Este mult mai ușor să te opui “putinismului” în străinătate, decât
acasă. Aceasta este lecția pentru țările care au apărut (sau au
re-apărut, cum e cazul țărilor baltice) după colapsul Uniunii Sovietice
și pentru aliații lor, la a 25-a aniversare a puciului eșuat de la
Moscova.
În 1991 am sărbătorit două victorii. Una a marcat sfârșitul unui
imperiu al răului, care își subjugase vecinii și pusese Occidentul în
situația de a alege între un război nuclear și înfrângere. Cealaltă a
însemnat sfârșitul comunismului, cu al său sistem economic falimentar
susținut de represiune politică.
Prima victorie pare să reziste încă. Rusia nu mai este o superputere.
Imperiul său – sau sfera sa de influență “dură” – se extinde doar
asupra colecției sale jalnice de dictaturi: Abhazia, Osetia de Sud,
Transnistria și “Republicile Populare” din Donețk și Lugansk. În Asia
este umbrită de China. Rusia este un pericol regional și provoacă
necazuri, dar nu datorită forței sale, ci din cauza slăbiciunii
Occidentului.
A doua victorie este parțială.
E adevărat, nimeni, nici măcar Rusia, nu mai crede că economiile socialiste planificate funcționează.
Si totuși îndepărtarea moștenirii politice sovietice este mult mai
dificilă. A dispărut conducerea partidului comunist unic, bazată pe
dictatura proletariatului și alte dogme marxist-leniniste, dar în locul
ei a rămas un cocktail oribil: instituții lipsite de forță, imunitate
pentru cei bogați și puternici, servicii de securitate mult prea
puternice, corupție și cetățeni descurajați și neputincioși.
Doar trei dintre țările aflate în interiorul vechilor granițe
sovietice – Estonia, Letonia și Lituania – îndeplinesc cu adevărat
standardele internaționale ale libertății politice. În mare măsură, este
și cazul țărilor membre ale fostului Pact de la Varșovia – deși în
Polonia și în Ungaria se întrevăd probleme ce aduc a Putinism:
politizarea sistemului de justiție, demonizarea rivalilor politici,
disprețul față de instituțiile independente și xenofobia întreținută
artificial. Ecourile acestor fenomene nocive în campania pentru Brexit
sau în campania prezidențială din Statele Unite dau suficiente motive de
îngrijorare și față de sănătatea politică a altor țări.
Peste toate aceste slăbiciuni, Rusia actionează tot mai mult
împotriva noastră, pe față și pe ascuns, prin combinații sofisticate și
neașteptate. N-am reușit, de cele mai multe ori, să facem față acestei
amenințări. America și Europa de Vest, în mod special, au nevoie de o
solidă cultură a securității: societatea trebuie să fie conștientă, în
mai mare măsură, de pericolele cu care ne confruntăm.
Pentru națiunile foste captive, care nu înțeleg amenințarea, există
pericolul de a reacționa disproporționat. În fața unei propagande
puternice, tentația este să limitezi libertatea presei. În fața
acțiunilor subversive, riscul este spionita și erodarea libertăților
civice. În fața războiului economic, dirijismul devine tentant:
subvenții, cote, taxe selective și tot așa.
Acesta reprezintă un pericol deosebit in Ucraina, unde războiul
violent din est corodează cultura politică. Lupta împotriva corupției
stagnează, cu o procuratură în conflict deschis cu cei care încearcă cu
greu să demaște fărădelegile. Jurnaliștii care își fac meseria – pun
întrebări ciudate, descoperă lucruri interesante și le publică – sunt
acuzați că ajută și încurajează dușmanul. Nu pentru asta și-au riscat
(și și-au dat viața) cei care au protestat pe Maidan.
Privind retrospectiv la ultimii 25 de ani, ar trebui sa ne amintim că
tensiunile constructive reprezintă o necesitate pentru democrație. Noi
– jurnaliști, autorități, avocați, politicieni, oameni de afaceri,
lideri religioși, reprezentanți ai mediului academic, cetățeni – jucăm
după aceleași reguli, dar nu suntem în aceeași echipă. Cu siguranță,
deschiderea, onestitatea și diversitatea vor produce erori și confuzii,
dar e mai bine așa, decât un sistem în care totul este controlat de la
vârf, în numele unității și al patriotismului. Dacă nevoia stringentă de
a ne opune Putinsimului ne duce la Putinizarea propriilor noastre țări,
liderul rus va fi câștigat, ca și când tancurile sale ar mărșălui prin
capitalele noastre.
Traducere de Mihaela Danga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu