În noianul de știri-între care cele venite din Italia despre
românii uciși, răniți sau dispăruți în urma seismului de zilele trecute
ne rețin în mod cu totul deosebit atenția- a trecut aproape neobservată o
altă știre. Cea despre decizia unui procuror de la parchetul de pe
lângă judecătoria sectorului 3 din București de a-l lăsa în libertate pe
tânărul care a omorât o femeie pe Bulevardul Energeticienilor. Tânăr
care nu numai ca a fugit ca un laș de la locul faptei, dar nici măcar nu
avea permis de conducere. Este foarte adevărat că depistarea făptașului
s-a făcut cu mare greutate și numai datorită eforturilor polițistului
Marian Godină, căruia îi adresez cele mai sincere gânduri de respect și
de prețuire.
Nu contest, poate că probele administrate nu l-au convins pe domnul
procuror că tânărul care i-a fost prezentat este făptuitorul omorului.
În acest caz de ce nu a găsit de cuviință să ne spună și nouă,
muritorilor de rând, care au fost motivele pentru care a dat decizia cu
pricina? Care decizie, vă rog să rețineți, este de necontestat. Sau
procurorul și, poate superiorii săi, consideră că povestea asta
numită,,transparență’’ ține de domeniul unor simple hatâruri pe care,
dacă vor, ni le fac, iar dacă nu- nu?!
Scriu toate astea și numaidecât îmi dau seama că pun întrebări fără
rost. Adică fără rost în țara în care - de la Monica Macovei cetire –
procurorii au fost vârâți cu anasâna în corpul magistraților, de unde
unde ministrul-catastrofă al justiției,Robert Cazanciuc,s-a angajat
solemn că nu îi va clinti nimeni. Și nici nu i-a clintit cineva până în
ziua de azi. Că doar nu ați vrea ca ministra în exercițiu, Raluca Prună,
discipola și afina europârăcioasei Monica Macovei, să facă altceva…
Situație în care, în cel mai cras stil kagebist, niscai
procurori(firește, nu toți, fiindcă mai sunt și foarte oameni corecți și
de bună credință în breaslă) dictează sentințe anapoda, pe care niscai
judecători(iarăși, nu toți) se grăbesc să le pună în aplicare fără să
crâcnească.
Din nenorocire, decizia absolut revoltătoare a procurorului de la
parchetul de pe lângă judecătoria sectorului 3 nu este o noutate în
materie. Sunt chiar curios dacă , de pildă, Ministerul Justiției sau CSM
au avut curiozitatea să facă un bilanț a ororilor săvârșite de către
indivizi pe care, deși dovediți ca fiind autorii unor crime sau a altor
grave încălcări ale legii, procurorii i-au pus în libertate pe repede
înainte? Nu cred că au făcut-o deși nici acum nu este timpul pierdut.
De data aceasta, spre cinstea lui, polițistul Marian Godină
reacționat, în moc categoric și fără menajamente, față de abuzul cras al
procurorului de la parchetul din sectorul 3 și a denumit gestul exact
după cum se cuvenea:,,Frustrant, incredibil de frustrant pentru toți cei
care am muncit la acest caz.’’
Pentru ei, dar nu numai pentru ei, ci și pentru noi, naivii care încă
ne mai îmbătăm cu apă rece și mai credem că trăim întru-n stat de
drept, într-o democrație consolidată, cu o justiție imparțială și
corectă. Să ne mai mirăm, atunci, dacă recentul Eurobarometru al
Comisiei Europene arată că încrederea românilor în justiție este de doar
35%, cu 13 procente mai jos față de anul 2015? Nu ne mirăm câtuși de
puțin! În schimb, așteptăm cu viu interes următoarele tirade patetice
despre ,,gravele , abuzivele încălcări ale independenței justiției’’.
Tirade venite, desigur, de la înalte foruri ale ultra reformatei
justiții autorități carpato-pontico-dâmbovițene.
Cu ani mulți în urmă, Andre Malraux- vă asigur, un autor ceva mai
cunoscut decât Monica Macovei et comp. - a scris această frază absolut
răvășitoare:,,O viață de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează
cât o viață de om!’’ Nici nu bănuia, pe atunci, autorul ,,Condiției
umane’’ că, peste decenii, ministra română de justiție, Raluca Prună, îl
va pune la punct, spunând că discuțiile despre drepturile omului
sunt,,un lux teoretic inutil’’.
A, propos, domnule procuror de la sectorul 3, cât credeți că
valorează viața femeii pe care a ucis-o, alaltăieri, pe Bulevardul
Energeticienilor, tânărul pe care tocmai l-ați lăsat să zburde liber ca
pasărea cerului?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu