Intre timp, avem o prima achitare in dosarul privind ENEL; rapoarte ale Curtii de Conturi si comisii de ancheta prin Parlament nefinalizate, practic, cu nimic, in afara de un pic de circ pentru uzul poporului; in timp ce miza reala pare sa fie in alta parte. Vedem zilele acestea in Parlament o adevarata batalie pentru numirea in comitetul de reglementare ANRE a unor persoane care n-au nici CV-ul, nici “relatiile cuvenite” cu sectorul, numiri care, de fapt, chiar incalca legea si aici ar trebui sa fim realmente atenti.
In realitate, cel mai important e cum se numesc oamenii cheie in institutiile care ne protejeaza drepturile; si cum isi insuseste institutia o “cultura a integritatii”. Aceste lucruri sunt mai importante chiar decat dosarele din justitie, care repara un furt deja produs; mai importante decat legile care sunt vorba goala daca nu se aplica in litera si spirit. Fara numiri de calitate, daca se continua practica selectarii oamenilor obedienti sau impinsi de grupuri de interese sau pur si simplu incompetenti, sa nu ne asteptam nici ca autoritatile cu pricina sa fie competente, nici sa scada coruptia si nici sa nu mai avem parte de scandaluri de acum inainte. S-o spunem pe sleau: pe facturile de utilitati, platim si pentru cine e numit la varful reglementatorilor, daca nu stam cu ochii pe ei. Iar daca o institutie nu-si insuseste o “cultura a integritatii” in care sa creada o masa critica a celor care lucreaza acolo, degeaba avem reguli pe hartie. Sa dam un exemplu.
Dosarul ENEL, un caz de proasta guvernare chiar inainte de coruptie
In dosarul ENEL – ANRE, povestea suna cam in felul urmator. O perioada, au existat doua reglementari care se bateau cap in cap si care ii faceau pe furnizorii / distribuitorii reglementati (ENEL, CEZ, EON, Electrica) sa incarce de doua ori la factura o suma anume, colectata de la consumatori pentru subventionarea energiei regenerabile (contributia pentru certificatele verzi). Se pare ca firmele si-au dat seama ca acest lucru li se va sparge lor in cap si ca ar fi trimis scrisori la ANRE, rezolvati situatia, incasam dublu, nu vrem sa ne trezim ca vom avea de dat inapoi cine stie ce sume cand se prinde ANRE ca a fost prost. ANRE a rezolvat inconsecventa din reglementari si a decis, ca sa recuperam sumele incasate dublu lunile trecute reducem tarifele cu 6% o perioada de timp, un an – 18 luni, pana se recupereaza sumele incasate dublu de companii de la consumatori. Spre deosebire de ceilalti, ENEL se pare ca avea o problema de lichiditate si decizia ANRE a fost, va reducem tarifele cu doar 1,3%, dar o perioada mai lunga, ca sa nu va bagam direct in insolventa. Cam asa suna explicatia data de ENEL si ANRE si are ceva parfum de credibilitate.
In dosarul de coruptie de la DNA, apare in schimb un element nou: vicepresedintele ANRE ar fi discutat cu un director de la ENEL o intelegere de genul – “te ajut cu tarifele daca dai si tu niste contracte firmei la care am lucrat eu inainte”. Nu stiu in ce masura faptul ca ENEL chiar a incheiat doua contracte cu firma in cauza se va demonstra ca ar fi fost in legatura cu aceasta intelegere, si nici daca vicepresedintele ANRE putea realmente sa promita “o solutie” pentru ENEL la comitetul de reglementare, unde avea un singur vot din sapte si unde s-a votat in unanimitate pentru varianta favorabila ENEL. Desigur, e posibil ca vicepresedintele sa fi facut lobby la ceilalti membri ai comitetului de reglementare. Indiferent cum ar sta lucrurile, mai important decat pare la prima vedere, problema majora este alta: e ok ca un om de la varful deciziei in ANRE sa vorbeasca orice, oricum si oricat cu un alt om dintr-o companie pe care o reglementeaza?
In acest moment, nu stiu daca dosarul se va finaliza cu condamnari sau achitari. Cert este ca sunt indicii ale unor probleme serioase. Ceea ce ma intereseaza e ca, de acum inainte, ANRE sa-si construiasca niste anticorpi prin care astfel de situatii sa fie evitate inca dinainte de a se produce, iar acest lucru, dupa parerea mea, depinde de: modul in care se numesc oamenii la varf si modul in care oamenii din institutie isi insusesc reguli de comportament etic.
Despre numirile la varf
Sa pornim de la ce ne asteptam de la un reglementator: ne asteptam sa faca reglementari care sa echilibreze interesele tuturor stakeholderilor. Daca aproba un tarif de retea, de pilda, tariful sa tina cont de cat pot plati consumatorii si de calitatea energiei furnizata acestora, de accesul la retea pentru toti furnizorii si pentru orice client bun-platnic, dar si de nevoia distribuitorilor de a scoate un minim profit si sa-i stimuleze sa faca investitii acolo unde reteaua e insuficienta. Pentru o retea de transport, trebuie tinut cont de accesul tuturor producatorilor, ca sa poata aparea concurenta reala intre acestia. Ca urmare, reglementatorul trebuie sa fie cat mai “obiectiv”: nu poate fi influentat nici de companiile private din industria reglementata, nici de Guvern (care de multe ori detine companii din industria reglementata), nici de vreun mare consumator sau altul. Pur si simplu, reglementatorul trebuie sa fie deasupra oricaror interese individuale, pentru a echilibra intre interesele tuturor, inclusiv tinand cont de cei mai slab reprezentati, consumatorii mici.
Nu trebuie sa inventam apa calda: pentru reglementatorii din energie exista norme clare impuse chiar de Uniunea Europeana despre cum trebuie sa fie construita institutia reglementatorului. De pilda: trebuie sa aiba venituri proprii, ca sa nu stea in pixul Guvernului; conducerea trebuie numita prin concurs si sa nu poata fi schimbata in perioada unui mandat fix; toate deciziile reglementatorului, de la reglementari si pana la hotarari individuale trebuie sa fie publicate ca toata lumea sa poata trage la raspundere reglementatorul pentru ce face etc.
Cum zilele acestea se discuta despre numirea a 3 membri din comitetul de reglementare (forul ultim de decizie pentru toate deciziile majore, strategice ale reglementatorului), este esential sa vedem de ce trebuie selectati intr-un anume fel. Legea ANRE specifica faptul ca acestia trebuie sa fie profesionisti cu o anumita calificare, competente si experienta si sa fie selectati competitiv din mai multe candidaturi depuse la comisia parlamentara de specialitate.
In ciuda faptului ca s-au depus candidaturi, audierile au fost formale, iar acum e o bataie intre diverse grupari pentru numirea unor oameni apropiati de grupuri de interese sau cu CV slab, dar cu “spate” politic in PSD (Ciurel-Ponta) si PNL (Atanasiu), in timp ce oameni cu adevarat profesionisti (Virgil Musatescu, Dumitru Chisalita) au fost scosi din concurs fara prea multe fasoane.
De ce e important ca oamenii din conducerea ANRE sa fie profesionisti, in afara de independenti de industria reglementata?
Simplu: daca oamenii acestia nu stiu ce semneaza, vor semna ca primarul. Vor fi vulnerabili la orice influenta din exterior, ca nu vor avea discernamant sa-si dea seama cand sunt pacaliti. Nu vor sti ce sa faca si vor da telefoane sa intrebe cum sa faca, presupunand ca au chiar intentii bune. Unde vor suna? Cel mai probabil, unde exista oameni competenti, adica tocmai in companiile private din industria reglementata…
Ma voi intoarce la exemplul ENEL-ANRE. Acolo, un vicepresedinte ANRE vorbea la telefon cu un director din ENEL, care lucrase anterior ca director de reglementari in ANRE. Isi mai aduce aminte cineva de faptul ca, din 2005-2009, ANRE a decazut constant, apoi salariile au fost taiate si oamenii cei mai competenti au plecat in sectorul privat? Am scris mai demult cum, din cauza ca nu mai avea cine sa calculeze tarifele, vreo 3 ani de zile ANRE a refuzat macar sa le indexeze cu inflatia, darmite cu investitiile (ca o paranteza, asta explica si o crestere semnificativa de tarife prin 2012-2013, ca sa se recupereze). Cum (aproape) toti profesionistii au plecat in privat, oare ar fi de mirare sa se ajunga in punctul in care privatii chiar sa-si scrie reglementarile si ANRE sa le preia pe nemestecate? Nu e neaparat un lucru rau ca initiativa sa vina din companiile private, insa e nevoie ca propunerile sa fie analizate de oameni la fel de competenti, care sa puna in echilibru interesele companiilor in cauza cu interesele celorlalti stakeholderi, consumatori, buget, furnizori etc. Ca o paranteza, ar trebui amintit ca vicepresedintele ANRE din dosarul de care vorbim nu parea de la bun inceput sa indeplineasca criteriile de profesionalism si experienta pe care acum legea ANRE le cere.
Despre “cultura integritatii”. Prietenii, casnicii, cumetrii, sau “oameni suntem”
Am spus mai sus ca o vulnerabilitate e faptul ca oameni competenti din ANRE s-au dus si s-au angajat la companiile private reglementate, pastrand in acelasi timp relatii bune cu fostii colegi de birou. O alta vulnerabilitate, la fel de mare, vine chiar din istoria sectorului energiei electrice.
Trebuie sa tinem cont ca, acum nu mai mult de 15 ani, toate entitatile care azi fac parte din sistemul de energie electrica (companii producatoare de energie, furnizori, distribuitori, reteaua de transport, reglementator, minister) erau o singura institutie. Oamenii care lucrau atunci au fost colegi de birou, s-au legat relatii stranse intre ei, prietenii, casnicii, cumetrii, relatii de nasi si fini: nu te poti astepta ca spargerea ministerului si mai tarziu a CONEL sau privatizarile ulterioare sa fi sters cu buretele toate aceste relatii. Pe de alta parte, acestia sunt oamenii din sistem – nu avem altii cu care sa-i inlocuim, iar multi sunt chiar buni profesionisti, si cam singurii, ca scoala inginereasca din ultimele doua decenii a luat-o rau la vale.
Nu e de mirare ca oamenii acestia sa vorbeasca intre ei, sa-si faca vacante impreuna, sa iasa la bere si sa discute una-alta despre ce mai fac la birou. E periculos? Foarte. E coruptie? E si nu e. Pur si simplu, de multe ori oamenii nu-si dau seama ca spun ce nu trebuie sa spuna, poate se mai scapa cu vreun secret, poate se mai intreaba unii pe altii ce sa faca intr-o anumita situatie, si nici macar nu cred ca-si pun problema serios ca unele lucruri “nu se cuvin”. Desigur, e probabil sa fie si cazuri de coruptie propriu-zisa, dar chiar si coruptia are nevoie de un teren propice, asa cum e situatia de fata. Si doar o parte din aceste probleme “soft” pot fi rezolvate cu solutii “hard”, adica prin norme prescrise clar in lege sau cu procurorii.
De ce trebuie un Cod de etica? Asta, din cauza ca in nicio lege nu se pot trece absolut toate situatiile posibile de intalnit in practica; si din cauza ca, indiferent ce scrie in lege, lumea va face tot ce a facut pana acum, daca asa a fost regula jocului. In alte cuvinte, e nevoie ca oamenii sa-si insuseasca o “cultura a integritatii”, daca vrem ca regulile sa se respecte. Oamenii se vor opune intotdeauna unor reguli prea dure, asupra carora nu au fost consultati si care li se vor parea imposibil de aplicat in practica. De pilda, e clar ca nu poti sa le interzici sotilor sa vorbeasca intre ei.
Ca sa se insuseasca aceste reguli, trebuie discutat, inteles si aprobat un Cod de etica. Codul de etica nu e un document pe hartie, e pur si simplu un set de reguli rezultat din discutii cu oamenii pe care ii afecteaza: ce facem cand ne intalnim cu situatia X? Cum facem ca regula in situatia X sa fie aplicabila?
Iata cateva intrebari de discutat cand vine vorba de ce se cuvine si ce nu in ceea ce priveste reglementatorul si industria reglementata, dar si cu alti stakeholderi, de pilda Guvernul:
- pot angajatii sau decidentii din cadrul reglementatorului, sau rudele lor apropiate, sa detina actiuni la industria reglementata?
- cine poate fi membru in comitetul de reglementare (decidentul ultim in ANRE), cat de competent trebuie sa fie si ce restrictii sa existe la capitolul unde au lucrat inainte si ce relatii comerciale au rudele lor? Pana la ce grad?
- e ok ca sefii din ANRE sa isi faca sarbatori sau vacante cu oameni din industria reglementata? Dar cu politicieni?
- daca sunt invitati la o chermeza organizata de o companie sau la nunta unui angajat dintr-o companie reglementata sau la un consumator mare de energie, se pot duce sau nu?
- daca li se ofera o cina sau un breloc sau un calendar din partea unei companii, pot primi sau nu? Dar alte cadouri? Cam care ar fi limita?
- daca pleaca din ANRE, se pot angaja la vreuna din companiile reglementate? De pilda, daca au lucrat la reglementari tarife, se pot duce la una din companiile de distributie?
- care sa fie canalul de comunicare intre ANRE si restul lumii, industrie reglementata sau un ministru? Pot vorbi informal sau doar dupa o procedura?
De ce e important? Pentru ca ANRE trebuie sa fie independent, dar trebuie sa fie si vazut din afara ca fiind cu adevarat independent. Independent si de presiunile din industria reglementata, si de presiunile din partea Guvernului (actionar la companii reglementate), si de consumatori mari. Pentru independenta, trebuie pe de o parte sa fie limitate pe cat posibil relatiile personale care ar putea duce la favoritisme; dar e nevoie si competenta adevarata.
O chestiune nu tocmai simpla. Chiar daca raspunsurile la intrebarile de mai sus pot parea evidente sau macar simplu de transat, lucrurile nu stau chiar asa. O parte sunt chestiuni clare si care pot fi reglementate explicit (de pilda, legea ANRE interzice detinerea de actiuni sau impune criterii de profesionalism), altele pot fi doar agreate ca norme acceptabile de comportament, acestea fiind cele mai importante chestiuni din noul cod de etica. Mai exact, codul de etica trebuie sa ia in discutie tocmai aceste situatii care necesita solutii “soft”, agreate de toata lumea, nu sa repete legile existente.
Trebuie retinute cateva aspecte:
- ca sa fie insusite, regulile trebuie sa fie acceptabile, discutate si cei afectati trebuie sa fie consultati. Este evident ca unele chestiuni, cum ar fi relatiile dintre personalul reglementatorului si industrie, sau restrictiile de mobilitate, data fiind istoria sectorului, nu vor putea fi aplicate decat gradual: “de acum inainte, noii angajati…” sau, “in termen de 2 ani, angajatii in situatia X trebuie sa renunte la…”. Daca nu se discuta, pur si simplu va aparea o reactie de respingere si oamenii vor face tot cum au facut si pana acum.
- e esential ca regulile sa fie discutate si cu exteriorul. Cu industria reglementata, cu procurori, judecatori si inspectori de integritate, cu publicul larg, tocmai pentru a creste credibilitatea ANRE. Problema pe care o are ANRE, indiferent ca se vor da condamnari sau achitari, e ca ramane cu imaginea sifonata dupa publicarea convorbirilor nelalocul lor intre vicepresedinte si directorul de firma.
- la fel de important, e nevoie de o comisie de etica in care sa fie discutate cazurile care pot pune probleme de etica, pornind chiar de la cele care sunt mediatizate. De pilda, cazul ANRE-ENEL ar trebui analizat tocmai in acest fel, fara panica, intr-o discutie serioasa, cu aceasta ocazie s-ar putea stabili cam care sa fie limitele comunicarii intre ANRE si industrie pentru a nu da nastere la suspiciuni in viitor.
- rezultatele anchetelor comisiei de etica trebuie prezentate public, tocmai pentru a arata ca ANRE constientizeaza problemele si incearca sa le rezolve.
Pe scurt, daca vrem ca ANRE sa functioneze bine, avem nevoie de oameni buni, integri si competenti la varf; si reguli de comportament clare si etice. Nu putem lasa toate problemele pe spatele procurorilor DNA, care pot interveni doar in anumite situatii (unde exista probe de coruptie), dupa ce raul s-a produs si fara ca persoanele implicate sa invete ca anumite situatii se pot evita.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Citeste mai multe despre: anre, comitet de reglementare, coruptie, DNA, Dumbraveanu, ENEL, energie, Gugu, integritate, utilitati
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu