Oare să fie așa ? Mă gândeam că, familiar fiind cu parte din memorialistica din Războiul Civil Rus și cu câteva dintre textele din anii ’20 și ’30 ale supraviețuitorilor din Gulag, am să găsesc acolo această sintagmă. N-am găsit-o (e adevărat că n-am căutat prea mult), dar mi-am amintit că memorialiștii respectivi n-aveau nevoie de ea, ei puteau repeta pur și simplu sintagma lui Lenin de „teroare roșie”, idee pusă în practică cu ferocitate de Ceka după atentatul asupra acestuia din august 1918. Teroarea roșie, acțiune directă de represiune, oficial asumată de regimului bolșevic, era descrisă de ziarul Armatei roșii, de exemplu, drept „înecare în sânge a dușmanilor” (v. Anne Applebaum, Gulag. A History, 2007). Nu insist însă.
Să revenim la „ciuma roșie”. E adevărat, Joseph Goebbels o folosește în scris în micul pamphlet Adevărul despre Spania (apărut în 1937), care relua discursul ținut la congresul NSDAP de la Nürnberg din același an. Aici Goebbels relua cu exaltare, într-un context politic tensionat de Războiul Civil Spaniol, clișee antisemite și anti-bolșevice care mai mult decât sigur circulau cu mult mai devreme în spațiul european. Legătura directă cu filonul ideologiei de extremă dreapta e cert: de exemplu, Fritz Reinhardt, una dintre eminențele cenușii ale economiei naziste și ale acțiunii de spoliere a averilor evreiești, membru de partid din 1926, scrie în 1930 un scurt pamflet intitulat „Die Rote Pest”. Un alt exemplu de acest fel: J.P. Bertin-Maghit vorbește în cartea sa, Propaganda Documentaries in France: 1940-1944 (2016), despre un documentar elvețian, La Peste Rouge, făcut, e adevărat, cu bani și know-how nazist, pentru publicul francez.
Dar sintagma pare a fi folosită și în alte contexte ideologice: Ronald E. Modras (The Catholic Church and Antisemitism: Poland, 1933-1939) citează câteva intervenții din 1936 ale redactorului șef al publicației catolice (și iezuite) „Przegląd powszechny” (Revista Universală), Părintele Jan (Conte) Rostworowski, în care acesta vorbește despre „ciuma roșie” cu referire la comunism, în același context tensionat al Războiului Civil Spaniol (să nu uităm că Biserica Catolică va suferi masiv în acest război din cauza republicanilor). Dar cu mult înainte, de pildă, sintagma e folosită pur și simplu pentru a descrie atrocitățile sovieticilor din timpul războiului civil în cartea lui George Poppoff (Gheorgii Constantinovici Popov), The City of the Red Plague, apărută la Londra, în engleză, în 1932, carte care descrie crimele conduse cu sânge rece de „roșii” în timpul ocupației orașului Riga, între ianuarie și mai 1919 (a se vedea Jonathan D. Smele, The Russian Civil Wars. Ten Years that Shook the World: 1916-1926, 2015).
Însă cu mult înainte de Revoluția bolșevică din 1917 (pe care Robert Pipes, unul dintre cei mai avizați istorici ai perioadei, o consideră o lovitură de stat), sau cu mult înainte de primele semne ale propagandei naziste, sintagma poate fi întâlnită, în varianta sa franțuzească, într-un pamflet, oarecum naiv, din 1851: Romulle, La Peste Rouge ou les saturnales révolutionnaires (Paris, 1851). Romulle, probabil pseudonimul unui oarecare Henri Leroy de Kéraniou, e un conservator ale cărui umori „reacționare” sunt iscate de fervorile revoluționare ale perioadei de după 1848 și de popularitatea socialismului utopic à la Saint-Simon sau Charles Fourier, fără a-l exclude pe Karl Marx. Citez, în traducerea mea, un paragraf despre cine sunt „Roșii”: „adamiști, saint-simonieni, fourieriști, comuniști [...]. Vorbiți în numele libertății, și cel mai inocent act al vostru e un imens atentat contra libertății” (p. 8). Probabil că în creuzetul limbajului conservator din a doua jumătate de secol XIX această formulă a căpătat o dimensiune emblematică a cărei valoare va fi fost redescoperită în momentul în care nebunia revoluționară va exploda în direcția violenței și iraționalului politic.
Încă un amănunt: există un poem al poetului polonez Jósef Szczepánski, scris cu câteva zile înaintea morții sale, care se numește Ciuma Roșie (Czerwona Zaraza) și care face referire tot la comunism. Scris în 29 august 1944, poemul exprimă deznădejdea insurgenților polonezi anti-naziști de a-i vedea pe sovietici așteptând tacticoși pe malul estic al Vistulei ca naziștii să-i extermine (patrioții polonezi porniseră acțiunea de eliberare a Varșoviei în speranța că vor primi ajutor din partea sovieticilor). Poemul exprimă, simplu și tulburător, paradoxul istoric din care Polonia, prinsă între nazism și comunism, nu va reuși să iasă cu adevărat decât peste ani: „Te așteptăm Ciumă Roșie / să ne scapi de Ciuma Neagră” („Czekamy ciebie, czerwona zarazo, byś wybawiła nas od czarnej śmierci”).
Toate aceste detalii de mai sus mă îndeamnă la cel puțin două observații:
1. sintagma, deși a fost folosită în războiul propagandistic generat de tensiunile dintre totalitarismele istorice ale secolului XX, nu aparține în exclusivitate nazismului; faptul că a fost folosită și de propaganda nazistă nu înseamnă că semnificațiile ei sunt contestabile în totalitate;
2. așa cum vedem din exemplul poemului Ciuma Roșie, sintagma (prin semnificațiile cuvântului ciumă) e o metaforă a pericolului și a morții și nu are o singură culoare. Orice pulsiune totalitară e ca o ciumă. Dar mai presus de toate, orice tendință care pune în pericol adevărul și valorile morale pune în pericol, ca o boală necruțătoare, umanitatea din fiecare dintre noi. Și, cu siguranță, protestatarii au simțit acest pericol în momentul în care au scandat această sintagmă.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu