joi, 3 august 2017

Tatăl poet al Loredanei Groza: O auzeam de la 7 blocuri

Autor: Mihaela Bîrzilă 03 Aug 2017 - 12:10
Tatăl Loredanei Groza merge din şcoală-n şcoală, împarte cărţi şi le citeşte copiilor, vrea să le dezvolte dragostea pentru lectură. Scrie poezii pentru cei doi nepoţi şi postează versuri pe facebook în fiecare zi. “Soţia nu m-a luat în serios cu pasiunea pentru scris. Am avut noroc cu Loredana. De multe ori, nu m-a chemat Groza Vasile, ci "tatăl Loredanei". Tatăl Loredanei, cunoscut ca "Bunicul Scriitor de pe facebook", îşi face cadou de ziua lui 4 lansări de carte. 

Vasile Groza este cunoscut ca autor pentru copii. Are 21 de cărţi publicate, 28 de piese de teatru pentru copii. A scris şi cântece, are cinci CD uri cu Mihai Constantinescu, Dan Bitman, Daniela Nane, Florin Piersic - tatăl şi fiul, plus poveşti pe CD, cu Iurie Darie şi Anca Pandrea. Când vorbeşte despre cărţi şi despre copii, i se luminează faţa. Chiar de ziua lui, Bunicul scriitor îşi lansează 4 cărţi: "Acrostihuri cu punctul pe i", "Epigrame şi diverse", "Moştenitorii" - un roman reeditat" şi "Urme pierdute în tăcere şi ţipete”. Aceasta din urmă este o carte de memorialistică - "cea mai cea", după cum o descrie chiar autorul.
Jurnalul Naţional:. Cum faceţi să aveţi atâta energie, scrieţi, mergeţi prin ţară, luaţi şcolile la rând, împărţiţi cărţi copiilor?
Vasile Groza: “Am o mare durere: noi avem o mulţime de copii deştepţi dar nu sunt puşi la treabă. Trag o alarmă la drumul mare: trebuie salvate generaţiile care vin. Observ cu amărăciune abandonarea educaţiei. Copiii par pierduţi în spaţiu, sfatul meu de bunic e să ne facem timp pentru ei.
J.N. Cu cine va sfătuiţi când publicaţi o carte? 
V.G.: Cu Lori. Nu are toc, are topor. Jap! Şi mi-a tăiat. E ca sabia lui Damocles. Când mă prinde la cotitură, îmi taie aripile şi mă pune să scriu din nou dacă nu-i place ceva. Dar e un critic constructiv, am încredere totală că nu mă minte.
J.N.Unde va lansaţi cărţile?
V.G.: Aici e o suferinţă generală, naţională. Ne lansăm cărţile între noi, în cenaclurile pe care le facem, mai mergem şi pe la librării, pe unde găsim loc. E o suferinţă naţională pentu scriitori mai ales difuzarea cărţilor.
J.N. Trăiţi din vânzarea cărţilor? 
V.G.: (Râde) Până acum, nu am adus niciun leu acasă din cărţi. Atât doar că primim de la Uniunea Scriitorilor jumătate din pensie. Dar nu-mi ajunge să tipăresc.
J.N. Familia vă susţine? 
V.G.: La început, nu m-au luat în serios. Nevastă-mea nici acum nu e convinsă că scriu ceva. Mi-au zis: decât să fumezi, mai bine scrie. După ce soţia mea a văzut prima mea carte, a pus-o deoparte. Abia după o săptămâna, a citit-o. Am avut noroc cu Loredana. De multe ori, nu m-a chemat Groza Vasile, ci tatăl Loredanei. Băiatul, Cristi, mi-a redactat toate cărţile, eu scriu în pix.

Cum este să fii "tatăl Loredanei"
J.N. Pe Loredana, aţi încurajat-o să cânte? 
V.G.: Loredana s-a născut pentru scenă. Când era Loredana mică pe scenă, soţia mea îşi freca mâinile fără oprire. Eu o încurajam: lasă, n-are cum să greşească! Am şi colecţia de desene a lui Lori de când era mică. Desene de modă. Îi plăcea să deseneze rochii, fuste. S-a minunat când a văzut că le-am păstrat.
J.N. Când aţi fost cel mai mândru de Loredana?
V.G.: De când s-a născut. Când a venit pe lume, avea un plânset de soprană. Apoi, când a început să plângă la grădiniţă, o auzeam de la al şaptelea bloc... Striga: Tataaaa. Soţia, fiind învăţătoare, visa să facă ASE. Mi-am dat seama că e talentată la Toamna Populară băcăuană. Erau acolo cei de la Savoy, era Corina Chiriac. A intrat şi Lori la repetiţii, era sala goală dar, când a început să cânte, după câteva secunde, uşile toate s-au umplut de oameni, probabil se auzea de afară.

"La Mulţi Ani Tată! Eşti inspiraţia, mângâierea, poezia, vorba de duh, zâmbetul nesfârşit, umărul pe care îmi sprijin visele, eşti leul leilor, stăpânul inelelor, eşti totul şi mai mult de atât! Te iubesc la infinit!", Loredana Groza

Deşi scrie de când se ştie, Vasile Groza a publicat prima carte abia la 68 de ani, după ce a devenit bunic. Acum are doi nepoţi: Elena, fiica Loredanei, şi David, din partea băiatului.

Dus la cenaclu de către profesorul de chimie
Talentul lui Vasile Groza a fost descoperit, culmea, de profesorul de chimie de la Şcoala Profesională din Bârlad, care l-a prins că scria poezii în loc să fie atent la lecţie. “Profesorul de chimie preda ceva, eu scriam pe o hârtiuţă, M-a întrebat: Groza, tu ce faci acolo? Ia scoate hârtiuţa! Tu faci poezii, acolo? Şi m-a pus să citesc în faţa clasei. Apoi, m-a dus la un cenaclu din  Bârlad. Mai târziu, primul care m-a încurajat a fost Dinu Săraru. M-a sfătuit, mi-a corectat câteva lucrări, mi-a adus şi laude, şi critici. A fost corect, fapt pentru care îi mulţumesc din tot sufletul.” Vasile Groza şi-a păstrat însă la sertar poeziile până la 68 de ani, când a publicat prima carte, dedicată fiicei Loredanei Groza. “Am debutat ca scriitor în 2005 , cu <>, o carte dedicată Elenei, nepoata mea, care m-a vrăjit. Acum, nepoţica Elena are 19 ani. Este o tânără care visează şi cochetează şi ea cu poezia, scrie în limba engleză. S-a născut în 1998. Într-un an, am făcut cartea dar am publicat-o abia în 2005, pentru că n-am avut curaj.

Vasile Groza a devenit un scriitor prolific pentru copii după naşterea nepoţilor
 Bunicul scriitor recunoaşte că Loredana Groza, fiica sa, îi este cel mai aspru critic

Citeşte mai multe despre:   Loredana Groza

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu