Interviu cu Oana Grozavu alias Visător prin lume

Avea doar câteva luni de experiență în blogging când s-a înscris la SuperBlog 2016, dar asta nu a împedicat-o să câștige premii în 10 dintre cele 24 de probe ale competiției, ba chiar să se claseze pe podium. Pasionată, ambițioasă și aventuroasă, spune că și-a atins de fiecare dată obiectivele stabilite fiindcă s-a implicat total și consideră SuperBlog „o experiență ce merită din plin trăită”. Doamnelor și domnilor, v-o prezentăm pe Oana Grozavu alias Visător prin lume.

1. Te invităm să te prezinți. Cine este Oana Grozavu alias Visător prin lume?
Sunt, așa cum sugerează și numele blogului, o tânără plină de visuri, care a învățat să le urmeze și să nu renunțe la lucrurile în care crede. Îmi place să spun despre mine că sunt în permanentă căutare de provocări, de lucruri care să mă motiveze și care să mă ajute să evoluez, pe toate planurile. Urăsc monotonia și lucrurile liniare, îmi place să mă depășesc de fiecare dată. Îmi plac lucrurile noi și cele de care mă tem, îmi place să îmi setez obiective cât mai mari și să urmez toți pașii spre îndeplinirea lor.

Iubesc călătoriile, iubesc oamenii, iubesc lumea în care trăim și sunt recunoscătoare în fiecare moment pentru ocazia pe care o am de a o descoperi. Îmi place și îmi doresc să contribui la crearea unei lumi mai bune și mai frumoase, să îi inspir pe cei din jurul meu să își urmeze visurile.

Mă bucur de tot ceea ce trăiesc și trăiesc cu aceeași intensitate toate momentele vieții mele. Cred că rolul fiecăruia este de a se dezvolta, iar modalitatea prin care eu am ales să fac acest lucru este prin călătorii. În același timp, consider că ești cu adevărat împlinit atunci când alegi să îi ajuți și pe ceilalți să învețe și să se dezvolte.

2. Cum a apărut bloggingul în viața ta? Când și cum ai decis să te lansezi în blogosferă și de ce ai ales să scrii despre călătorii?
Nu am debutat de mult timp în blogosferă, nu am nici măcar un an de când scriu, însă mă simt de parcă ar fi trecut mult mai mult timp. Simt că a fost foarte intensă această perioadă, am avut parte de multe lucruri frumoase, am învățat și am fost atentă la multe aspecte, am avut norocul să îmi fie oferite de la început multe informații și să le preiau din zbor pe altele.

Cochetam cu ideea unui blog de ceva timp, îmi plăcea și îmi place să mă documentez de fiecare dată înaintea unei călătorii și, la un moment dat, m-am gândit că aș putea face și eu același lucru precum oamenii pe care îi citeam. Lucrurile s-au legat foarte repede și foarte ușor, pentru că am aflat că Mirela Șurghie, autoarea blogului www.extravita.ro, urmează să organizeze un workshop cu tema „Blogging de la A la Z”, la care am participat și care a fost impusul de care am avut nevoie pentru a începe. Așa a apărut Visător prin lume, iar de atunci mi-am dedicat toată energia dezvoltării lui.

Am ales călătoriile, pentru că așa reunesc cele două mari pasiuni ale mele, plăcerea de a descoperi lumea și cea de a scrie. Și, mai mult decât atât, așa pot împărtăși experiențele mele și simt că pot face lucruri utile, lucruri palpabile, lucruri care mă aduc în contact cu oameni din diverse colțuri ale lumii.

3. Menționezi pe blogul tău că, atunci când nu scrii despre destinațiile trecute, visezi la cele viitoare. Când și cum ai luat microbul călătoriilor?
Mi-a plăcut dintotdeauna să călătoresc, indiferent de cât de apropiate sau de îndepărtate erau destinațiile alese. Am renunțat de mult timp la călătoriile clasice, vara la mare și iarna la munte. Desigur că le includ în planurile mele, chiar am unele tradiții la care nu vreau să renunț, dar acum mă axez pe descoperiri, pe aventuri, pe lucrurile de la care simt că pot să învăț ceva și care reușesc să mă schimbe în bine, de fiecare dată.

M-au ajutat foarte mult în acest sens și părinții mei, deoarece și ei au călătorit și călătoresc des, sora mea mă însoțește în călătorii, așa că pasiunile mele sunt împărtășite. Suntem o familie de călători, aș putea spune, și nu doar că îmi sunt împărtășite pasiunile, ci și susținute.

4. Cât de des călătorești și cum îți alegi destinațiile? Care sunt destinațiile tale preferate și unde (mai) visezi să ajungi?
Am început să călătoresc mult mai des de când mi-am deschis blogul, era normal să se întâmple așa. Am avut o mică pauză, pentru că m-am dedicat competiției SuperBlog, mai apoi m-am axat pe destinațiile despre care nu am apucat să povestesc. Mi-am dorit ca, o perioadă, mai mult decât să călătoresc, să scriu, pentru a-mi dezvolta blogul. Și mi-am atins obiectivul, a evoluat frumos și continuă să evolueze. Am deja câteva excursii planificate pentru prima jumătate a anului și, bineînțeles, de fiecare dată există loc și pentru altele. Mi-am propus să călătoresc cel puțin o dată pe lună, în România chiar mai des, pentru că unul dintre obiectivele mele este promovarea țării noastre, indiferent dacă va fi un proiect personal sau unul mai amplu, eu vreau să fiu un pion al dezvoltării turismului în România.

Cât despre destinații, acesta este un subiect complex, pentru că îmi schimb constant preferințele. Iubesc câte ceva de la fiecare țară vizitată și am și câteva destinații de suflet, în care îmi doresc să ajung și pe care nu le-am vizitat până acum. Mi-au rămas în suflet atmosfera din Spania, pitorescul Portugaliei, peisajele Italiei, eleganța Finlandei, disciplina Germaniei, spiritul medieval al Cehiei, relaxarea din Țările Baltice, istoria Poloniei, romantismul Budapestei și exemplele pot continua. Fiecare se remarcă prin câte ceva, iar dacă ar fi să aleg una, aceasta ar fi Spania, pentru că acolo m-am identificat cel mai mult cu locurile și cu locuitorii. Dar și destinațiile complet diferite și culturile care nu se aseamănă cu a noastră mă atrag.

Sunt o iubitoare declarată a istoriei și mi-au plăcut destinațiile care au și un trecut în spate, pe care îl prezintă, care se simte și se vede, cu care se mândresc. Acum mi-am propus să fac lucrurile total diferit și să mă îndrept mai mult către aventuri. Îmi doresc să ajung în Africa (Kenya, Tanzania), am destinații din Asia în care sper să ajung cât mai curând (Thailanda, Singapore, Indonezia, Sri Lanka), dar și unele din Europa pe care încă nu le-am vizitat și care sunt pe lista mea de obiective. Și îmi doresc să vizitez Statele Unite, dar acolo vreau o excursie mai lungă, nu doar câteva zile. Planuri am multe și cât de curând va începe „sezonul” călătoriilor.

5. Cât timp dedici blogului tău și cum îți alegi subiectele?
Nu trece nicio zi în care să nu scriu. Nu postez articole zilnic, dar îmi place să lucrez la ele și să nu le fac în fugă. Iar în timpul în care nu postez, mă documentez, îmi planific articolele viitoare, mă ocup de poze, de rețelele de socializare. Lucrez cu un calendar și încerc să îl respect. Mă ocup de blog în timpul liber, pentru că am un serviciu full time, iar acum o să încep să călătoresc mai des, așa că organizarea timpului este foarte importantă pentru mine. Nu știu ce înseamnă să mă plictisesc, ba chiar am renunțat la multe lucruri pentru a mă putea ocupa de blogul meu.

Alegerea subiectelor nu îmi ridică probleme, pentru că, pe de-o parte, împărtășesc experiențele mele și îmi este ușor și confortabil și, pe de altă parte, sunt atentă la ceea ce își doresc cititorii, la informațiile pe care ei le caută și care le sunt utile, așa că îmbin cele două aspecte și așa reies articolele mele. Nu îmi place să scriu, de exemplu, o săptămână întreagă despre aceeași destinație, chiar dacă abordez aspecte diferite, așa că încerc să le diversific și să port cititorii prin diverse colțuri ale lumii.

6. Cum ți-ai caracteriza stilul de a scrie? Și ce articol, dintre toate câte ai scris, i-ai recomanda unui cititor la o primă vizită pe blogul tău?
Scriu cu pasiune și cu emoții. Nu mă limitez doar la aspectele pragmatice, cu sfaturi concrete legate de transport, cazare, mâncare, obiective turistice. Încerc să transpun atmosfera din fiecare destinație, o descriu așa cum am văzut-o și am simțit-o eu și încerc să trezesc în sufletul cititorilor dorința de a o vizita. Chiar am primit mesaje în acest sens, în care cititorii îmi spuneau că reușesc, prin articolele mele, atât să obțină informații utile, cât și să vizualizeze destinațiile respective. Lucru care m-a bucurat enorm, deoarece înseamnă că sunt pe drumul cel bun și că reușesc ceea ce mi-am propus.

Cu siguranță, pentru a mă cunoaște, la o primă vizită pe blogul meu aș recomanda articolul cu obiectivele mele pentru 2017 („2017, am planuri mari cu tine și pentru tine!”). Cred că așa ar înțelege mult mai bine cine sunt și ce mi-am propus, precum și faptul că bloggingul nu este doar o joacă sau un moft pentru mine, ci că am planuri mari în ceea ce privește blogul meu. Planuri pe care le-am expus detaliat, planuri asumate, despre care intenționez să scriu periodic și să spun care este stadiul lor și cât din ceea ce mi-am propus am îndeplinit.

7. Ce te-a determinat să participi la SuperBlog și cum a fost această experiență pentru tine? Cu ce așteptări te-ai înscris, ce concluzii ai tras la final?
Fără ezitare, aș putea spune că participarea la SuperBlog a fost o rampă de lansare pentru mine, a fost exact experiența de care aveam nevoie la început de drum. Am învățat să scriu disciplinat și să îmi mențin ritmul, poate chiar mai alert, am învățat multe lucruri de la organizatori, sponsori și concurenți. M-am înscris din curiozitate și ambiție, totodată, pentru că voiam să îmi demonstrez că pot și am făcut-o. Singura așteptare pe care o aveam a fost de la mine, către mine. Îmi doream să nu mă dezamăgesc. În rest, nu cunoșteam pe nimeni, deci nu puteam avea vreo așteptare de la cineva și nici nu am încercat să demonstrez nimic nimănui în afară de mine. Nici despre competiție nu știam prea multe și așa am ales, pentru că voiam să fie o provocare totală și completă pentru mine. Am încheiat-o cu succes, mi-am îndeplinit obiectivul, iar principala concluzie pe care o formulez după două luni de SuperBlog este că recomand tuturor celor care au o pasiune pentru scris să participe, măcar o dată. Este o experiență ce merită din plin trăită, sunt emoții pe care le experimentăm, sunt provocări care ne fac să fim mândri de noi de fiecare dată, concentrate într-o perioadă care poate părea lungă, dar care, la sfârșit, ne face să îi simțim lipsa. SuperBlog ne învață acea disciplină de care avem cu toții nevoie, ne învață să o cultivăm, iar mai apoi să ne setăm propriile termene.

8. Cu doar câteva luni de experiență în blogging, ai reușit să te clasezi din prima participare pe locul al treilea, o reală performanță. Care a fost „rețeta” sau strategia ta? Ce crezi că te-a diferențiat?
Cred că tocmai acesta a fost farmecul, că nu am avut nicio rețetă, nu mi-am făcut nicio strategie, nu am încercat să mă informez despre sponsori, despre ce ar dori de la noi. M-am documentat doar pentru probele mai tehnice, acolo unde nu îmi era foarte familiar domeniul. În rest, am scris de fiecare dată exact așa cum am simțit tema respectivă și am reușit să îi fac pe ceilalți să empatizeze cu mine, atât sponsori, cât și concurenți. Am învățat că, dacă simt sau cred un lucru, să îl urmez, dar să fac acest lucru argumentat și hotărât. Cred că așa este și cu textele pentru SuperBlog, mi-am susținut ideile suficient de puternic în fiecare dintre ele. Probabil că acesta a fost secretul, că nu am scris gândindu-mă la un juriu care urma să noteze ceea ce citește, ci că am fost propriul juriu și am fost mulțumită de tot ceea ce am creat și sunt la fel de mulțumită și acum. Am dedicat mult timp fiecărui articol în parte, acesta este un aspect pe care îl consider foarte important. Pentru că, indiferent câtă experiență am avea sau cât de stăpâni pe noi am fi, până să ajungem la forma finală, care să ne mulțumească pe deplin, un articol trece printr-un constant proces de îmbunătățire. Dacă avem mai mult timp la dispoziție, îl putem reciti, putem face mici modificări care uneori devin foarte importante. Așa a fost și în cazul meu, nu am lăsat niciun articol pentru ultima zi, ultimul moment, tocmai pentru a avea timp să le aduc pe toate la forma de care să fiu pe deplin mulțumită.

9. Ce ți-a plăcut în competiție? Ce ți s-a părut cel mai dificil? Dacă ai repeta experiența, ai face ceva diferit?
Mi-a plăcut competiția cu tot ce a însemnat și înseamnă ea, cu toate momentele de bucurie sau de tensiune. Acestea sunt dovada că este o competiție dinamică și activă, că toți cei implicați se dedică acesteia și că, prin aceste lucruri, reușim să devenim învingători cu toții. Cred că unele dintre cele mai dificile momente au fost acelea de la început, până când am reușit să mă familiarizez și să intru complet în atmosfera competiției și să învăț să îmi gestionez emoțiile. Iar, mai apoi, lucrurile au decurs firesc, am știut că nu trebuie să mă descurajez în niciun moment, am știut să depășesc oboseala firească dinspre final, pe care cred că au trăit-o toți concurenții.

Dacă voi mai participa, cu siguranță că va fi diferit, pentru că acum am mult mai multă încredere. Și în toamnă aveam, însă acum cred că aș scrie mult mai degajat. Scriam în articolul în care îmi anunțam participarea la ediția din toamna anului 2016 că SuperBlog va fi școala mea. Vreau să vă spun că exact așa m-am simțit și că emoțiile pe care le aveam în zilele în care trebuia să aflăm note nu le-am trăit nici măcar în timpul facultății, când așteptam notele examenelor. Acum consider că am căpătat mai multă experiență și, odată cu ea, mult mai multă siguranță. În rest, nu aș schimba nimic, nici în felul în care abordez temele, nici în disciplina și perioada de timp alocată articolelor.

10. Ce temă le-ai propune bloggerilor și cum ai realiza tu jurizarea, dacă ai avea acest rol?
După cum probabil că vă așteptați, tema pe care mi-ar plăcea să o propun ar fi legată de călătorii. M-aș axa pe descoperirea și promovarea României, mi-ar plăcea să citesc articole sincere, personale, autentice, despre locurile în care concurenții trăiesc sau despre cele în care s-au născut. Mi-ar plăcea să le descopăr prin ochii fiecăruia și să regăsesc acele elemente de unicitate care le fac frumoase și atractive.

Rolul de jurat nu cred că îmi va fi dificil, pentru că îmi plac lucrurile corecte, așa că voi avea, cu siguranță, o listă de criterii și aspecte pe care le voi avea în vedere la fiecare articol. Îmi place să fac lucrurile bine, atât atunci când este vorba despre mine, cât și despre ceilalți, și chiar mi-ar plăcea acest rol, mi-ar plăcea să descopăr concurenții prin intermediul rândurilor pe care le scriu și al mesajelor pe care le transmit.

11. Cum ar trebui să fie, în viziunea ta, competiția de blogging perfectă?
Cred că termenul de perfecțiune este foarte greu de atins, în orice domeniu, pentru că diferă lucrurile la care ne raportăm. Și mai cred că acesta este farmecul fiecărei activități, chiar și al competiției, acela că lucrurile evoluează, că sunt într-o continuă mișcare, în funcție de toți cei implicați, de viziunea, dorințele, așteptările, sfaturile fiecăruia.

Eu am văzut perfecțiunea la SuperBlog și vă spun și de ce. Am văzut oameni frumoși și pasionați, care au muncit, timp de două luni, pentru îndeplinirea unui scop, indiferent care a fost acela. De a evolua, de a câștiga experiență, de a câștiga premii sau chiar trofeul. Fiecare dintre cei care au participat a avut un obiectiv și a luptat pentru îndeplinirea lui. Aceasta este perfecțiunea, din punctul meu de vedere. Și simplul fapt că atât de mulți bloggeri și sponsori își doresc să facă parte din competiție, înseamnă că motivația există de ambele părți și că este una suficient de puternică încât să îi determine pe foarte mulți să se implice la fiecare ediție.

12. Care a fost cea mai mare provocare a ta de până acum? Dar cea mai mare reușită?
Nu pot spune că există o anume provocare pe care o consider cea mai mare, cum nici vreo reușită care să se diferențieze de celelalte. De obicei, realizez tot ceea ce îmi propun. Consider provocări toate planurile și proiectele mele și sunt importante în egală măsură, pentru că toate, chiar și cele mai mici, conduc la îndeplinirea unora mai mari. Așa că le acord la fel de multă atenție și, atunci când ceva este important și contează pentru mine, mă implic total. Îmi place să fac lucrurile bine când am un obiectiv și am obținut, de fiecare dată, tot ceea ce mi-am dorit, pentru că m-am implicat. Indiferent că vorbim de planul personal sau profesional, atunci când mintea îmi este setată pe un obiectiv, îl realizez.

13. Am aflat că ți-ai propus să scrii o carte. Despre ce va fi și pe când s-o așteptăm?
Este prematur acum să dau mai multe informații, pentru că nu cred că va fi gata anul acesta și nici nu vreau să mă grăbesc. Vreau să „vină” exact atunci când va fi momentul. Nici despre subiect nu vă pot povesti, deoarece există posibilitatea să modific lucruri pe parcurs sau chiar să le schimb complet, pe măsură ce apar noi idei. Pot să vă spun, în schimb, că nu va fi ficțiune și că îmi doresc să scriu un material util pentru cititori, îmi doresc să fac lucruri și să transmit mesaje suficient de puternice încât să schimbe ceva și să îi ajute pe ceilalți să își găsească motivația, să descopere în ei curajul de a-și urma drumul, de a crede în ceea ce își propun. Aceasta este, aș putea spune, cel mai mare obiectiv pe care îl am în prezent, dar simt că mai am câteva de îndeplinit până să poată fi la nivelul pe care eu mi-l doresc și să aibă impactul pe care îl aștept.