putin ar nega astăzi ceea ce-a spus ieri cu limba Diavolului. Dar nu despre draci e vorba, ci despre cei care i-au avantajat în scrutinul electoral. Si americanii s-au dovedit a fi tari cu mintea de pe urmă. Acum regretă că nu le-a căzut fisa să-l oblige pe candidatul Trump să dea un jurământ de onestitate, înainte de a intra în cursă. În completare la cele spuse, după umila mea părere, în arealul nostru ar fi oportun ca orice demnitar, începând ce presedintele tării si terminând cu primarii, să dea un examen de cultură. Pe lângă declaratia de avere, să dea si o declaratie de cărturărie, de cunoastere a limbii, a istoriei si a rânduielilor neamului.
„Nu te plânge că te-au strivit, dacă te-ai făcut vierme“
Este o blasfemie să ajungă o colectivitate pe mâna unui prost, care se dă erudit doar în politică chioară. Este sănătos un popor când are un conducător sănătos, care respectă R+NDUIALA, adică modul aparte de aranjare a vietii într-o anumită ordine firească. Tot ce este împotriva rânduielii firesti nu rezistă si n-are sanse de progres. Este un adevăr conform cu realitatea, de care fac abstractie doar partizanii lui Dodon si, cu părere de rău, încă multi nostalgici din tabăra autohtonilor. Păcat că nu-ti pleacă urechea si cugetul la învătământul marelui filozof german Kant: „Nu te plânge că te-au strivit, dacă te-ai făcut vierme“. Nu poate fi subjugat decât dobitocul care acceptă jugul. Am cunoscut însă, la viata mea, un dobitoc mai ambitios si mai demn ca unele fiinte omenesti. În perioada postbelică avea colhozul un armăsar de prăsilă, pe numele Suru, urias cât un munte. Asa ni se părea nouă, copiilor, care asistam, ca la Korridas, la zădarnicile încercări de a-l îmblânzi si încăleca pe Suru. Nici cu zăhărelul, nici cu zburlita nu i s-a urcat nimeni în spate. Era întruchiparea calului fantastic. A murit de bătrânete, ca o mostră de vrednicie si mândrie, demonstrând că demnitatea nu se negociază. Concluzia e una: nimeni nu te poate încăleca fără consimtământul tău. La fel e si cu democratia originală de la noi. Fără demnitatea si valoarea individului de la cârma tării, biata democratie se transformă în dispret, în bătaie de joc. Mai ales atunci când caracterul „conducătorului iubit“ este certat cu demnitatea. În loc de încheiere, vin cu o povată a istoricului Nicolae Iorga, care-l vizează direct pe seful celui de-al doilea stat românesc, zis si România Mică, adică Basarabia: „Fereste-te de acel dusman care vrea să te câstige si pe tine împotriva ta“. M-as bucura nespus de sincer si mi-as retrage toate criticile la adresa lui Igor Dodon dacă m-ar convinge că tine cont si de alt sfat întelept: „În nenorocire, de la unul să nu ceri ajutor: de la cel ce te-a nenorocit“. Cât despre incult(ură) - doi termeni care se complinesc în titlu - nu-i decât o trimitere nevinovată la adresa celor care au alergie la întelepciunea si rânduiala noastră de veacuri. Acestora li se mai spune si barbari. Sorry!
- Păi, fratele Dodon...
- De aia a scobit asa de adânc!?
Nu e nevoie de prea multe argumente pentru a demonstra că Basarabia a devenit o ruină în care s-a depăsit tot ce tine de dreptate si de firesc, adică de rânduială. Însăsi notiunea de rânduială, una fundamentală pentru dăinuirea unui popor, a devenit desuetă, fiind înlocuită la noi cu o rânduire, străină si urâtă, impusă, mai mult fortat, de către Moscova. Este inutil să le explici nostalgicilor, că actualul regim de la Chisinău simbolizează acelasi imperiu al răului si al dezordinei. Realitatea crudă ne arată că „ordinea“ socialistă, ca si cea globalistă, sunt rânduiri menite să distrugă rânduiala noastră strămosească. Pentru a demonstra că rânduirea prostilor la cârma Basarabiei a pustiit sufletele băstinatilor, am folosit mai sus expresia „a scoate ochii“ cu sensul de a însela asteptările. Mai toti sefii nostri de stat (nu mai dau nume) s-au dovedit a fi sterti, inculti si aroganti. Nu face exceptie nici actualul. Dodon a înselat asteptările nu doar ale celor de-o semintie, ci si ale propriei mame, profesoară de română la Sadova. Ca slugă a poporului care l-a ales, în loc să-si îndeplinească ceea ce-i revine, el face ceea ce-i convine. Or, doamna profesoară Dodon întelege perfect care-i diferenta de sens între aceste două verbe: revine-convine. Dacă da, colega, sugerează-i băiatului că prin fiecare gest necugetat (mereu face spume la gură si crize de nervi), el amplifică nervozitatea socială. Nu-l mai înteleg nici derutatii de dreapta care i-au dat votul. Asteptau, ca prostii, să curgă lapte si miere, când colo - numai fiere pe gura lui, numai ură împotriva băstinatilor. Judecătile lui defavorabile sunt lipsite de cea mai elementară întelepciune. În acest context, vin cu un exemplu inedit de constiintă si de simtire maternă. Nu voi uita niciodată ultimul dialog cu mama mea, ucraineancă simplă dintr-un cătun de sub Kiev: „Totusi ce esti, fiule, ucrainean ca si mine, moldovean ca taică-tu sau român?. Român, i-am răspuns. „Atunci si eu mor româncă!“. Pe bună dreptate, poti cunoaste mai multe limbi, dar cea în care gândeste fiul scolit, te reprezintă si pe tine, ca mamă. Si viceversa.
Politicienii...
Oricum, la acest capitol, Dodon este irecognoscibil si fals ca si statul pe care-l conduce. Si aburcarea lui la tron este falsă, căci e plăsmuită de către Moscova. Este o împrejurare cât se poate de nefericită pentru neamul românesc. Dar nu e o dramă. O vorbă înteleaptă spune că mai intră, din întâmplare, si un câine în Biserică. Dar, nici câinele nu se împărtăseste, nici Biserica nu se spurcă. Logic ar fi să vorbim mai putin despre fenomenul Dodon. Tăcerea ar fi cea mai perfectă formă a dispretului. Dar cum să evite un condeier ca mine un astfel de speciment pitoresc, care aminteste de geniala operă a lui Bulgacov „Inimă de câine“. Cât de actual e personajul Sharikov, reincarnat si interpretat pe scena de pe Bâc de tar-iok-ul Igor. Asemenea lui Sharikov, el nu are nevoie de nobilul efort care se cheamă cultură. L- ar împiedica să pună la cale distrugerile din interior ale românismului, cu adieri barbare din exterior, dinspre Kremlin. Da, încurcate sunt cărările democratiei si ale patriotismului basarabean. Nu stiu dacă mai avem potential, dar se resimte tot mai grav handicapul care nu ne-a ocolit - politicienii. Ei au devenit inamicul nr.1 al desteptării noastre. Nici nu ne dăm seama până la capăt ce catastrofă reprezintă un politician prost. Iar la noi, la români, e plin podul cu de-ăstea. Păcat, că nici M. Ghimpu n-a avut inteligenta nativă de a întelege că aristocratia, cu sens de valoare, de ECHILIBRU, este net superioară atât falsei democratii cât si nationalismului de paradă sau sovinismului dodonist. Dacă seniorul Gheorghe Ghimpu a făcut destule isprăvi pe frontul renasterii nationale, juniorul a contribuit, indirect, la democratizarea ticălosiilor, întreprinse, pe sest, de mogulul Plahatniuk. Se pare că l-a terminat ca politician si ca sperantă a liberalilor si pe finul său, Chirtoacă. Într-un cuvânt, dacă provincia duduie de conflicte intestinale, de unde să apară în jiltul prezidential un politician de calitate? Ideile de unitate, libertate, normalitate au găsit nepregătiti nu doar pe fostiii, ci, mai ales, pe bolsevicul Dodon. Nu întâmplător am evidentiat cuvântul echilibru cu majuscule. Este unul din caracteristicele rânduielii, de care tovarăsul nici nu vrea să audă. Or, dacă Mihai s-a dovedit semidoct în materie de diplomatie, Dodon e un semisfertodoct, dar mult mai grosolan, mai perfid si mai smecher. E prost de smecher, când dă cu stângu-n dreptul. Mai ales cu găselnita cea mai progresistă a secolului: Moldova Mare (sic!) Cu acest surogat sau atac la rânduielile strămosilor stefanieni, el încearcă să preschimbe o idee de rahat în marmeladă.
Dodon trebuie tratat ca un accident al istoriei
Dar, să nu dramatizăm situatia sau, Doamne fereste, să capitulăm. Se clădeste o nouă generatie de pasoptisti, tovarăse Dodon, precum studentul basarabean de la Moscova, Dorian Frăsineanu, care, spre deosebire de cei rămasi în întunericul de la satele noastre, a dejucat planul tău scandalos de distrugere a tot ce-i românesc. Ei, noii pasoptisti, nu falsii socialisti, vor aminti nepotilor tăi cum ai ars siguranta pentru a face beznă totală si haos în Basarabia, facilitând intrarea neobservată a banditilor în cetate. Bine, parcă aud întrebarea unui sceptic: dar care-i modelul tău de presedinte si cum să ne debarasăm de actualul? Cu răbdare, tratându-l ca pe un accident al istoriei noastre în devenire. Nu-i exclus ca răbdarea să ne lumineze bezna si, în ceasul al 12-lea, să ne trezească demnitatea, să ne stimuleze anticorpii, meniti să combată toxinele dodoniene. Idealul meu de presedinte este un domnitor ca Stefan sau un rege luminat, precum a fost Carol I. Desi neamt, el a împărtit povara si dezamăgirile tânărului Regat românesc, care a înglobat si Basarabia. Alde Dodon, dacă ar fi fost în postura celuilat monarh, Ferdinand, unificatorul, sunt sigur că n-ar fi anuntat război germanilor, ci i-ar fi lingusit cu fătărnicie. Asa procedează plutocratii inculti si duplicitari de pe văile noastre: pe fată, dusmani ai europenizării si unificării, pe verso - amici ai rusilor si al ilegalitătilor monstruoase. Dodon a împrumutat lipsa de decentă si transparentă si de la Trump si de la Putin, în egală măsură. Cât machevialism în „maxima“ ultimului: „Stalinismul este legat de cultul personalitătii si enorme încălcări ale legii, cu represiuni si lagăre de concentrare. Nu există nimic de genul ăsta în Rusia si, sper, nu va exista niciodată“. Nu m-ar mira dacă Putin ar nega astăzi ceea ce-a spus ieri cu limba Diavolului. Dar nu despre draci e vorba, ci despre cei care i-au avantajat în scrutinul electoral. Si americanii s-au dovedit a fi tari cu mintea de pe urmă. Acum regretă că nu le-a căzut fisa să-l oblige pe candidatul Trump să dea un jurământ de onestitate, înainte de a intra în cursă. În completare la cele spuse, după umila mea părere, în arealul nostru ar fi oportun ca orice demnitar, începând ce presedintele tării si terminând cu primarii, să dea un examen de cultură. Pe lângă declaratia de avere, să dea si o declaratie de cărturărie, de cunoastere a limbii, a istoriei si a rânduielilor neamului.
„Nu te plânge că te-au strivit, dacă te-ai făcut vierme“
Este o blasfemie să ajungă o colectivitate pe mâna unui prost, care se dă erudit doar în politică chioară. Este sănătos un popor când are un conducător sănătos, care respectă R+NDUIALA, adică modul aparte de aranjare a vietii într-o anumită ordine firească. Tot ce este împotriva rânduielii firesti nu rezistă si n-are sanse de progres. Este un adevăr conform cu realitatea, de care fac abstractie doar partizanii lui Dodon si, cu părere de rău, încă multi nostalgici din tabăra autohtonilor. Păcat că nu-ti pleacă urechea si cugetul la învătământul marelui filozof german Kant: „Nu te plânge că te-au strivit, dacă te-ai făcut vierme“. Nu poate fi subjugat decât dobitocul care acceptă jugul. Am cunoscut însă, la viata mea, un dobitoc mai ambitios si mai demn ca unele fiinte omenesti. În perioada postbelică avea colhozul un armăsar de prăsilă, pe numele Suru, urias cât un munte. Asa ni se părea nouă, copiilor, care asistam, ca la Korridas, la zădarnicile încercări de a-l îmblânzi si încăleca pe Suru. Nici cu zăhărelul, nici cu zburlita nu i s-a urcat nimeni în spate. Era întruchiparea calului fantastic. A murit de bătrânete, ca o mostră de vrednicie si mândrie, demonstrând că demnitatea nu se negociază. Concluzia e una: nimeni nu te poate încăleca fără consimtământul tău. La fel e si cu democratia originală de la noi. Fără demnitatea si valoarea individului de la cârma tării, biata democratie se transformă în dispret, în bătaie de joc. Mai ales atunci când caracterul „conducătorului iubit“ este certat cu demnitatea. În loc de încheiere, vin cu o povată a istoricului Nicolae Iorga, care-l vizează direct pe seful celui de-al doilea stat românesc, zis si România Mică, adică Basarabia: „Fereste-te de acel dusman care vrea să te câstige si pe tine împotriva ta“. M-as bucura nespus de sincer si mi-as retrage toate criticile la adresa lui Igor Dodon dacă m-ar convinge că tine cont si de alt sfat întelept: „În nenorocire, de la unul să nu ceri ajutor: de la cel ce te-a nenorocit“. Cât despre incult(ură) - doi termeni care se complinesc în titlu - nu-i decât o trimitere nevinovată la adresa celor care au alergie la întelepciunea si rânduiala noastră de veacuri. Acestora li se mai spune si barbari. Sorry!
Articol afisat de 412 ori | Alte articole de acelasi autor | Trimite mesaj autorului |
(Vlad VLAS) |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu